1,390 matches
-
serioase temeiuri 280, pe de o parte, iar pe de altă parte destule elemente ale artei moldovenești pătrund, în vremea Doamnei Chiajna, în țara Românească; tema „Fecioara tronând între îngeri”, reprezentată la biserica Buna Vestire, paradis al Curții Domnești din București - ctitorie a lui Mircea Ciobanul -, poate servi drept argument) un „portret promoțional” al domniței este plauzibilă. Se prea poate ca picturi asemănătoare, executate la Curtea lui Vasile Lupu, să fi însoțit pertractările prenupțiale purtate cu prințul lituanian Janusz Radziwstt, (acesta mai
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pălărie cu calotă joasă și cu boruri răsfrânte, după cum italienească pare a fi pălăria Doamnei Cătălina, soția lui Radu cel Mare, de la Mănăstirea bulgărească Kremikovți; tot cu pălărie și voal este pictată și jupâneasa Iuliana, soția lui Luca Arbore, în ctitoria bărbatului ei - și, peste rochia lungă cu mâneci ample, o mantie bizantină din stofă plină, cu flori de aur, tivită cu blană 320), cercetătorii iau în seamă, atunci când privesc moda feminină de Curte în curgerea ei istorică, chipurile nevestelor lui
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Filitti, Banatul Olteniei și Craioveștii, Craiova, 1923; I. Minea, începuturile marii bănii de Craiova, în „Arhivele Olteniei”, XIII, 1934, pp. 1-2, etc. O densă și substanțială bibliografie la Nicolae Stoicescu, Dicționarul..., pp. 17-18. 259. Vezi Voica Maria Pușcașu, Actul de ctitorie - fenomen istoric în țara Românească și Moldova în secolele XIV-XVIII, teză de doctorat susținută la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași în anul 1987 și citată de Tereza Sinigali, Arhitectura civilă de zid din țara Românească în secolele XIV-XVIII, București, Editura Vremea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Trecute vieți de doamne și domnițe, ed. cit., vol. I, p. 452. III „ANUL JALII” Vii și morții Necropolele. Bărbații își pregăteau locurile de veci Actul pios al ridicării unui lăcaș de rugăciune (mă voi opri mai jos asupra edificării; ctitorie însemna însă, și opera de înzestrare, donarea unor bunuri materiale, dăruirea obiectelor de cult și chiar așezarea unei mănăstiri sub ascultarea unui complex monastic din țara Sfântă, de la Athos, din Sinai etc.1) includea întotdeauna și o componentă ce aparținea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cultului marianic în biserica românească) și aruncând un arc semnificativ peste vreme către epoca începuturilor. Ștefan cel Mare (cel grijuliu cu refacerea paradigmei voievodale) a adus la Putna bisericuța de la Volovăț, căci - a zis Vartolomei Măzăreanu într-o istorie a ctitoriei ștefanine - mănăstirea, „unŭ lucru mare ca acesta, în scurtă vreme nu să pute face”. Prezența bisericuței (antice) în spațiul putnean l-a ajutat pe ingeniosul Voievod să obțină pentru ctitoria sa (bogat dăruită „cu multe odoară, și veșminte scumpe, și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Volovăț, căci - a zis Vartolomei Măzăreanu într-o istorie a ctitoriei ștefanine - mănăstirea, „unŭ lucru mare ca acesta, în scurtă vreme nu să pute face”. Prezența bisericuței (antice) în spațiul putnean l-a ajutat pe ingeniosul Voievod să obțină pentru ctitoria sa (bogat dăruită „cu multe odoară, și veșminte scumpe, și cu multe moșii”) „cinstea cea mai înaltă decâtŭ toate mănăstirile ce sântŭ în Moldova”. Convenind că gloria și antichitatea bisericii lui Dragoș, evocate de Vodă ca argumente, sunt incontestabile, toți
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ale primei sale soții, Doamna 6, pe (aceste) monumente fiind acoperămânduri din stofă de mătase și de brocart de aur, lucru îmbelșugat” 7. în țara Românească osemintele primilor Domni (Basarab I, Nicolae Alexandru) se odihnesc în biserica Curții domnești din Câmpulung (ctitorie, cea de-a doua a lui Nicolae Alexandru; Basarab I și-a aflat locul de veci în prima biserică a Curții) locul de veci monarhic mutându-se apoi în biserica domnească Sf. Nicolae din Curtea de Argeș (Vlaicu, ctitorul, cu sarcofagul său
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Letopisețul Cantacuzinesc), - „reședință postumă definitivă”, spun autorii Dicționarului tematic al Evului Mediu occidental - și pentru membrii familiei sale. în acest sens, a fost adoptată situația pronaosului supradimensionat în lărgime. Utilizat în țara Românească, la Glavacioc, și în Moldova, în mai multe ctitorii ale lui Ștefan cel Mare, pronaosul lărgit a beneficiat la Curtea de Argeș de o tratare deosebită prin introducerea în spațiul central a 12 coloane (aluzie la cei 12 apostoli) în elemente de sprijin pentru sistemul de boltire. închiderea spațiilor libere dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
zisă de „dincolo de mormânt” - a bătăliilor purtate de soțul Ruxandrei (văduva să fi poruncit această „cronică în piatră”?). Voievozii munteni continuă să aibă grijă de „viața lor de dincolo”. Vlad Vintilă - omorât de boieri în 1535 - a fost înmormântat în ctitoria sa - Mănăstirea Menedic (terminată de Doamna Rada), într-un lăcaș fortificat și apărat de o incintă impunătoare. între anii 1679 și 1681, Șerban Cantacuzino a ridicat Mănăstirea Cotroceni din București și a înzestrat-o cu generozitate. Mormântul lui („Deci - își
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu o sculptură impresionantă. Alături de fratele lor, și-au aflat odihna veșnică la Cotroceni Matei și Iordache Cantacuzino. A mai fost îngropat tot acolo și Radu (Răducanu), fiul stolnicului Constantin Cantacuzino. Cel mai mare ansamblu monastic din țara Românească, Mănăstirea Hurezi, ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu (cea mai însemnată între zidirile ecleziastice ale prințului), este reflectarea artistică a bogăției acestui Voievod, a fastului cub care i-a plăcut întotdeauna să se înconjoare. Magnifiant înzestrată cu odoare și moșii, având rangul de stavropighie
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care meșterii au fost - între anii 1690 și 1693 - zidarul Manea, pietrarul Vucașin Caragea, și Istrate Lemnarul; biserica a fost proiectată de o echipă alcătuită din grecul Constantinos și localnicii Ioan, Andrei, Stan, Neagoe și Ioachim), bolnița, zidită în 1696, ctitorie a Doamnei Marica, soția Voievodului (biserica a fost pictată de Preda, Nicolae și Lanache), schitul Sfinții Apostoli, înălșat în 1698 de starețul Ioan și pictat, doi ani mai târziu, de Iosif și Ion, schitul Sfântul Ștefan, fiul Voievodului (a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
periferică, coabitând „cu sugestii ale picturii post bizantine de ambianță cretană”12 (de unde era Constantinos) și acceptând ideea de ordine (precumpănitor autohtonă) care în mod obișnuit îi este străină. Biserica cea mare a mănăstirii, cu planul ei triconc (oglindind înrâurirea ctitoriei neagoene de la Curtea de Argeș), cu o turlă pe naos și o alta deasupra pronaosului și cu pridvor către apus, își face din aceste caracteristici o veritabilă emblemă. Brâncoveanu îi rezervase bisericii mari a mănăstirii și funcția de necropolă domnească (unde Voievodului
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Boierii i-au urmat pe Domni în înălțarea lăcașelor de rugăciune. Istoria a păstrat numele unor harnici ziditori de biserici și mănăstiri. în țara Românească, șirul (pe care îl reproduc după prețiosul Dicționar... al lui Nicolae Stoicescu) începe cu Craioveștii (în ctitoria lor de la Bistrița și-a găsit odihna și Moise Vodă, cel mort la 29 august 1530; mormântul a fost distrus cu ocazia refacerii din vremea lui Barbu Știrbei), cu marele ban Barbu Craiovescu, mai bine zis (frații Craiovești au zidit
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu seamă că Vintilă Florescu era „om de casa” lui țepeluș) a fost înmormântat, probabil 17, la Mănăstirea Garseni, zidită de cei din neamul său, ori, poate, la Tismana; tot în țara Românească, pomenitul deja Radu Buzescu a fost îngropat în ctitoria sa de la Căluiu; tot într-o ctitorie a Buzeștilor, Mănăstirea Stănești, a fost înhumat Stroe Buzescu, fratele lui Radu; marele ban Pârvu Craiovescu, fiu al lui Pârvu cel din prima generație de Craiovești, și-a aflat odihna veșnică în Mănăstirea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de casa” lui țepeluș) a fost înmormântat, probabil 17, la Mănăstirea Garseni, zidită de cei din neamul său, ori, poate, la Tismana; tot în țara Românească, pomenitul deja Radu Buzescu a fost îngropat în ctitoria sa de la Căluiu; tot într-o ctitorie a Buzeștilor, Mănăstirea Stănești, a fost înhumat Stroe Buzescu, fratele lui Radu; marele ban Pârvu Craiovescu, fiu al lui Pârvu cel din prima generație de Craiovești, și-a aflat odihna veșnică în Mănăstirea Bistrița, ridicată de tatăl său și de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al lui Simion Movilă, și-a găsit mormântul la Mănăstirea bucureșteană Sfânta Ecaterina, căreia i se zice și „mănăstirea lui Pană vistiernicul”; cronicarul lui Mihai Viteazul, marele logofăt Teodosie Rudeanu, a fost îngropat la Mănăstirea Flămânda (la 28 mai 1621), ctitoria sa; marele vistier Stoichiță, apropiat al lui Radu Șerban, a ridicat o mănăstire la Strâmba, satul său, și a fost înmormântat acolo; Ștefan din Cioroiași, mare ban al Craiovei (rang dat de Alexandru al II-lea Mircea), își are mormântul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
el; marele spătar Leca, ucis pentru „hiclenie” de Radu Mihnea, era ctitor la Mănăstirea Panaghia și acolo a fost înmormântat înainte de 1616; marele vistier Cârstea Popescu este pictat, alături de ceilalți membri ai familiei, la biserica din Popești, în ținutul Vlașcăi, ctitoria lui (a zidit-o în 1689), unde este și înhumat; marele ban Radu Popescu, mort din cauza unei „boli grele”, a fost înmormântat în biserica zidită de el în Popești, Ilfov; pe Tudoran Vlădescu, mare clucer (l-am mai pomenit, i-
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
zidit-o în 1689), unde este și înhumat; marele ban Radu Popescu, mort din cauza unei „boli grele”, a fost înmormântat în biserica zidită de el în Popești, Ilfov; pe Tudoran Vlădescu, mare clucer (l-am mai pomenit, i-am evocat ctitoriile, între ele și Mănăstirea Aninoasa din județul Muscel zidită în 1677), unde și-a aflat și mormântul; Logofătul lui Ștefan cel Mare, Ion Tăutu, a fost îngropat în biserica sa din satul Bălinești (este și zugrăvit acolo); marele vistier Eremia
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
aflat și mormântul; Logofătul lui Ștefan cel Mare, Ion Tăutu, a fost îngropat în biserica sa din satul Bălinești (este și zugrăvit acolo); marele vistier Eremia, aflat printre boierii ostili lui Ștefăniță Vodă, și-a aflat mormântul în Mănăstirea Sălăjeni, ctitoria sa; Toader Bubuiog, mare logofăt și om de încredere al lui Petru Rareș, a fost ctitor la Mănăstirea Humor, și a fost înmormântat acolo; Gavril Trotușan, și el mare logofăt, dar „hiclean” față de Petru Rareș, (acesta l-a și ucis
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
om de încredere al lui Petru Rareș, a fost ctitor la Mănăstirea Humor, și a fost înmormântat acolo; Gavril Trotușan, și el mare logofăt, dar „hiclean” față de Petru Rareș, (acesta l-a și ucis în 1541), a fost înhumat în ctitoria sa de la Părhăuți); Nestor Ureche, tatăl cronicarului, a fost îngropat (călugăr fiind) la Mănăstirea Secu, ctitorită de el; Solomon Bărbădeanu, mare logofăt, a ctitorit Mănăstirea Bogdana și a fost îngropat acolo; marele spătar Dumitru Buhuș, tatăl Anastasiei (viitoarea Doamnă a
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
unul de Ierusalim și altul de Antiohia și altul de Alicsăndria și unul mazil de țarigrad, Iacob”. Urma coborârea coșciugului în groapă („cu funii de mătase de către cei mai mari boieri”), în biserica mitropolitană, în cea domnească sau în vreo ctitorie a dispărutului unde mormântul era pregătit. Istrate Dabija - zise Neculce - a fost îngropat „în mănăstirea lui, în Bârnova, care este de dânsul isprăvită, iar din temeiul ei au fost început-o Barnovschi-vodă și n-au apucat s-o isprăvească, c-
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
după putere să-i adaugi, ca să nu fie spre batjocura limbilor străine și locuință animalelor și păsărilor și desfrânatelor, ci să-i fii milostiv și tocmitor și păzitor și miluitor călugărilor ce locuiesc într-însul, ca să fie și domniei tale ctitoria desăvârșită, ca și nouă, celor ce am trecut din această viață deșartă. Căci, dacă se va atinge mâna ta să ia, mai nimic nu-mi iei, și nu te blestem, că dacă vei gândi vei ceva, de la preacurata Maică a
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a tot bun și prea bl(a)gorodnicŭ neamului său; săvârșindu-să la alŭ optulea anŭ a domniei sale...” 53. Când ambițiile erau mari - și mă întorc la Neagoe Basarab (hrănitor - s-a spus- de năzuințe „imperiale”) și gândul mai înalt, elementele (ctitorii, danii, ajutoare) ce putem asigura dăinuirea „numelui bun” și „pomeana” erau semănate pe un spațiu mai întins, echivalent cu zonele esențiale ale Ortodoxiei. Este lung șirul domnilor români dăruitori la Locurile Sfinte. Donațiile generoase, ajutoarele, înzestrările trimise la Athos sau
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din Popești]. Io Mircea voevod [Ciobanul] si gidja ego Chiajna i snu ego Pătru voevod [cel Tânăr]. Io Radul voevod. Io Mircea voevod. Io Șerban voevod. Satha. Io Ștefan voevod”60, dar, din ce în ce mai des, pe măsura trecerii timpului, și predoslavii, ctitorii ale respectivelor mănăstiri ori vieți ale unor personaje eminente în sfințenia lor. Câteodată pomelnicele transcriu meritele celor propuși spre neuitare. Așa procedează (cu o cronologie defectuoasă) căci autorul a ținut să coboare și în vechime o copie din 1738 a
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
va fi de folos multora: „făcând-o ca în veci bună pomenire stremoșilor, moșilor și părinților lor să râmâe și al lor nemortŭ nume...”. Unii dintre ei (cu o presiune importantă în compunerea inscripției din 1696; datarea este ca la ctitoriile brâncovenești și în cronica lui Radu Coreceanu: „isprăvind-o la al optulea anŭ alŭ domniii lor...”) sunt prezenți și în tablourile voative: „Bunul și creștinul Ioan Costandin Băsărabŭ voevod i g(o)sp(o)žda ego Mariia; Ioanŭ Antonie voevod
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]