2,036 matches
-
a început pe 1 iulie și a durat până pe 24 octombrie, când orașul a fost cucerit de cruciați, care totuși nu s-au putut abține să nu se dedea la jafuri mai înainte de a-l preda regelui Alfonso. Mai mulți cruciați s-au stabillit în Lisabona, iar Gilbert de Hastings a fost ales episcop, dar cei mai mulți cruciați au plecat mai departe în februarie 1148. Cam în același timp, spaniolii sub conducerea lui Alfonso al VII-lea al Castiliei și a lui
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
de cruciați, care totuși nu s-au putut abține să nu se dedea la jafuri mai înainte de a-l preda regelui Alfonso. Mai mulți cruciați s-au stabillit în Lisabona, iar Gilbert de Hastings a fost ales episcop, dar cei mai mulți cruciați au plecat mai departe în februarie 1148. Cam în același timp, spaniolii sub conducerea lui Alfonso al VII-lea al Castiliei și a lui Ramon Berenguer al IV-lea al Barcelonei au cucerit Almería. În 1148 și 1149, victoriile spaniolilor
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
timp, spaniolii sub conducerea lui Alfonso al VII-lea al Castiliei și a lui Ramon Berenguer al IV-lea al Barcelonei au cucerit Almería. În 1148 și 1149, victoriile spaniolilor au continuat cu eliberarea altor orașe: Tortosa, Fraga și Lerida. Cruciații germani, (luptători din Franconia, Bavaria și Swabia), au plecat în expediție pe drumuri terestre în mai 1147. Ottokar al III-lea al Styriei s-a alăturat lui Conrad la Viena, iar regele UngarieiGeza al II-lea, dușmanul lui Conrad, a
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
drumuri terestre în mai 1147. Ottokar al III-lea al Styriei s-a alăturat lui Conrad la Viena, iar regele UngarieiGeza al II-lea, dușmanul lui Conrad, a fost în cele din urmă convins să permită trecerea prin Ungaria a cruciaților. Când armatele occidentale au ajuns pe teritoriul bizantin, Manuel s-a temut de un atac, și trupele sale au fost puse pe poziții de luptă pentru a îndepărta orice amenințare. Au existat câteva hărțuieli cu cete de germani indisciplinați lângă
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
Filippopolis și Adrianopol, unde generalul bizantin Prosouch l-a înfruntat pe nepotul lui Conrad, viitorul împărat Frederick. Pentru a înrăutăți și mai mult lucrurile, câțiva soldați germani au fost uciși în timpul unei inundații de la începutul lunii septembrie. Pe 10 septembrie, cruciații au ajuns la Constantinopol, în condițiile în care relațiile dintre Manuel și liderii expediției germane erau tensionate, aceștia din urmă fiind convinși până în cele din urmă să treverseze în Asia Mică cât mai repede posibil. Manuel a cerut lui Conrad
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
Chiar și Conrad a fost rănit într-o luptă cu turcii. Cealaltă coloană, cea condusă de Otto de Freising, s-a deplasat spre sud de-a lungul coastei Mediteranei și a fost la rândul ei înfrântă de turci în 1148. Cruciații francezi au plecat din Metz în iunie, fiind conduși de Ludovic, Thierry de Alsacia, Renaut I de Bar, Amadeus al III-lea de Savoya și fratele său vitreg, William al V-lea de Monferrato, alături de armatele lor din Bretania, Burgundia
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
William al V-lea de Monferrato, alături de armatele lor din Bretania, Burgundia și Aquitania. O forță din Provence, condusă de Alphonse de Toulouse, a așteptat până în august și a ales să plece pe mare. La Worms, Ludovic s-a alăturat cruciaților din Normandia și Anglia. Ei au mers în relativă ordine pe același drum urmat de Conrad. Totuși, Ludovic a intrat în conflict cu Geza când acesta a descoperit că regele francez a permis unui pretendent la tronul Ungariei să se
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
și împăratul bizantin, Manuel ajungând la un armistițiu cu inamicul său Mas'ud, anulând campania împotriva Sultanatului Rüm. Această mișcare fusese gândită pentru a oferi bazileului libertatea de mișcare necesară pentru a-și apăra imperiul de eventualele acțiuni agresive ale cruciaților, care aveau o reputație foarte proastă de hoți și trădători încă din timpul primei cruciade, când soldații occidentali jefuiseră Constantinopolul. Totuși, relațiile lui Manuel cu armata franceză au fost oarecum mai bune decât cele ce germanii, și Ludovic a fost
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
au întâlnit resturile armatei lui Conrad la Niceea, cei doi unindu-și forțele. Armtele reunite au urmat același drum pe care se deplasase coloana lui Otto de-a lungul coastei mediteraneene și au ajuns la Efes în decembrie. Aici, conducătorii cruciaților au aflat despre pregătirile pe care le făceau turcii pentru atac. Manuel nu a promis niciun fel de ajutor militar, date fiind jafurile la care se dedaseră cruciații de-a lungul drumului. Între timp, Conrad s-a îmbolnăvit și s-
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
lungul coastei mediteraneene și au ajuns la Efes în decembrie. Aici, conducătorii cruciaților au aflat despre pregătirile pe care le făceau turcii pentru atac. Manuel nu a promis niciun fel de ajutor militar, date fiind jafurile la care se dedaseră cruciații de-a lungul drumului. Între timp, Conrad s-a îmbolnăvit și s-a întors la Constantinopol. Ludovic, fără să ia seama la avertismentele cu privire la iminență unui atac turcesc, a părăsit Efesul. Turcii erau pregătiți să atace, dar, într-o mică
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
pe calea apelor spre Antiohia. După ce corăbiile promise nu au putut ajunge în port timp de o lună datorită furtunilor puternice, vasele sosite s-au dovedit total insuficiente. Ludovic și apropiații lui au reușit să se îmbarce, în vreme ce cei mai mulți dintre cruciații de rând au trebuit să continue deplasarea spre Antiohia pe jos. Această armata a fost distrusă aproape în întregime de atacurile turcilor, de boli sau de foame. Ludovic a ajuns până în cele din urmă în Antiohia pe 19 martcaca și
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
proversanii recrutați de Alphonse de Toulouse. Alphonse a murit pe drumul spre Ierusalim, bănuindu-se că ar fi fost mâna nepotului său, Raymond al II-lea al Tripolelui, care se temea de aspirațiile politice ale unchiului său. În Ierusalim, interesul cruciaților s-a îndreptat rapid către Damasc, ținta preferată a regelui Baldwin al III-lea și a cavalerilor templieri. Conrad a fost convins să ia parte la această expediție. Când a ajuns și Ludovic, Înalta Curte din Ierusalim a fost convocată
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
nu ar fi fost înțelept să atace Damascul, care se dovedise un aliat de nădejde împotriva dinastiei Zengide. Totuși, Conrad, Ludovic și Baldwin au insistat să fie atacat Damascul, iar în iulie a fost concentrată o armată aliată la Tiberias . Cruciații au hotărât să atace orașul dinspre vest, în zona apuseană aflându-se plantații de pomi fructiferi, care le-ar fi asigurat o sursă importantă de hrană. Cruciații au ajuns la Damasc pe 23 iulie, avându-i pe militarii din Ierusalim
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
atacat Damascul, iar în iulie a fost concentrată o armată aliată la Tiberias . Cruciații au hotărât să atace orașul dinspre vest, în zona apuseană aflându-se plantații de pomi fructiferi, care le-ar fi asigurat o sursă importantă de hrană. Cruciații au ajuns la Damasc pe 23 iulie, avându-i pe militarii din Ierusalim în avantgardă și pe cei ai lui Conrad în ariergardă. Musulamanii au atacat armatele creștine pe tot parcursul înaintării lor prin livezi, dar cruciații au reușit să
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
importantă de hrană. Cruciații au ajuns la Damasc pe 23 iulie, avându-i pe militarii din Ierusalim în avantgardă și pe cei ai lui Conrad în ariergardă. Musulamanii au atacat armatele creștine pe tot parcursul înaintării lor prin livezi, dar cruciații au reușit să-i respingă pe damaschini peste râul Barada până în oraș. Cruciații au inițiat asediul imediat ce au ajuns în fața porților Damascului. Asediații ceruseră ajutorul mai multor lideri musulmani: Saif ad-Din Ghazi I al Alepului și Nur ad-Din al Mosulului
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
pe militarii din Ierusalim în avantgardă și pe cei ai lui Conrad în ariergardă. Musulamanii au atacat armatele creștine pe tot parcursul înaintării lor prin livezi, dar cruciații au reușit să-i respingă pe damaschini peste râul Barada până în oraș. Cruciații au inițiat asediul imediat ce au ajuns în fața porților Damascului. Asediații ceruseră ajutorul mai multor lideri musulmani: Saif ad-Din Ghazi I al Alepului și Nur ad-Din al Mosulului. Vizirului Mu'in ad-Din Unur a încercat fără succes despresurarea Damascului printr-un
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
Damascului printr-un atac concentrat asupra taberei cruciate. Neîncrederea se manifesta în ambele tabere: Unur nu avea încredere în Saif ad-Din sau în Nur ad-Din, deoarece se temea că Damascul ar fi fost ocupat de musulmanii veniți în ajutor, iar cruciații nu cădeau de acord asupra cărui conducător creștin i s-ar fi cuvenit stăpânirea orașului după cucerirea lui. Pe 27 iulie, cruciații au decis să se mute pe parte de răsărit a orașului, care era mai slab fortificată, în zonă
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
în Nur ad-Din, deoarece se temea că Damascul ar fi fost ocupat de musulmanii veniți în ajutor, iar cruciații nu cădeau de acord asupra cărui conducător creștin i s-ar fi cuvenit stăpânirea orașului după cucerirea lui. Pe 27 iulie, cruciații au decis să se mute pe parte de răsărit a orașului, care era mai slab fortificată, în zonă fiind însă resurse mai mici de apă și de alimente. Cum Nur ad-Din ocupase poziții în partea de vest a Damascului, cruciații
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
cruciații au decis să se mute pe parte de răsărit a orașului, care era mai slab fortificată, în zonă fiind însă resurse mai mici de apă și de alimente. Cum Nur ad-Din ocupase poziții în partea de vest a Damascului, cruciații nu au mai putut să se reîntoarcă pe pozițiile inițiale. Mai întâi Conrad și mai apoi întreaga oaste creștină au decis să se retragă la Ierusalim. Toți creștinii s-au simțit trădați de partenerii lor de luptă. A fost făcut
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
noi cruciade au eșuat, el încercând să se disocieze de catastrofa celei de-a doua cruciade. Bernard a murit în 1153. Asediul Damascului a avut consecințe dezastruoase pe termen lung pentru Ierusalim. Damaschinii nu au mai avut încredere în regatul cruciat, iar orașul a fost predat lui Nur ad-Din în 1154. Baldwin al III-lea a cucerit Ascalon în 1153, ceea ce a făcut ca Egiptul să se implice activ în conflictul din regiune. Ierusalimul a reușit să avanseze în continuare în
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
Theobald a fost ales conducătorul cruciadei, dar a murit în mai 1201 și a fost înlocuit de un conte italian, Bonifaciu de Montferrat. Bonifaciu și ceilalți lideri au trimis împuterniciți la Veneția și Genova pentru negocierea unor contracte pentru transportarea cruciaților în Egipt - obiectivul cruciadei. Unul dintre negociatori a fost viitorul istoric Geoffroy de Villehardouin, mareșal de Champagne. Genova nu a fost interesată, dar Veneția a fost de acord să transporte 33.500 de cruciați, un număr neobișnuit de mare pentru
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
pentru negocierea unor contracte pentru transportarea cruciaților în Egipt - obiectivul cruciadei. Unul dintre negociatori a fost viitorul istoric Geoffroy de Villehardouin, mareșal de Champagne. Genova nu a fost interesată, dar Veneția a fost de acord să transporte 33.500 de cruciați, un număr neobișnuit de mare pentru acele vremuri. Această înțelegere presupunea un an de zile de pregătiri din partea Veneției, care trebuia să construiască numeroase corăbii și să pregătească marinarii care să le guverneze, toate activitățile comerciale ale orașului trebuind să
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
comerciale ale orașului trebuind să fie încetinite. Armata cruciată era estimată la 4.500 cavaleri (cu 4.500 de cai), 9.000 scutieri și 20.000 infanteriști. Dat fiind faptul că nu fusese semnat un contract ferm cu privire la plecarea tuturor cruciaților cu corăbiile venețiene, mulți luptători au ales să plece din alte porturi, în special din Marsilia și Genova. În 1201, cea mai mare parte a efectivelor cruciate se afla în Veneția. Dar s-a constatat că ea era mult mai
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
cruciate se afla în Veneția. Dar s-a constatat că ea era mult mai mică (aproximativ 12.000 soldați), iar venețienii primeau mai puțin de jumătate de bani din suma convenită, și anume 85.000 de mărci din argint, în timp ce cruciații nu puteau plăti decât cel mult 51.000 de mărci, și asta doar dăcă ar fi fost dispuși să renunțe la numeroase alte cheltuieli. Venețienii i-au pus pe cruciați sub consemn pe insula Lido până când aveau să se decidă
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
convenită, și anume 85.000 de mărci din argint, în timp ce cruciații nu puteau plăti decât cel mult 51.000 de mărci, și asta doar dăcă ar fi fost dispuși să renunțe la numeroase alte cheltuieli. Venețienii i-au pus pe cruciați sub consemn pe insula Lido până când aveau să se decidă asupra acțiunilor viitoare. Dandolo și venețienii au reușit să folosească mișcarea cruciată în propriul lor folos. După masacrul străinilor din Constantinopol din 1182, comercianții venețieni din capitala bizantină fuseră expulzați
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]