2,952 matches
-
nici omul-locomotivă, nici celelalte creaturi nu observară pe moment nimic. Și totuși zarurile se Înmulțeau. Dinlăuntrul fiecăruia, pe nevăzute, apăreau rostogolindu-se zaruri mai mari și mai mici, Împrăștiindu-se sub masă, pe linoleum și sub pat. Era ca și cum Înlăuntrul cuburilor de os ar fi pătruns o creatură nevăzută, venită din neant, de pe o planetă necunoscută, numită Hazard, care și-ar fi depus ouăle acolo și acum, la sorocul potrivit, din interiorul fiecărui zar ieșeau, alergând pe niște piciorușe iuți, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
așii, popii și jokerii roiau În jurul lui ca fluturii de noapte În jurul unei lămpi. Mișcându-și bărbia sau, În orbite, globii oculari, inginerul Edward punea În mișcare și zarurile pe care le avea În buzunare. Izbindu-se unul de altul, cuburile de os, punctate cu cifre de la unu la șase, executau În jurul degetelor și apoi al frunții mișcări elipsoidale, rotindu-se unele În sensul acelor de ceasornic, altele În sens invers, Încât, privindu-le, aveai senzația că ai În fața ochilor un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Rush. Ura lui față de evrei-gay-negri este strict pentru audiență; În nici un caz nu reflectă părerile sale personale. —Ești atât de naiv, Will, atât de naiv. Nu mai pot purta această conversație. Am auzit o ușă trântită, un oftat prelung, și cuburi de gheață aruncate Într-un pahar. Venise momentul. —Bette! Scumpo! Nici măcar nu te-am auzit când ai intrat. Ai avut norocul să asiști la ultima noastră ceartă? L-am sărutat pe obrazul perfect bărbierit și m-am instalat ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
în furcă, apoi își luă pacificatorul LAPD de pe clanță și plecă spre Cahuenga Pass. *** Drumul până în Valley îi luă o oră. Alte douăzeci de minute se scurseră cât căută Vista View Court, dând târcoale complexelor de clădiri de închiriat, niște cuburi tencuite și dispuse în semicercuri săpate în dealurile din Hollywood. Numărul 1187 era o clădire din prefabricate, de culoarea piersicii, cu vopseaua deja spălăcită și armăturile din aluminiu brăzdate de rugină. Clădirea era flancată de replici identice - galben-lămâiță, lavandă, turcoaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
întoarse spre un tânăr cu barbă și cu un saxofon alto agățat de gât. — Coleman, îl știi pe trombonistul alb de la Bido’s? Marty, ce naiba? Coleman se întinse peste bar, luă două mâini de gheață și își îngropă fața în cuburile reci. Danny îl studie cu privirea: înalt, blond, până-n treizeci de ani, frumușel - ca băiatul ăla în rolul principal din musicalul la care îl târâse Karen Hiltscher. Vocea lui era răgușită, epuizată. — Sigur. Trombonist fomist. Am auzit. De ce? — Vorbește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
obișnuit. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL OPT Mal era în biroul lui și citea al doisprezecelea dosar integral din teancul cazurilor psihiatrice ale doctorului Saul Lesnick. Trecuse cu puțin de ora 1 noaptea. Biroul Procuraturii Districtuale era compus dintr-o serie de cuburi întunecate, iluminate doar de lampa de perete a lui Mal. Dosarele stăteau răsfirate pe biroul său, amestecate cu pagini de notițe pătate cu cafea. Celeste se va duce curând la culcare, iar el va putea merge acasă, unde o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lumină, iar neamțul într-o umbră întunecată. Claire De Haven îl privi pe Mal. Bărbatul contraatacă: — Subtil. Claire râse. — Artistic. Sunteți avocat, domnule Considine? Mal se întoarse. Regina Roșie ținea în mână un pahar plin cu un lichid incolor și cuburi de gheață. Nu mirosea a gin. Sigur era votcă - mai elegantă și fără să miroasă a alcool. — Nu, sunt anchetator la Divizia Marelui Juriu. Pot să stau jos? Claire arătă spre două scaune puse față-n față, cu o tablă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
n-o mierliți. Apoi urcă în mașină și o porni spre Strada 4, colț cu Evergreen. *** Peluza era un altar. Statuete reprezentându-l pe Iisus erau aliniate cu fața spre stradă. În spatele lor mai exista și un staul construit din cuburi de jucărie. Un rahat de câine se odihnea în ieslea micuțului I.H. Buzz se îndreptă spre verandă și apăsă pe sonerie. Pe un capăt de masă o văzu pe Fecioara Maria. Pe partea din față a rochiei ei albe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fost văzut certându-te cu un cunoscut codoș de homosexuali, pe nume Felix Gordean. Ești pe statele lui de plată? — Nu! — Pe ale lui Mickey Cohen? — Nu! Green preluă inițiativa. — Ai primit comanda unei echipe de la Omucideri. A fost un cub de zahăr oferit pentru contribuția ta la ancheta marelui juriu. Sergentul Niles și sergentul Mike Breuning au considerat că e foarte ciudat ca un polițist tânăr și inteligent să fie atât de îngrijorat din cauza unor crime între homosexuali. N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mișcare turbionară de pământ, un vârtej de cărămizi din noroi și nisip. Spre sud, această îngrămădire confuză de străzi sinuoase se oprește abrut în grilajul Cantonamentului britanic. Cantonamentul (prescurtat Cant. în toate documentele oficiale) este alcătuit din figuri geometrice asemănătoare cuburilor de lemn din jocurile pentru copii; bulevarde construite strategic și terenuri pentru paradă, barăci pentru soldații care au grijă să se respecte legile Maiestății Sale, regele George al Marii Britanii. Spre nord, tabăra militară se oglindește în rândurile civililor, în șirurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un chelner comandându-i un gin și apă tonică, ca un alb care se bucură de plecăciunea adâncă a unui servitor ciocolatiu. Ia băutura și duce o mână la spate, imitându-l inconștient pe Philips. Chelnerul dispare și Bobby învârte cuburile de gheață în pahar, iar zgomotul cu care acestea se lovesc de peretele paharului îl percepe ca pe cel al banilor. Deodată, aude un râs de femeie care întrerupe basul conversației masculine din sala de biliard. Un cuplu a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un sens. Abia acum înțelege că deși a studiat obsesiv Anglia, n-a crezut niciodată cu adevărat în ea. Locul acesta și-a păstrat întotdeauna o calitate abstractă, ca o ipoteză filosofică sau o problemă de geometrie. Imaginați-vă un cub care se rotește în jurul axei sale... imaginați-vă districtul Lacurilor și Norlfolk Broads și stâncile albe care se ridică din apa gri-verzuie, înconjurate de pescăruși. Încercă să simtă ce simt și alții și se întreabă nervos cum a ajuns așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la vagonul restaurant. Se așază și chelnerul vine să-i ia comanda, strecurând vorbele în engleză fără pauze, imediat ce Jonathan încearcă să deschidă gura. Un whisky cu apă sosește repede, dar pe el îl descumpănește ceva din expresia omului. Învârtește cuburile de gheață în pahar, ascultând frânturile de conversație de la alte mese. Câmpurile trec repede pe sub privirile lui. El soarbe whisky. Pasagerii discută. Se mai uită în răstimpuri la chelner, care nu face nimic neobișnuit. Chiar și așa, nu se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
moarte, adormirii se dezic, trec târâș pe cruci purtate printr-un ochi de cer mai mic. Vai, cât mie! Vai, cât vouă! Ne-au plâns tălpile-n căușe și zidind o lume nouă, stăm cu umbrele-n cătușe Prinși în cuburi de cristal ne cad stările-n atoni, ca undele în aval, trecem goi răpuși de răni. E vinovată (Evei) ... și n-ai ce să-i mai ceri, e nmiresmată cu adevărul pur al altei lumi, în somnul ei, doi ochi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ochii eterați cochet, păpuși oxigenate mișcau ritmic din coapse, simulînd indiferența. Fete de la țară, venite la tîrg să se școlească, vorbeau gros, azvîrlind cîte un „tu” ațîțat, și se lăsau urmărite de bandele elevilor cu muzicuță. Mulțimea fîșîia lasciv în timp ce cuburile clădirilor cu acoperișe cenușii și tencuiala roasă se înecau în viermătul multicolor. La mansarde ramele leproase ale ferestruicilor se înclinau, gata să verse fiere în cazanul de sub ele. Claxoane sunau sfîșietor și, o clipă rupte, lanțurile omenești se căutau din
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lanțurile omenești se căutau din nou. Deodată îmi apăru o scenă pe care, fără să-mi dau seama în ce fel, mi-o doream în acea clipă cu ardoare: pe trotuar, un pavagiu se odihnea mîncînd un castravete. Lepădase lîngă cuburile de granit barosul gros și se sprijinea cu brațul pe genunchi. Osteneala grea din trup îl abandona clipei, plin de rostul propriei sale existențe. Cred că începusem să sufăr din pricina unui trai din cale afară de trîndav. Amestecînd în dragostea ei
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Tudor Vladimirescu nr. 40, țel. 0253/214910 IAȘI Librăria Casă Cărții, Bd. Ștefan cel Mare nr.56, țel. 0232/270479 Librăria Junimea, Piața Unirii nr. 4, țel. 0232/412712 Librăria Academiei, Bd. Carol I nr. 8, țel. 0232/218297 Librăria Cubul de sticlă, Bd. Carol I nr. 3-5, țel. 0232/215683 ORADEA Librăria Mihai Eminescu, str. Meșteșugarilor nr. 73, țel. 0253/431924 RÎMNICU-VÎLCEA Librăria Aldan, Mag. Cozia, Calea lui Traian nr. 2, țel. 0250/743263 SATU-MARE Librăria Mihai Eminescu, str. Țibleșului
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
la Chateau Marmont. Titlurile care însoțeau fotografiile erau de genul „Periculos de slabă?“ sau „E Alexa anorexică?“. Ideea că Alexa Hanley scria o carte cu diete era mai mult decât hilară. Ce avea ea să le împărtășească oamenilor... rețete pentru cuburi de gheață și supe laxative? — Evident, Vivian vrea să țintim publicul format din adolescente, a spus Graham, cu o expresie îngrijorător de serioasă. Așa că va trebui să colaborezi foarte strâns cu departamentul artistic, ca să încorporezi în toată cartea un design
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
îi scăpase, probabil, pe sticla biroului. Sunetul tenebros, dada, un xilofon argintiu și mici scânceli suspecte și sunetul sec al ochelarilor pe sticla biroului. Timpane subțiri, subțiate, tic clinc, ochelarii, cuțitul, briza de argint a nopții, dada, Irina ieșise din cubul de cărămidă, avansa învăluită de valurile moi, parfumate, ale întunericului, desi era încă lumină și ziua era plină, puternică, agresivă, cu miile de guri și găuri deschise, flămânde. Cândva, ajunse în centru, în stația de tramvai de la Rosetti. Tramvaiul tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ca și cum realitatea, oricât s-ar dovedi de teribilă, este mult mai ambiguă, mai solubilă decât grozăviile pe care le imaginezi sau le aștepți. Li se împărțeau, acolo, în lagărul de prizonieri, căci erau prizonieri de război, ai războiului antisovietic, două cuburi mici de marmeladă pe o felie de pâine, zilnic. El fusese desemnat să supravegheze distributia... Până la urmă, în fața pasiunii lui excesive pentru mine, tata mi-a divulgat povestea. Ca ultimă armă de șantaj. O armă periculoasă, desigur, ca tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
înhațe, dar imprudentul cadențează sprinten, nici că-i pasă, unda fatală a și deviat spre alții, a trecut, suntem încă vii, mai mult nu se îngăduie, nici nu vrem, avansăm în neștire, ca și cum am sta pe loc. Aici e un cub, o casă, o treaptă de beton, un comutator, filamentul, soneria, e vineri, ca și mâine, ca acum o sută de ani, alt veac, parcă nici n-am fost. Ușa se întredeschide sfios. Se deschide, iată, cu totul. În ramă, femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să vă spun cum îmi câștig o amărâtă de pâine? Păi acum știți. De fapt, probabil v-am servit și probabil nici nu v-ați ridicat privirea în timp ce vă turnam un pahar de apă minerală în care am pus două cuburi de gheață și o felie de lămâie. Dar, sigur, nu m-ați luat drept o tipă prea prietenoasă. Probabil vi s-a părut că voioșia mea e de fațadă. Dar, de fapt, sunt destul de prietenoasă tot timpul. Cu majoritatea oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nu pot să servesc ceai și cafea încă. Răbdare, Doamne, dă-mi doar un strop de răbdare. —Serviți vin? — Sigur că da. —Vreau vin roșu cu gheață, spune ea. Îi torn un pahar de vin roșu și îi pun niște cuburi de gheață. Nu întrebați. Primești tot felul de cereri ciudate în meseria asta. Următoarea pasageră. —Vreau suc de merișoare. Mă tem că nu avem, îi explic, și ea se uită la mine nervoasă. De parcă ar fi vina mea. Nu aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
dar mai bine aș lua și gheață. Zahăr. Îmi dau seama că nu am în ce să pun gheața. Mai bine mă întorc în cameră să iau frapiera. Mă reped înăuntru, las jos cutia și apar din nou cu frapiera. Cuburile de gheață se izbesc de frapieră cu un zgomot infernal. Aud pe cineva ieșind din cameră. Zahăr, zahăr, zahăr. Nu vreau să fiu prinsă aici în pijămăluțele mele. Ei, probabil e vreun american pe care n-o să-l mai văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
lucru cu gheața. — Emma, aruncă Jack În treacăt. Voiam să vorbesc două minute cu tine. Despre chestia aia pe care te-am rugat să mi-o bați la computer. Dosarul Leopold. — Ăă da ? zic, scăpând de fâstâcită ce sunt un cub de gheață pe tejghea. — Poate ai puțin timp să vorbim un pic Înainte să plec ? Îmi Întâlnește privirea. Am un apartament aici, la etaj. — Aha, spun, cu inima sărindu-mi din piept. OK. — Să zicem pe la... ora unu ? — La unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]