28,300 matches
-
de către optzeciști a liricii autohtone din secolul nouăsprezece: "Sibiel născut din gândul unui om fără pereche/ Dormi între livezi și smârcuri (fii mai incisiv, poete!)/ Cu troițe la răspântii (am văzut vreo cinci sau șase)/ și cu semnul sfânt al crucii pus că sfraghisul pe case. (Scrisoare pe sticlă din Sibiel) Adevărată natură a poeziei lui Cristian Bădilită este un ortodoxism târziu, un ortodoxism foarte liber și ... neortodox, iar de la un moment dat un ortodoxism ludic. Peste o sută de ani
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
metaforă pluridimensionala: a semănătorului noii Legi, a pescarului de oameni, a înfrângerii păcatului și spaimei, a primei euharistii (pâinile și peștii) ce vor culmina cu "Etică Nova" (iubirea, iertarea, milă) împărtășită de treimea celor "fierbinți" gata oricând să pătimească pe cruce. A celor apți și meniți să aleagă între viață veșnică de după moarte prin înviere intru Lu-mina Lumii și moartea veșnică: "Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul?" Unul dintre cele mai reușite capitole - narațiuni
Carte de reculegere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17746_a_19071]
-
politică, chemând în sprijinul lor poliția politică" pentru a-l răpune pe cel ce se declară Fiul lui Dumnezeu. Demnitarii Templului nu pregeta să-l trateze pe prizonier că "într-un gestapou avânt la lettre..." Răstignirea lui Iisus "părăsit pe cruce" rămâne până în zilele noastre o enigmă multiplă. Ipotezele avansate de Ion Murgeanu sunt nu numai captivante dar și tulburătoare că de pildă în privința trupului înviat: "Nu era oare tânărul fugit ădin ela în acea noapte de pe Muntele Măslinilor?" Accente imnice
Carte de reculegere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17746_a_19071]
-
și a Reginei Maria, căsătorită cu Arhiducele Anton de Austria, împreună cu care a avut șase copii: pe Ștefan, Maria-Ileana, Alexandra, Dominic, Maria-Magdalena și Elisabeta. În timpul războiului a fost sora medicală, a îngrijit răniții români din spitale austriece, a lucrat pentru Crucea Roșie, a înființat propriul ei spital lîngă Bran, s-a ocupat de refugiați și de copiii rămași orfani. În 1947, odată cu abdicarea lui Mihai I, Domnită Ileana a părăsit definitiv țară, stabilindu-se pînă la urmă în Noua Anglie, în
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
anul 1 sau poate ceva mai devreme? Să admitem, prin convenție, ca-n anul 1. Dar să nu uităm că și aici există precursori sau înainte-mergători. Platon și Aristotel, pe-o filiera, profeții din Vechiul Testament pe alta... Lumea e în cruce, si asta se știe. Axa verticală duce-n jos, spre iad, iar în sus - spre Dumnezeu. Axele sînt perpendiculare, dar pe ce? Pe "al treizeci și unulea an al domniei lui Octavian Augustus", cum am învățat în clasa a cincea
Lumi pe sfîrsite by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17772_a_19097]
-
la forța și amenințarea cu forța", "pace și colaborare", "lichidarea focarelor de încordare din lume", "procesul de statornicire a unui climat de înțelegere și colaborare între popoare" etc. O apariție destul de ciudată a "războiului rece" se înregistrează în inscripțiile de pe crucile din cimitirul de la Săpînța: în cel puțin trei cazuri, sintagma este folosită cu referire la primul război mondial: "În anu patrusprezece / S-a-nceput un război rece / Acolo am fost chemat / și gré boal-am căpătat"; În anu patrusprezece / S-a
"Război rece" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17783_a_19108]
-
căpătat"; În anu patrusprezece / S-a-nceput un război rece / Trupu meu este-ngropat / În Galitie subt on brad"; "În anu patrusprezece / S-a-nceput un război rece / Eu de-acasă am plecat și trei copii am lăsat". Cum respectivele cruci au fi fost făcute ulterior, de obicei pentru pomenirea unor rude, a unor soldați morți și îngropați prin alte locuri, e foarte probabil că utilizarea sintagmei să fie un caz de "etimologie populară", de resemantizare și remotivare a unei metafore
"Război rece" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17783_a_19108]
-
a liniei drepte/ cine să cîntărească lacrima vărsata pe ascuns/ de o rădăcină// ce poate visa un cuțit/ într-o casă cu pereții vătuiți de spaimă" (restul din rest). Salvatoare i se înfățișează, la un moment dat, geometria cristica a crucii: "am văzut crucea născîndu-se/ fără dureri/ că un fruct// e timpul să vă spun/ l-am văzut pe cel care merge/ cu mormîntul în spate// e timpul să mă albesc undeva/ oriunde/ în tăcere/ singur" (e timpul). 2. Dacă Mircea
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
cine să cîntărească lacrima vărsata pe ascuns/ de o rădăcină// ce poate visa un cuțit/ într-o casă cu pereții vătuiți de spaimă" (restul din rest). Salvatoare i se înfățișează, la un moment dat, geometria cristica a crucii: "am văzut crucea născîndu-se/ fără dureri/ că un fruct// e timpul să vă spun/ l-am văzut pe cel care merge/ cu mormîntul în spate// e timpul să mă albesc undeva/ oriunde/ în tăcere/ singur" (e timpul). 2. Dacă Mircea Măluț își situa
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
pe baladescul Cercului de la Sibiu, pe rusticitatea autohtonă de acestă pusă în valoare: "O iarbă-albastră șterge tatuaje/ De pe spinarea dealului din noi;/ Pilcuri de fragi închipuie grilaje/ Prin ceață care fumegă-napoi.// Ca niște nave satele de munte/ Vîslesc cu crucile înfipte-n cer;/ Lumina-n trapul stelelor cărunte/ De sînge spală ierbile-n eter.// Hai, tată, vînătoarea de-animale/ De mult s-a terminat. S-a tras la sorți/ Pe pușcă și trăgaciul dumitale/ Cerbii uciși de vînătorii morți" (Elegie). Uneori
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
așteptând mai întâi să treacă nemții, au îngenunchiat, s-au aplecat cu un zgomot colosal spre pământ, au sărutat amândoi pământul neamului lor, s-au ridicat, au făcut drepți, unul lângă altul, tot zângănind, si au trântit fiecare câte o cruce pravoslavnica peste carabina, de la creștet la buric, apoi, în dreapta și în stânga, unde inima le bătea repede în piept.
Mixtum compositum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17852_a_19177]
-
E liniște mai mult decît este". "Omul nou", de facto omul mințit ideologic, înrobit suferințelor, e consubstanțiat lui Crist. Unui Crist rural, în felul în care tradiționaliștii noștri interbelici înveșmîntau motivele evanghelice în strai românesc: Încă un om își duce crucea-n spate,/ Senin, de parc-ar duce-un sac la moară,/ Și toți îl urmărim cum intră-n cimitir/ Și nimeni nu se înfioară" (Seninătate). Paradisului comunist i se demontează mecanismul mistificator: "Dormeam lîngă-acel munte ca lîngă-un paradis/ Pierdut, în
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
La proces, urmărit cu mare emoție, Nicolae Cristea a pledat cu energie și neînfricare, ca bun, consecvent activist ce era și rămăsese. Jurații maghiari doreau să obțină o renegare a memorandului. N-au obținut-o, Nicolae Cristea al nostru "înălță crucea demnității", asumîndu-și temerar, responsabilitatea de a fi contribuit la redactarea documentului. A fost un gest venit la vreme pentru a activiza (el, partizanul activismului neînduplecat) conștiințele. După un proces tensionat la maximum, au urmat sentințele. Eroul nostru, Nicolae Cristea, a
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
permise și-n care, dacă vrei să cîștigi, trebuie să-i dai juriului ce vrea. Așa cum face Denise Richards, în cîteva dintre cele mai dărîmătoare scene din film - băgîndu-și capul într-un mulaj al muntelui Rushmore, valsînd cu o imensă cruce de lemn pe care e răstignit Isus, sau descriind eroina preferată - mama sa: Ar putea rezolva malnutriția mondială doar cu una din celebrele ei tarte cu rubarbă." Ca și American Beauty (prezentat, de altfel, în deschiderea festivalului), dar într-un
Realitatea, mod de întrebuințare by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17270_a_18595]
-
cea de toate zilele/ și el le-o dă // Muncim la un om de zăpadă/ o viață întreagă/.../ ne construim veșnicia/ și el râde de felul imperfect/ în care îl slujim/ de modul cum îi spălăm picioarele/ când e pe cruce/.../ Psihologia oamenilor de zăpadă e secretă/.../ nimeni n-are voie să-și dea doctoratul cu ea/ scrie asta în regulamentul/ federației mondiale a oamenilor de zăpadă". Alt poem greu de uitat este cel de la care s-a împrumutat titlul întregului
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
de perceput al cimitirului parohial din Săpînța și anume cel artistic. De menționat că în Săpînța, sat din Maramureș cu circa 3500 de persoane, mai sînt încă trei cimitire, ale altor confesiuni ale localnicilor: un cimitir greco-catolic mai vechi, cu cruci sculptate în lemn, un cimitir adventist și rămășițele unui cimitir evreiesc. În afară de aspectul prorpiu-zis artistic, căruia îi subliniem importanța, textele inscripțiilor din cimitirul de la Săpînța pot fi supuse unor analize diverse: folclorice, etnologice, sociologice, lingvistice, cu condiția sine qua non
Prima ediție a epitafelor de la Săpînța by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/17309_a_18634]
-
română la Universitatea din Pisa, unde mîna sa dreaptă este lingvista Rodica Zafiu, valoroasa colaboratoare a revistei noastre. Bruno Mazzoni are calitatea de a da în volumul supus acum discuției, pe de o parte, prima ediție științifică a inscripțiilor de pe crucile din Săpînța și, pe de alta, o bună analiză a limbii acestora. Lucrarea începe, cum se cuvine, cu situarea geografică a "complexului cimiterial" din Săpînța căruia i se face, cu această ocazie, și istoricul din care se desprinde ca figură
Prima ediție a epitafelor de la Săpînța by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/17309_a_18634]
-
școală, ocupație/ funcție. Comun tuturor acestor adevărate (pseudo-auto)biografii abreviate este că apar scrise la persoana I, ca și cînd ar fi fost "dictate" de cel decedat. În fapt, epitafele din Săpînța sînt opera integrală (text, scriere, pictură policromă, cioplirea crucii, executarea "portretelor" morților, a motivelor florale sau geometrice ce însoțesc textul), încă din anii '30, a meșterului Ion Stan Pătraș, artist naiv total-poet, sculptor, pictor - ajutat de "elevii" săi, pînă în 1977 cînd a dispărut și el, evident îngropat în
Prima ediție a epitafelor de la Săpînța by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/17309_a_18634]
-
artistică. Poemele lui Ion Horea aspiră către rugăciune și comuniune, repere providențiale în a face suportabil sentimentul eșecului dar și al incompatibilității visului poetic cu agresiva secularizare a lumii românești: "Vremuri păgâne,/ nu te mai duce!/ Haide, bătrâne/ haide sub cruce!". Cifrul său uman nu-și mai găsește dezlegarea decât "sub cruce", ce poate fi sinonimă cu scrisul, legământ violent, visceral, pe viață și pe moarte, contra cronometru: "Tulbură hârtia/ cu sudori de sânge,/ patima, pustia,/ până nu se stânge!". Fidel
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
providențiale în a face suportabil sentimentul eșecului dar și al incompatibilității visului poetic cu agresiva secularizare a lumii românești: "Vremuri păgâne,/ nu te mai duce!/ Haide, bătrâne/ haide sub cruce!". Cifrul său uman nu-și mai găsește dezlegarea decât "sub cruce", ce poate fi sinonimă cu scrisul, legământ violent, visceral, pe viață și pe moarte, contra cronometru: "Tulbură hârtia/ cu sudori de sânge,/ patima, pustia,/ până nu se stânge!". Fidel valorilor sale ce nu țin de tulbureala profană și de vremelnicie
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
că stăpânește culmile prozodiei ludice și ale compozițiilor rafinate, ca descendent al marii școli de poezie românească, al spiritelor tutelare Eminescu, Blaga, Bacovia; urmaș ce nu pune preț pe originalitatea protagonismului debordant, dovadă autocalificarea de poet jertfelnic "necunoscut,/ nepăsător,/ pe crucea dată/ tuturor". Din climatul grav, de captivitate purgatorială poetul se ridică la sentimentul religios al naturii și al firii, se eliberează spre rugăciune, prin căință și adorație, întru thaumaturgica dezlegare a izvoarelor, sinonimă cu desăvârșirea muzicală a ideii poetice. Ispășirea
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
apreciază Nicolae Manolescu, "cam prea frumoase", "mai caracteristice pentru o epocă decît pentru poeta înseși": "plîngi cu fruntea-n perna albă/ unde părul meu demult/ a crescut încet și singur/ din nesomn și din oftat/ plîngi în vise/ plîngi în crucea păsărilor călătoare/ plîngi în zborul lor de toamnă/ scuturat în mare". Calofilia triumfă aci precum o impersonalizare prin prozodie și "stil". Urmează un alt strat al poeziei în chestiune, caracterizat prin dialectica raportului dintre impersonalitate și personalitate, tot mai conștient
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
parabola atîtor preoți - și nu numai - care au semnat pactul cu diavolul în țările totalitare ale secolului nostru, ca și ale altor secole. Pînă la ultimele pagini ale cărții, le trêtre poate fi asemănat tîlharului ce s-a căit pe cruce. Continuînd însă ambiguitatea perfect construită pe parcursul povestirii, ultima încercare ce i-a pregătit-o diavolul ispititor nu e martiriul salvator și regenerator - pe care era gata să-l accepte din convingere și chiar cu bucurie -, ci clemența acelora care se
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
publice și piețele cu o artă sufocată de retorică și de recuzită eclezială. Nu se putea intra în nici o sală de expoziții fără a fi întîmpinat de valuri de sînge și baloți de spini împletiți în coroane, de păduri de cruci și tone de piroane. Inclusiv aceia care, cu doar cîteva zile în urmă, îi pictaseră în atitudini hieratico-marțiale pe demiurgul din Primăverii și pe îngereasa lui azurie, ca în viziunile celeste ale lui Bălașa, s-au trezit robotind din greu
După zece ani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17358_a_18683]
-
Pentru a-mi spune sunt Dumnezeu/ posed trecerea către seve când sufletul/ Înfășoară trupul mort într-un cearceaf./ Posed spaima și spinul./ Posed o cameră unde strig viață/ Și viermele mă degustă pașnic./ Și mai am puterea să-ți respir crucea/ Șoptindu-ți Aleluia" (Posed). O "Ars poetica" plasează actul creației în întuneric și singurătate, impusă recluziune în sine, în subteranele conștiinței, pentru ca de acolo să izbucnească, trandafir răsărit între gunoaie, lumina orbitoare a poeziei: "Mă ascund pentru a scrie un
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]