2,007 matches
-
se plimba agitată din cauza mea și se gândea intens la mine. Întreagă viața ei lăuntrică era determinată în aceste momente de existența mea. Îmi era cu profunditate bine să stau aproape de ea și s-o păzesc. Și nu voiam să cuget nimic, pentru că simțeam că o idee inamică se încearcă să izbucnească în conștiință, ideea care mă chinuiește acum și se rezumă simplu detot: I-am sărutat mâna și brațul ca un amant... Cu ce drept? Cu dreptul învoirii ei postume
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
auzi vocea crainicului vorbind românește. Era ora două, după miezul nopții. De regulă, dela această oră, Bucureștiul transmitea numai muzică de dans - regulă ce nu se desminți nici de data aceasta - Întrecând toate așteptările. O ușoară nostalgie Îl determină să cugete profund. Aproape toți bărbații de vârsta lui erau căsătoriți, aveau casele lor și doi-trei copii În custodie. Dar el, ce realizase oare...? Nimic! Curând va Împlini treizeci și cinci de ani, urmând să se gândească serios la zilele ce vor urma. Nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Feffer arăta speriat. Opunea rezistență, se apăra, dar nu era În stare. Adversarul era mult mai puternic. Normal. Cum se putea altfel? Fața lui bărboasă era Îngrozită. Ținută În sus, cu obrajii În flăcări, ochii căprui, distanțați implorau ajutor. Sau cugetau ce să facă. Ce ar trebui să facă? Ca un om bâjbâind Într-un râu În căutarea unui obiect pierdut În timp ce se holbează la cer, cu gura căscându-i-se din barbă. Dar nu voia să lase din mână Minox-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o frumusețe, o femeie tânără și sănătoasă. Femeile tinere și sănătoase Își au nevoile lor. Picioarele ei - coapsele aproape dezvelite de fâșia verde de fustă, ea, erau superbe. Horricker avea să sufere, știind că a pierdut-o. Sammler Încă mai cugeta. Obosit, amețit, deznădăjduit, Încă se mai gândea. Tot conectat. La realitate, adică. — Wharton nu e un copil. Știa În ce se bagă, acolo În Mexic, spuse Angela. — A, nu pricep nimic din toate astea. Presupun că a citit din cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dos. Presupunând că este așa. Există Încă ceea ce numim om - sau exista. Mai există calități umane. Specia noatră slabă și-a Înfrânt teama, specia noastră nebună și-a Învins caracterul criminal. Suntem animale de geniu. Era un lucru la care cugeta adeseori. În acel moment era doar o formulă. Nu Îl simțea pe deplin. — Foarte bine, unchiule. Dar nu trebuie să hotărâm dacă lumea se sfârșește. Ideea e că pentru tatăl tău este sfârșitul. — De ce Îmi tot repeți asta, de parcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
arbaleta. Eram Robin Hooda, Tierry la Fronda de Raionul Grivița și de Chitila. În sfârșit, devenisem ce-mi doream: o fetiță năzdrăvană. Cartierul meu general era în caisul din curte. Acolo dormeam, citeam, făceam schițele noilor bătălii, chemam aghiotanții să cugetăm despre strategii de luptă. Cea mai mare ofensă pe care am primit-o a fost vizita unei vecine care mi-a oferit o pereche de pantofi cu tocuri metalice și sclipici, de la „vaporeni”. Femeia voia să mă integreze în lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a romanticilor, după care „muierile” nu trebuie să intre în politichie, care-i domeniul intereselor murdare. Mai bine să se exprime ele la curățenia din sfera privată unde, iată, romanticii le dădeau generos toată libertatea. Și i-am rugat că cugete până data viitoare dacă povestea cu politica e o cloacă murdară, perspectivă romantică îmbrățișată și de telectualul românesc, nu e o self-fulfilling profecy. Mă rog, când omu’ are îndoieli personale, le mai aruncă și la alții ca teme de cugetare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
care abia acum o vedeam cu ochii mei mari deschiși, și că va trebui să intru în vâltoare, starea de euforie s-a stins treptat chiar dacă nu era una de panică, iar pe măsură ce funia se strângea la par, aveam să cuget mai sumbru și chiar să blestem ziua în care am fost implicat în această acțiune diplomatică (întrevedeam mai bine în ce constă pericolul), iar despre cei care mă trimiteau (deși, la început, le eram recunoscător, făcându-mi plăcere), n-aș
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
femeie simplă, o femeie ca toate femeile, n-avea nimic deosebit în mișcări, nimic deosebit în glas. Nu simțeam nimic la apropierea ei, nici nu-mi închipuiam că trebuie să-i spun ceva. Era o ființă oarecare - abia putea să cugete. Am luat dulceața într-o mână și paharul în alta. Îmi beam liniștit apa - și cum ridicam capul, i-am întâlnit privirile fixe. Deodată m-a străbătut fiorul fierbinte. În umbra odăii, ochii i se luminaseră, firele de argint parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am văzut foarte deslușit ochii. Uite, asta voiam să-ți spun. Acuma îmi aduc foarte bine aminte de împrejurările acelea. Nevasta vătafului meu era așa cum am înțeles-o eu la început. Abia putea să îngâne două vorbe; nu știu dacă cugeta în adevăr la ceva. Nu știu dacă-și iubea bărbatul, dar, după cum înțeleg, părea că-l iubește. Și femeia aceasta, din când în când, deodată își dezvăluia doi ochi plini de patimă și avea un zâmbet care se deschidea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Se gândi o vreme la întâmplări din copilărie, la viața petrecută pe lângă străini. Nici de tată, nici de mamă nu-și aducea aminte, și parcă-i cântau în suflet unele din tânguirile vântului, cu păreri de rău jalnice. Pe urmă cugetă la dragostea lui - și iar parcă văzu la căpătâi pe Marghiolița humelnicului. - Pe la spate, prin păretele de stuh, vântul răzbea în câteva locuri cu pulberea măruntă a omătului, și pe deasupra tot mai des se abăteau învăluirile. - Și deodată, cum sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
american, cel puțin în țara Ardealului, la Sebeșul săsesc. Aici, în pădure, toate sunt limpezi și se cetesc ușor; numai între oameni mulți și departe - fie și la Sebeșul săsesc - treburile încurcate și ciudate pot căpăta caracterul anumit la care cugeta el. Spre mirarea lui, cu două zile în urmă, Culi Ursake descoperise altceva decât de obicei în pădurea ce-o avea sub priveghere: descoperise adică ceva încurcat și bizar, din alt domeniu. În curmătura în fața pătulului, fusese pregătit pentru urs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
or putea veni așa degrabă... c-or veni la sfârșitul lunii - tune dracu în alegeri și în tot! Cu două zile în urmă, face Culi un ocol, ca să vadă pătulul, și găsește una din pulpele de cal lipsă. Stă și cugetă: cine să fi luat pulpa de cal? Trebuie s-o fi luat ori badea Toma, ori Traian. Le-a fi trebuit pentru alți lupi. S-ar fi cuvenit să-l înștiințeze, căci e în revirul lui; însă ei au săvârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aceea paznicul. Uitându-se mai aproape, își văzu în mâna dreaptă pălăria. Și-o tufli în cap cu ciudă. O gaiță începu să cârâie pe o cloambă de brad. —Și ție îți vine a râde? o apostrofă Culi. Fără să cugete mult, înfierbântat dintrodată, paznicul își trase de la umărul stâng carabina și-i întoarse piedica de siguranță. Trecu hotărât prin lumina poienii, ocoli observatorul și căută urmele ursului. Urmele acelea erau de față. Găsi și urme mai vechi, călcate de bocanci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Unde să găsesc eu doctor? —Vai, îmi trebuie doctor; altfel am să mă prăpădesc. Aici, femeie, nu se găsesc doctori; aici se găsesc de altele. Pot să-ți aduc un cerb, ori un mistreț, dar doctor cum? De data asta, cugetă Culi, văd că i-aș fi putut aduce urs - dacă acest urs n-ar fi altceva. Dar pesemne că ei îi trebuie acel altceva. Muiere căreia i-a dat Dumnezeu de toate, casă bună și bărbat bun - nu mai dorește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe urmă iarăși la căsuță și iarăși la domni. În vremea asta doctorul trecuse din nou la Culi, să vadă dacă stă liniștit. Stă liniștit; are să se facă bine, încredință doctorul. A avut mai cu samă un șoc nervos. „Hm! cugeta nana Floarea. Ciudată vorbă au ei pentru boala asta; cât nici nu poți s-o ții minte.“ — Oare, într-adevăr, să se facă bine? se răsuci ea cu pasiune; apoi urmă a smulge din dulap șervețele și tacâmurile. Să n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
stare și-i dădea vești plăcute despre cucoșii de munte. Iar doctorul Micu se semețea a fi cel mai mare domn al acestui vânat. Am șaptesprezece trofee și-mi trebuie al optsprezecelea, declara el. „Acest domn doctor cu poreclă potrivită, cugeta Culi zâmbind, nu se poate să nu se socoată cel mai mare dintre toți vânătorii cei mari de pe lume!“ Erau cucoși sălbatici la Valea Mare și, în unele dimineți, jucau și se băteau pe viscoliturile rămase. La o mie cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
după mine ca un ieduț. Numai atuncea, la început, are să fie greu. Nana Floarea râdea și zicea că să vie și niște muieri de la Laz cu mine. —Care muieri? D-apoi știu eu cum le chiamă? Am să mă mai cuget cum e de făcut. Până la vară este vreme. În timpul verii anului următor 927, au fost felurite înțepături despre Octavian și despre Laz. De câte ori încăleca Ursake, ca să se ducă devale pentru afaceri și treburi, nana Floarea venea și amesteca vorbe multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
povestise badea Toma Orășanu. S-a întors la Prelunci în ziua de 30, după amiază. A început să-i bată inima, văzând căruța acasă. S-a temut să nu se fi întâmplat vreo poznă. S-a temut poate să nu cugete prea mult asupra unor împrejurări nouă, pe care mai curând dorea să le lase nedeslușite. S-a abătut pe la grajd și a văzut pe Șarg liniștit: a întors spre el botul și a făcut ușurel: Hn-Hn! Atunci a ocolit colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a fiert mâncarea și a spălat pânzele? Da, așa o chiamă. Îi spui eu: fă așa; spală așa. Ea a venit, a făcut ce i-am poruncit; s-a învârtit într-un picior și gata! E dată dracului! A mai cugetat un timp și a băgat de samă că pare a fi ceva la mijloc. Dumneata n-ai mai fost la Fundul Lintiții. N-am mai fost, am întărit eu. Nici n-ai știut ce și cum; că mi-a gătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tăgădui. Iar dacă e nevinovat, Allah va lumina judecata noastră. Rustem a fost într-o săptămână la Amasia. Marele vizir cunoștea puterea oștilor lui Mustafa, precum și dragostea lor pentru șahzadè. Pe de altă parte, în lungul drumurilor Anatoliei, credinciosul împărăției cugetase la întâmplare și-și înșiruise întrebările și răspunsurile după metoda retorilor greci. Ciudată acea scrisoare care a apărut dintrodată în serai, după jocul otrăvurilor. Ciudată împotrivirea stăruitoare a doamnei-sultane. Întreg seraiul o cunoaște, întreg seraiul se uimește de mila doamnei-sultane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
chiar că a vorbit despre omul acesta în mai multe rânduri, în cuvântările lui. Dumnezeu să-l îndrume pe calea adevărului! am adăugat eu prudent, ca să nu las impresia că aș împărtăși cumva părerile Șchiopului. Sultanul păru că stă să cugete, șovăind. Apoi, fără să zică nimic, își potrivi turbanul și se îndreptă în jilț. — Aș vrea să mergi să-l vezi pe Ahmed. Am plecat capul în semn că ascult ce are de spus. A continuat: — Ai să încerci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o mărturie de care voi face caz. Importantă este convingerea intimă a diriguitorilor. A mea este gata formată, iar după cele auzite, am să mă bat cu și mai multă energie pentru ca sultanul s-o împărtășească. Păru că stă să cugete. Buzele lui schițară o strâmbătură. Apoi spuse, ca și cum ar fi continuat o conversație lăuntrică: — Dar cu un sultan nimic nu e niciodată simplu. Dacă am să stărui prea mult pe lângă el, are să-și spună că încerc să-l îndepărtez din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
au europenii de a se adresa interlocutorului spunând „dumneavoastră“, de parcă ar fi mai mulți, sau „domnia ta“, de parcă ar fi o femeie absentă. În arabă, se spune „tu“ la toată lumea, prinț sau servitor. Diplomatul făcu o pauză, nu atât pentru a cugeta, mi se părea mie, cât pentru a da mai multă solemnitate cuvintelor ce aveau să urmeze. Stătea pe unicul scaun din încăpere și avea pe cap o tichie roșie care se mula pe forma capului, dându-i aerul unui conspirator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Și s-a grăbit să mă întrebe: — Așa au stat mereu lucrurile? — Până când sultanii le-au luat locul. Califii au fost atunci surghiuniți în palatele lor. — Era un lucru bun? Papa părea să dea o mare însemnătate opiniei mele. Am cugetat îndelung înainte de a mă exprima. — Nu cred că a fost un lucru bun. Atâta timp cât califii au fost suverani, islamul a strălucit prin cultură. Religia domnea pașnic asupra treburilor acestei lumi. De atunci, domnește forța, iar credința nu este adesea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]