2,383 matches
-
călătorie”, printre altele: În adevăr, ea nu mai are seamăn nici în această țară, nici în alta, prin frumusețea locului și a așezării, prin mulțimea apelor sale și întărirea pe care o are, ajutată și de ocrotirea zidurilor sale înconjurătoare.”" Ctitorul mănăstirii este Cuviosul Nicodim cel Sfințit de la Tismana (1310-1406) - lui îi aparține alegerea a arhitecturii și a decorațiunilor acesteia. Construcția din zid a fost realizată cu sprijinul material al domnitorilor Basarabi: Radu I (1377-1383) și fiii acestuia Dan I (1383-1386
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
România. O cutumă veche atribuia sintagma "Sfânta Mănăstire" Mănăstirii Tismana, fiind o recunoștere a faptului că mănăstirea a fost construită de un sfânt, Sfântul Nicodim de la Tismana, deși oficial nu fusese canonizat. Ulterior sintagma fiind folosită și la mânăstiri neavând ctitori sfinți canonizați, pentru a sublinia importanța vechilor mânăstiri, Tismana, Cozia, ș.a., s-a folosit sintagma "Mânăstirea voievodală" . Considerat "de facto" sfânt încă din timpul vieții, iar în decursul secolelor întregul cler numindu-l Sfântul Nicodim de la Tismana, în anul 1955
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
fostei Episcopii Geoagiu. Înființarea Episopiei Geoagiu de Sus, după unii istorici, s-ar datora vreunui domn al Țării Românești din cei care aveau feude în sudul Transilvaniei, Radu cel Mare și Neagoe Basarab. Marele istoric Nicolae Iorga afirmă că primul ctitor al ei este Radu de la Afumați (1521-1529). În anul 1557 crăiasa Ardealului, Isabela, văduva soție a principelui Ioan Zapolia, numește ca episcop al Episcopiei Geoagiu de Sus pe Hristofor. În anul 1559 se amintește aici de un alt episcop pe
Geoagiu de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300243_a_301572]
-
un "mic" conducător regional; alți cercetători, precum Eilat Mazar, și Yossef Garfinkel, Michael Hasel și Martin Kingbeil afirmă ca domeniul tatălui său și al său era, totuși, un regat adevărat, mai larg decât se părea); după tradiția biblică a fost ctitorul Templului din Ierusalim; a rămas proverbială înțelepciunea sa .În rândurile locuitorilor evrei, musulmani și creștini ai Levantului, și apoi din întreaga lume. I s-au atribuit cărțile Ecleziastului, Proverbelor și Cântarea Cântărilor din Vechiul Testament. Conform lui Finkelstein și Silberman, nu
Solomon () [Corola-website/Science/311061_a_312390]
-
și într-un ceas s-a întins spre curtea domnească. După alte surse, focul ar fi început chiar de la biserică. Biserica a fost reconstruită de unii membri ai familiei Balș. Cei care au ctitorit noul lăcaș de cult au fost ctitorul dintâi, împreună cu fiul său, Lupu; ei au înălțat zidurile de piatră și i-au adăugat calota acoperișului. Inițial, intrarea se făcea printr-un exonartex deschis aflat pe latura de sud. Urmele vechii intrări se mai văd și astăzi în zidăria
Biserica Sfântul Dumitru-Balș din Iași () [Corola-website/Science/318006_a_319335]
-
la "Evenimentul". Prieten cu scriitorul Șalom Aleihem, Milo Ghelerter l-a găzduit la Iași în cursul vizitei acestuia în România în anul 1906. Milo Ghelerter era fratele cunoscutului Dr. Leon (Litman) Ghelerter, conducător al mișcării socialiste din România și medic, ctitor de spitale la Iași și București. A urmat în orașul natal Conservatorul de Artă Dramatică, fiind elevul poetului și profesorului Mihai Codreanu, și Facultatea de Drept. Și-a luat doctoratul în drept la Paris. Apoi, timp de un deceniu, a
Moni Ghelerter () [Corola-website/Science/320937_a_322266]
-
mir pe moșia sa din satul Cămârzani (din comuna Vadu Moldovei), în incinta conacului. Biserica construită a avut hramul Sfântului Gheorghe și era lăcaș de închinare doar pentru familia boierească. În partea de nord a bisericii se află astăzi mormântul ctitorului și al altor membri ai familiei sale. După cel de-al doilea război mondial, în anul 1947, moșia boierească a fost expropriată, iar terenurile au fost împărțite veteranilor din cel de-al doilea război mondial. Biserica a devenită filială a
Mănăstirea Cămârzani () [Corola-website/Science/308455_a_309784]
-
episcopul Gherasim Putneanul a trecut la Domnul la vârsta de 80 de ani, la data de 6 decembrie 2004. A fost înmormântat trei zile mai târziu în curtea Mănăstirii Cămârzani, potrivit dorinței proprii a episcopului, lângă mormintele familiei boierilor Morțun, ctitorii Mănăstirii. Slujba de înmormântare a fost oficiată de către un sobor numeros de ierarhi și clerici, în frunte cu Mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei, alături de Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, IPS Pimen Zainea și de PS Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al
Mănăstirea Cămârzani () [Corola-website/Science/308455_a_309784]
-
în maghiară și "Ratz" în germană. Basiliu alături de frații săi a obținut câștig de cauză în procesul intentat de autorități pentru reatestarea titlului nobiliar în 1829, familia având dreptul să locuiască în continuare în orașul Turda. Basiliu Rațiu a fost ctitorul bisericii greco-catolice din Turda Veche, împreună cu sora sa Oana și cei șase frați: Indrei, Grigore, Ioan, David, Dimitrie și Matei. Biserica a fost sfințită în anul 1839 și este cunoscută până în ziua de azi sub numele de Biserica Rățeștilor. Din
Basiliu Rațiu () [Corola-website/Science/304523_a_305852]
-
Teologic Greco-Catolic din Blaj. În data de 28 iulie 2011, cu aprobarea mitropolitului Andrei Andreicuț, a fost sfințită Pisania Bisericii Rățeștilor, reconstituită după pisania originală, care a dispărut în condiții necunoscute după anul 1948. De asemenea au fost sfințite monumentele ctitorilor și principalilor contributori aflate în curtea bisericii. Reașezarea pisaniei a constituit un gest de recuperare istorică. „Nestorul bisericii greco-catolice române”, cum a fost considerat de către contemporani și „Patriarhul” familiei Rațiu din Turda se odihnește împreună cu alte personalități ale neamului românesc
Basiliu Rațiu () [Corola-website/Science/304523_a_305852]
-
cu tonalități sobre prin renunțarea la aerul, sobrietatea, culoarea și perspectiva cu care stilul baroc a reușit produse estetice dar mai puțin impozante. Artistul a respectat iconografia impusă de canoanele dogmatice religioase și a invocat tradiția pentru înfățișarea figurilor de ctitori și a familiilor lor. Reușita și temeinicia lucrării pe care a făcut-o la Bran, a dus după un timp să i se încredințeze decorarea Capelei Cimitirului Bellu din București. Realizarea acestei lucrări a fost executată în același spirit, dar
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
ORESTE TAFRALI Cronologie: Părinții: Tafrali Constantin și Elena Locul și data nașterii: Tulcea, 14 noiembrie 1876 [Bunicul patern, Georgios Tafrali („mort în 1846, la vârsta de 55 de ani”), a fost „secretar al Patriarhiei din Constantinopol”, considerat fiind, deopotrivă, „ctitor al orașului Tulcea”, împreună cu Husni Bey, „guvernator de regiune”, deopotrivă, și ctitor al bisericii Mănăstirii Cocoș, județul Tulcea.] 1900: absolvent al primei promoții a Liceului de Băieți din Tulcea 1901-1904: Facultatea de Litere, Universitatea București 1904: Licența în Litere, Universitatea
Oreste Tafrali () [Corola-website/Science/335258_a_336587]
-
nașterii: Tulcea, 14 noiembrie 1876 [Bunicul patern, Georgios Tafrali („mort în 1846, la vârsta de 55 de ani”), a fost „secretar al Patriarhiei din Constantinopol”, considerat fiind, deopotrivă, „ctitor al orașului Tulcea”, împreună cu Husni Bey, „guvernator de regiune”, deopotrivă, și ctitor al bisericii Mănăstirii Cocoș, județul Tulcea.] 1900: absolvent al primei promoții a Liceului de Băieți din Tulcea 1901-1904: Facultatea de Litere, Universitatea București 1904: Licența în Litere, Universitatea București 1902-1905: asistent și secretar al Muzeului Național de Antichități, București 1904-1905
Oreste Tafrali () [Corola-website/Science/335258_a_336587]
-
Scăeni și 268 în Balaca), o școală cu 82 de elevi, o fabrică de hârtie de paie și două biserici: una în Scăeni, construită în 1850-1855 de Constantin Sterienescu din Ștefești, preotul Iancu, Sava Bălăceanu (proprietarul moșiei Scăeni) și alți ctitori din Ploiești; și o alta în Balaca, zidită de familia Cantacuzino la 1797 și refăcută de Grigore Filipescu la 1840. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Boldești cu 3160 de locuitori, în vreme ce comuna Scăeni avea 1260 de locuitori. În 1931
Boldești-Scăeni () [Corola-website/Science/297067_a_298396]
-
împreună cu soția în orașul natal Turda în anul 2007, împlinind vechiul legământ al familiei Rațiu de a reveni în Ardealul strămoșilor. După revenirea în țară, deși grav bolnav, s-a implicat în refacerea mormintelor familiei, ridicarea a trei noi monumente ctitorilor bisericii familiale din Turda Veche, reașezarea pisaniei, edificarea unui monument și dezvelirea unei plăci în memoria lui Basiliu Rațiu la Blaj. Este înmormântat în parcela familiei din Cimitirul Central, Turda Veche.
Mircea-Dimitrie Rațiu () [Corola-website/Science/328776_a_330105]
-
referiri repetate la moșia cu același nume, aflată în proprietatea șerdarului Athanasie Casotta (nume menționat în documentele vremii și sub formele: Kasotta, Gazoti, Casotti, Cașoti, Cazoti). Pisania bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din satul Casota, ce-l menționează drept ctitor pe Athanasie Casotta, datează construcția acesteia în anul 1854, fapt ce indică existența unei comunități stabile pe teritoriul moșiei Oața la acea vreme. Documente emise în anii 1871, 1873 si 1875 îi menționează ca proprietari ai moșiei Casotta pe frații
Casota, Buzău () [Corola-website/Science/300801_a_302130]
-
construită în sec.XVIII (1736). Biserica are hramul „Sfântul Nicolae” și se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI . Biserica bolniței a fost construită la 1736, într-o incintă aflată la nord de cea a bisericii mari. Ctitorul său este egumenul mănăstirii din acea vreme, Lavrenție, după cum relatează pisania: „Precum dorește cerbul de izvoarele apelor, așa au dorit sufletul mieu ca să zidesc casă lui Dumnezeu întru pohtala sfântului părintelui noistru Nicolae arhiepiscop al Mirelor. Ridicatu s-au acestă
Biserica bolniță a mănăstirii Polovragi () [Corola-website/Science/320524_a_321853]
-
semna într-un document cu cerneală verde „Cesar al Vlahiei”. Astfel, în analele mănăstirilor, construite pe teritoriul acestei formațiuni politice românești apar nume de dregători vlahi precum Petriță, Dragu, Calotă, Bunilă. Ioan Cantacuzino, alt rege al Vlahiei Mari, a fost ctitorul Mănăstirii Sf. Ștefan. Vlahia Mare a avut un rol strategic important în Imperiul Sârb al lui Ștefan Dușan, însă odată cu expansiunea Imperiului Otoman în regiune, această formațiune este încorporată în anul 1394. În Imperiul Otoman, vlahii sunt organizați în „omade
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
de meșteri din Humulesti. Naosul este și el luminat de ferestre că și pronaosul de care este despărțit prin stâlpi de beton marginali, cuprinși în ziduri. Pictură în ulei a fost realizată de Adi și Nicoleta Voicu și, pe lângă portretele ctitorilor, Cucu Vasile din București, si Bledea Traian, din Bledesti-Prahova, si portretele Prea Fericitului Patrairh Teoctist și PS Teodosie Snagoveanul, urmează riguros tradițiile genului. Pe naos se ridică o turla octogonala, mare, deschisă, așezată pe un soclu pătrat. Pe pronaos există
Mănăstirea Mălăiești () [Corola-website/Science/311696_a_313025]
-
cheltuiala preotului paroh Gh. Mereuță și a soției sale, Eufrosina, prin osteneala economului I. Mitescu din Iași. Cu această ocazie s-a amplasat o placă metalică pe peretele estic al pridvorului, având următoarea inscripție: ""Această sf. biserică zidită de fericitul ctitor MIRON BÂRNOVSKI V.V. la 1630, acum în anul 1902, catapiteasma ajungend în stare cu totul putredă s'a făcut din nou împreună și cu alte reparațiuni interne cu cheltuiala smeritului preot paroh GH. MIREUȚĂ și soția sa EFROSINA, prin osteneala
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
orașului. Terenul pe care a fost construită Catedrală, a fost cumpărat de la Primăria Orașului Turda reprezentată de primarul Iuliu Gențiu, conform actului de vânzare-cumpărare atașat mai jos (vezi "Legături externe: Actul de vânzare - cumpărare teren). În istoricul Catedralei intra numele ctitorului protopop Iovian Mureșan care a păstorit-o în decurs de 38 de ani, sub conducerea căruia s-a zidit, s-a pictat și s-a sființit acest lăcaș de cult. Osemintele lui sunt așezate la loc de cinste sub altar
Catedrala Ortodoxă din Turda () [Corola-website/Science/306971_a_308300]
-
scopuri defensive. La scurtă vreme după încoronare, Ștefan I a început să-și organizeze regatul după modelul monarhiilor din Europa Occidentală . El a fondat o serie de dioceze și cel puțin o arhiepiscopie (cea de la Esztergom). De asemenea, a fost ctitorul unor mănăstiri benedictine și a hotărât ca la fiecare zece sate să fie construită o biserică parohială. Legile emise în timpul domniei sale au vizat adoptarea, chiar forțată, a creștinismului și a stilului de viață creștin. El s-a concentrat asupra protejării
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
în stilul Renașterii italienești. Pe friza acesteia, doi grifoni înaripați, sculptați în altorelief, întind o placă de piatră pe care altădată fusese săpată inscripția, mai apoi rasă de turci, în care erau însemnate date referitoare la construcția bisericii și la ctitorii ei. Piedestalurile coloanelor, ca și fragmentele de arhitravă de deasupra capitelurilor, sunt împodobite cu figurile, scoase mult în relief, ale celor patru Evangheliști, însoțite fiecare de atributul său.. Părți din balustrada decorată cu reliefuri cioplite în piatră ale balconului Turnului
Biserica Colțea () [Corola-website/Science/313161_a_314490]
-
ziditu-s-a aceasta sfântă și de viață dătătoare mănăstire de d(u)m(nea)lui Ionașco Isăcescul biv vel medelnicer cu giupâneasa d(u)m(i)sale Alicsandra va dni Io Niculai Alexandru Voevod, leat 7222 iuni(e) 20"". Ctitorul Ionașcu Isăcescu și-a încredințat moșiile încă din 21 iunie 1714 Mănăstirii Ilișești. La 22 mai 1716, el a cumpărat cu 60 lei moșia Bălăceana, pe care a donat-o aceleiași mănăstiri. Biserica a fost înnoită în jurul anului 1778 de
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ilișești () [Corola-website/Science/321181_a_322510]
-
secolul al XVIII-lea, această datare fiind recunoscută de marea majoritate a istoricilor. Cert este că până atunci nu există însemnări despre biserică. În anul 1786, răzeșii satului Buciumeni i-au dat protopopului Andrei Pascal o mărturie. Acesta este considerat ctitor al bisericii. Pe o icoană a Mântuitorului se află o inscripție în limba slavonă care conține anul 1789, an când biserica era deja construită. Conform inscripției, acea icoană "„s-a făcut cu toată cheltuiala preotului Gavril să fie pentru iertarea
Biserica de lemn din Fălticeni () [Corola-website/Science/323879_a_325208]