4,174 matches
-
aici e sută la sută exact". într-adevăr ,sută la sută exact", cînd ajungem la pasajele unde credula, mirabila, totala copilărie ce înțelege a dăinui peste barierele convenționale ale anilor își dezvăluie tangența la dramă. Ia cunoștință de dificultățile, de cruzimile lumii, fără a se retrage, fără a dispărea, ci doar crispîndu-și vocea, întunecîndu-și fraza: ,exersează conduita eșecului, vîră firul de păr în urechea unui ac. face peruci; la Sachsenhausen era de lucru nu glumă, povestesc de holocaust jucînd șotron, călărind
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
în fața necruțătoarelor grafuri, textelor literare, filosofice sau științifice, formulelor și schemelor abstracte, melomanul tresare oarecum înspăimîntat ca înaintea unor dogme aride și dure. Pe de o parte, le recunoaște valabilitatea și co-rec---titudinea. Pe de altă parte, refuză să le accepte cruzimea. Adică, le tolerează veridicitatea, dar nu le accepta universalitatea prin care se pot înălța pe culmile unei generalități extemptă de orice excepție salvatoare. Căci există, într-adevăr, o serie de opusuri conceptuale care păzesc și salvează efectiv turma de artefacte
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
energiei, legile termodinamicii, evoluția darwiniană, sistemul copernican, ecuația lui Einstein sau legile transmiterii genetice. În fața acestor necruțătoare principii materiale, tresărim speriați ca înaintea unor dogme aride și dure, dar niște dogme cărora, deși le recunoaștem valabilitatea, refuzăm să le acceptăm cruzimea. Sau, mai bine spus, le acceptăm adevărul, dar nu le putem accepta universalitatea, adică o valabilitate care să fie pînă într-atît de generală încît să nu lase locul unor excepții salvatoare. Cu alte cuvinte, adevărul este al științelor, dar nu
Stiinta Voodoo by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10139_a_11464]
-
sau nu pot fi absolvite vinovățiile torționarilor comuniști, poate sau nu poate fi absolvită vinovăția sistemului comunist în genere, care a făcut mult mai multe victime decît cel nazist și în unele locuri l-a depășit prin ingeniozitățile perverse ale cruzimii? în acest punct intervine îndeobște o opțiune individuală, de la mizericordia creștină a lui N. Steinhardt sau Richard Wurmbrand și larghețea morală a unor Corneliu Coposu sau Ion D. Sîrbu la incapacitatea de-a ierta a unei Monica Lovinescu, a unei
In Infernul cu prelungire (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10157_a_11482]
-
făcut și eu ceva timp. Interesant este cum francezii pudibonzi au prizat o scriitură șocantă, la toate nivelele. M-am tot gîndit dacă nu au regăsit în Sarah Kane ceva din discursul lui Artaud. Am recitit teoriile lui despre teatrul cruzimii, Primul Manifest, Al doilea Manifest, am încercat să analizez și să simt revoluția lui Antonin Artaud ca și cum aș fi aproape contemporană cu el. Am încercat să mă aventurez dînd timpul înapoi, eliberîndu-mă de problemele lui "azi" și împovărîndu-mă cu cele
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]
-
fiind, cum se știe, cel mai radical înnoitor al teatrului modern european. Și Sarah Kane, și Antonin Artaud scriu, regizează, Artaud și joacă, teatru, film. Și Kane și Artaud își impregnează teoriile și practica de un soi de violență, de cruzime, de concretețe, de fierbințeală, cum spunea și Caragiale pe la sfîrșitul secolului al nouăsprezecelea. Și Artaud și Kane au probleme psihice grave, care, pînă la urmă, îi deteriorează și le marchează destinul. Și unul, și celălalt, în forme diferite, totuși, ale
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]
-
toate acestea pe fondul înjurăturilor și cîntecelor obscene. Cu scîrbă mare s-a urlat ŤSă se răstignească!ť. Fiecare ne-am dorit însă propria răstignire, intrarea în neființă cu orice preț, chiar acela, suprem, de pierdere a mîntuirii sufletului". Frenezia cruzimii nu se oprește, prin urmare, la sfera mundană, încercînd a mînji și pe cea a nevăzutelor...
în Infernul cu prelungire by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10174_a_11499]
-
Somnambulii acestuia ce trăiesc"ca sub un clopot de nepăsare, delimitându-se de lumea din jur și existând totuși în ea". Romanul psihologic, cu lentoarea surprinderii infinitezimalelor sufletești, este concurat și, în final, umbrit de romanul problematizant, de o mare cruzime a privirii și a descripției. În noile ficțiuni, scrise cu evidente ambiții artistice totalizante, încap toate: povestirea și eseul, drama și comedia bufă, culpa individului și a epocii în care trăiește, aspirațiile și limitele omenești, erorile, cele câteva reușite și
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
în Iași la Iulius Mall din zona Tudor Vladimirescu. În curând revenim cu linia de la TRF și mult așteptată colecție bărbăteasca. Citește tot... Daniela Crudu @ Playboy martie 2009 - Neatza, fără Răzvan și Dani! Dacă v-ați întrebat vreodată, cu tandra cruzime, cum arată vedeta în zori, înainte de a intra în studioul matinalului de la Antenă 1, vă putem sugera cîteva răspunsuri în paginile următoare. Doar că nu știm exact unde noaptea se îngemănează cu răsăritul soarelui/reflectoarelor de platou! Ședință foto a
Iasi 4u [Corola-blog/BlogPost/96571_a_97863]
-
cazul păpușii Annabelle, spune: „Știm că e atât de malefică, încât, chiar și după atâta timp, trebuie ținută închisă... dar cum a devenit astfel?” ** Safran adaugă**: „Cum poate ceva atât de drăguț și de fermecător să devină o sursă de cruzime pură și distrugere”. Cei doi l-au abordat pe vechiul director de imagine al lui Wan, John R. Leonetti, cu propunerea de a regiza filmul. „Am fost foarte norocos să-l am pe John alături de mine aproape la toate filmele
etst [Corola-blog/BlogPost/96612_a_97904]
-
de factură pestriță, cu deschidere cosmopolită în sens bun, mișcîndu-se în patru limbi și invocînd citate savuroase în latină, germană, franceză și engleză. Înzestrat cu nări psihologice, Pandrea simte repede timbrul temperamental al omului din față, încondeindu-l concis, cu cruzime analitică, portretele din volum făcînd deliciul unor pagini în care autorul arată un ochi malițios, sub privirea căruia orice personaj e mușcat de dinții ascuțiți ai diatribei. De pildă, cu două exemple din cîteva zeci, Geo Bogza e „vicios, slăbănog
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
Dar aceștia nu se lasă înduplecați nici atunci cînd sînt invocați prin ritualuri magice, păgîne. Părăsiți, copiii se alină cu amintirile vagi ale unei vieți normale de familie, imitînd, înainte de vreme, gesturile adulților. Despre țara copiilor maturi povestește Cristina, despre cruzime și tandrețe, despre durere și mîngîiere, disperare și speranță. Cine este Liliana Corobca Liliana Corobca (n. 10 octombrie 1975) a publicat românele Negrissimo (Editură Arc, Chișinău, 2003; Premiul Prometheus pentru debut, acordat de revista România literară, Premiul de debut pentru
Un confesor al ființelor neajutorate, premiat de Radio România Cultural by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/40215_a_41540]
-
liber . O spun simplu. Aproape alb. Într-o formulă scenică perfectă. Anchetele nu se consumă la vedere, pînă la capăt. Nici judecata elevului în fața colegilor, nici umilințele de tot felul, nici trădările, nici delațiunile colegilor, ale profesorilor, nici animalitatea și cruzimea securiștilor responsabili de caz, nici urmărirea minorului și a mamei lui, nici felul în care erau ascultați la domiciliu, la telefon . Rafinamentul sugestiei, al atmosferei create, tensiunea cuvîntului și a conflictului, ritmul scenelor și al relațiilor, tăcerile, privirile sînt extrem de
Elevul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3058_a_4383]
-
multă exasperare față cu cinismul ei e una luată cu voință și program, cum e la Livia! Atunci desigur că sensibilitatea devine curată cerneală de pamflet și chiar propria sensibilitate te irită eminent, de-ți vine s-o transformi în cruzime: „fumez e soare mă zgribulesc e frig/ suflă iarăși vîntul tăcut și firav/ al neliniștii/ așa calm nu a mai fost de mult așa/ senin și trist/ o vrabie se spală în nisip și e fericită/ de ce vreau să o
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
un estet baudelairian ce preferă luxul, calmul și voluptatea căilor bătute - riscurilor pe cartea experimentului autenticist. Personal, cred că o reabilitare a stilului artist e binevenită într-o poezie ce disprețuiește farmecul aristocratizant. De aceea, spre deosebire de alți cronicari, am apreciat cruzimile rafinate din Un anotimp în Berceni. E bine că stridențele și exhibiționismele din Păpușarul... și mai puțin din Circul domestic au fost abandonate în Cobalt (cu excepția accidentală a „cascadelor de căcat” de la p. 76). E de salutat faptul că autorul
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
întrecere cu sine însuși în epuizarea tuturor asocierilor posibile dintre animale și metamorfozele organelor interne. Contorsiunile imagistice sunt atât de căutate, încât depășesc și pun în umbră experiența traumatică din spatele lor. Așa se face că până și scenele pline de cruzime capătă aspect decorativ: „izbutesc uneori să-mi declanșez mici explozii prin cap/ și atunci totul devine limpede/ atât de limpede încât ori de câte ori clipesc bucățele de sticlă țâșnesc dintre pleoapele mele/ și se înfig în pereți”. Faptul n-ar fi cu
Calofilia suferinței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4117_a_5442]
-
servită însă în sânge, din istoria comunistă a Poloniei. Spuneam atunci despre Casa rea că reprezintă una dintre cele mai dure analize de sistem pornind de la un fapt divers atroce și că filmul evoluează dinspre un naturalism care nu ocolește cruzimile fiziologice către un absurdism care-l înrudește cu alegoriile burlești ale lui Hieronimus Bosch, scena finală văzută á vol d’oiseau fiind o perfectă ilustrare a unui tablou flamand al nebuniei și corupției generalizate. Ceea ce mai era remarcabil la Smarzowski
Trandafirii sălbatici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4123_a_5448]
-
se salvează prin acest act de iubire și de loialitate și se pierde prin indiferen- ță și complicitate. Dincolo de nuanțări și problematizări, există o certitudine în filmul lui Smarzowski, Armata Roșie aduce cu sine o formă de barbarie nemaiîntâlnită, o cruzime împinsă spre absurd, un dispreț care își are rădăcinile în primitivism. Această barbarie este egal ostilă acestor minorități nefericite, cât și polonezilor și, în general, oricărei forme de civilizație. Eforturile lui Tadeusz de a păstra viața în această femeie deja
Trandafirii sălbatici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4123_a_5448]
-
Bisericii Anglicane. Lucinda Leplastrier este o tânără bogată, roșcată, cu părul creț, care își folosește moștenirea pentru a cumpăra o fabrică de sticlă. Prima parte a cărții îi este dedicată copilăriei protagonistului, o perioadă chinuită, din care se remarcă, prin cruzime, episodul în care îi este refuzat dreptul de a mânca budincă de Crăciun. Copilăria Lucindei este traumatizată de păpușa, cumpărată cu banii din pușculiță, pe care aceasta a stricat-o în încercarea de a a-i îndrepta părul. Niciuna dintre
Peter Carey Oscar și Lucinda by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/3860_a_5185]
-
de proasta plasare a receptorului uman. Gura dumnezeiască nu greșește, doar mintea omului e failibilă. Dacă suntem imuni la pilde e fiindcă ne-am exclus singuri de la împărtășirea misterului din ele. Am rămas în afara tainei, dar nu pentru că Iisus, arătînd cruzime selectivă, îi izgonește pe unii și îi preferă pe alții, ci din cauza înlemnirii din suflet. Hristos a venit pentru toți, dar nu pentru oricine, asta însemnînd că trebuie să te aduci în acea stare de spirit prielnică primirii parabolelor. De
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
Guardian: universul s-a creat singur/ din nimic. In yer face,/ ca băieții, molecule și alte molecule/ și zero semnificație, nu/ suntem mai speciali decât sarcoptul râiei”. O probă în plus că discursul constatativ-resemnat adoptat în ultima vreme nu exclude cruzimea acestui poet al „ostilității naturii și societății”, mai dispus să renunțe la scris decât să se mintă în vreun fel. Dacă măcar jumătate dintre scriitorii de azi ar adopta atitudinea tranșantă a lui Dan Sociu (în spatele poeziilor lui se întrevede
Post-sentimente by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4168_a_5493]
-
fusese blândă cu ea și la 16 ani nu-i desfigurase chipul. Așa cel puțin vor să creadă unii comentatori de astăzi, speculând că referirea la „obrazul drăgălaș” al poetei, dintr-un poem contemporan ei, ar fi fost de o cruzime gratuită, dacă pe față i s-ar fi citit urmele bolii. Nu însă Berryman, care și-o imaginează „ciupită de vărsat, scrutând apusul, pe puntea obosită”. Gândirea poetei, îndrăzneață pe mai multe laturi, transpare prin limpezimea versului, nu întotdeauna ferit
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
în lumea nouă, însingurată și derutată peste poate. E un strigăt dublu, transformat într-unul comun. De aici poemul tragic al despărțirii pe care-l citim în răvașe. „Noi două - notează în septembrie 1948 - am fost cuplul ideal, sincer până la cruzime, exigent până dincolo de omenesc, încrezător și iubitor până dincolo de încredere și de iubire. O fi bine, o fi rău? Și una, și alta, fiindcă am îndrăznit să ne apropiem de ceva ce depășește simțămintele omenești”. Cu 10 ani înainte de întemnițare
Dincolo de groapa comună by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4190_a_5515]
-
cu un nu vă temeți devenit o probă de sadică viclenie), nu prinde în nici un fel. Dumnezeul acestei lumi cvasibarbare e încă jupânul aruncător de pedepse, iar comportarea Domnului decurge din această conștiință, a nevoii de a înfăptui ordinea cu cruzime. Din punctul lui de vedere, limitat la legea în care a fost crescut, e acoperit. Ideea de reciprocitate în rău (conținută, până la capăt, în răsunătorul „de mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu”) nu-l părăsește nici o
Domnul și Dumnezeu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4192_a_5517]
-
ieșind din discuție (cum o demonstrează clar autorul cărții), rămâne în picioare întrebarea legată de resorturile acestor procurori conjuncturali. Ce a putut să-i îndârjească într-atât contra lui Nicolae Balotă ? Nici Gabriel Andreescu nu ajunge la un răspuns mulțumitor. „Cruzimea calificativelor”, încheie el, „șochează prin gratuitatea lor” (p. 125). Exact invers stau lucrurile cu Alexandru Paleologu, a cărui facondă mondenă („atracția succesului social”), coroborată cu inspirația de a recunoaște din timp pactul cu regimul (într-o faimoasă carte-interviu realizată împreună cu
Cum se dezbate o carte ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3942_a_5267]