1,813 matches
-
galant. În aceeași clipă directoarei i se potoli avîntul și, sub privirea ei bîhlită, gălbuie și frumoasă, ghicii frica de a nu fi dat dovadă de exces de zel; probabil, prea ușoară, victoria asupra mea o făcea să se căiască. Cuibărită într o fostă casă boierească, aspectul monumental al secției de învățămînt era în perfect contrast cu furnicarul omenesc ce-i asalta ușile. În dosul acestora, inspectorii ședeau bine ascunși. Murdari, nerași, mulți dintre ei băuți, solicitanții pîndeau cu îngrijorare pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
te duci pe de-a moaca, pe cheltuiala statului...”. Multe nopți le-a dormit pe grătaru’ țambalului, la arest. Țambalul, pentru cine nu știe, era patul fără saltea, numai cu plasă de sârmă, pe care dormeau pedepsiții. I s-a cuibărit În plămâni oftica. L-au trimis acasă mai devreme din armată și l-au scutit pe toată viața de orice serviciu militar. Hristu, vesel, făcea afaceri păguboase cu mărfuri de contrabandă. Atunci, când cu camionul răsturnat, Oaie nu se ținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
am trăit mult mai intens și mai frumos decât la trezie - să găsesc uimirea și prospețimea sufletului pe care Îl aveam la vârstele de până acum. Un gol uriaș s-a căscat dureros În mine - Îl simțeam chiar și fizic, cuibărit În torace și apăsând plămânii și inima - când am dat cu ochii de curtea școlii vechi. Ce m-a Îndemnat să intru acolo nu știu. De la drum curtea nu se putea zări, căci era Înconjurată de clădirile școlii, bibliotecii sătești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu ele vânatul. Vărul plecase, făcându-se că uită să salute. Ajuns acasă, trăsese câteva focuri Într-un carton, ca să vadă cum bate arma. Apoi, seara, plecase la adevărata vânătoare, hotărât să doboare măcar unul din perechea de guguștiuci ce cuibăreau În vârful unui stâlp de beton. Pusese, Însă, prea multă hârtie și capsa i se spărsese În față, provocându-i și sperietura pe care Ectoraș o ghicise, deși era bine ascunsă. În săptămâna În care vărul său purtase, ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Acum, Însă, Îl apucase un dor de om bătrân de zarvă, de miros de varză murată, tarhon, pătrunjel și mărar, caise, piersici, usturoi, castraveți, de asfaltul veșnic ud, de grătarul care răspândea fum gros de cârnați fripți, de vrăbiile care cuibăreau și se gâlceveau zgomotos sub acoperișul pieței. De cu seară Își pregătise coșul Înalt, din nuiele Împletite: pusese În el, potrivindu-i cu grijă, pepenii galbeni și, ca să-i ferească de zdruncinături și lovituri, presărase printre ei paie de grâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îndreptă cu greu șalele amorțite și gâtul țeapăn, Își scoase coșul din burta mașinii. Dădu câțiva mărunței unui puradel care Îl ajută să-și care marfa până În piața de peste drum. Aici nu se lăsă Înfiorat nici de zbenguielile vrăbiilor ce cuibăreau sub acoperiș, nici de mirosurile pe care atâta și le dorise, nici de clocotul și nici de zarva omenirii. Nu pricepea ce se petrecea cu el, ce căuta el acolo, străin și stingher În acel furnicar amețitor. Câte unii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe putreziciunea câte unui trunchi mort de copac; când, peste câteva zile, aveau să-l omoare cu furcile și topoarele, paznicii de la pușcăria-balamuc aveau să vadă că din coamă - amestecătură de păr, ciulini și nămol - răsăriseră fire subțiri de iarbă; cuibărită Într-o rană astupată cu țărână, În spatele urechii drepte Înflorise un fir de ceapa-ciorii; cealaltă ureche lipsea, se zăreau din ea câteva resturi putrede și zdrențuite, lipite de cap. A doua zi, armăsarul așteptă să apară căruța Încărcată cu saci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
al meu iubit prieten, dumneata vistiernice de vorbe, cu frățască și cu fericită sănătate, mă închin dumitale și rogu pe Dumnezeu milostivul ca să dăruiască dumitale toate cele de fericire după pofta inimii”... Citesc și în sufletul meu simt cum se cuibăresc vorbele care poartă pe lângă mesajul de suflet al bătrânului și fiorul vechilor izvoade cuprinse în minunata operă a domnului profesor universitar doctor Ioan Caproșu: “Documente privitoare la istoria orașului Iași” de la 1408 la 1800... “Multă înțelepciune și bunătate sălășluiesc în
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
spui ce gândeai, ai să mă crezi? --Nerecunoscând faptul că spusa sfinției tale mă bucură aș face un păcat. --Cât despre gândurile la plecare, să nu crezi că te bântuie numai pe tine. În sufletul meu aceste gânduri s-au cuibărit de multă vreme. Și eu le trăiesc altfel. Cu mai multă durere. Acum însă hai să pornim spre casă, că s-a făcut de prânzul cel mare și nu se cade să ne lăsăm așteptați... “Auzi dumneata. Nu se cade
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Asta trebui să fie o glumă! Mâna lui mi s-a Împleticit În păr, În timp ce mi-a spus cu o voce dulce: ― Orice pentru iubita mea! Cred că În acel moment l-am iubit și eu În tăcere. M-am cuibărit timidă la pieptul lui, fără nicio altă dorință. ― Mulțumesc, i-am spus. Pentru tot. Prin tot, Înțelegeam mai mult decât și-ar fi putut imagina el. Îi mulțumeam nu numai pentru bal, pentru flori sau orice altceva de genul ăsta
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
conversații plictisitoare. Maria debita nimicuri și glume private pe care nu mă chinuiam să le Înțeleg. Mă uitam pe geam absentă. ― Mersi, Adi, am spus când am ajuns la școală și am zburat practic din mașină . Maria rămase lângă Adi, cuibărindu-se la pieptul lui. Dacă i-aș fi văzut cu puțin timp În urmă, aș fi fost geloasă. Dar prezența lui Damian În viața mea schimba totul. Eram, recunosc, nebună după el. Nebună după ochii lui verzi ca marea, după
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Îmi aruncă jurnalul și l-am prins cu ușurință. ― Vrei să-ți aduc niște ciocolată? O să-ți facă bine. Nu, mersi. O să cobor eu mai târziu să mănânc ceva. ― Bine. Maria mă Îmbrățișă repede, apoi ieși Închizând ușa. M-am cuibărit În pat, cu vorbele lui Damian În minte. „Singurul lucru despre care a meritat să scriu ai fost tu” spusese el. Am oftat. Trebuia să-mi dea șansa să-i explic. Pur și simplu trebuia. Am vrut să mă ridic
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
i se lipesc de mână... În seara aceea, am rămas pe malul iazului până când soarele - obosit parcă - se rostogolea cu repeziciune după creasta dealului, tivind cu un roșu-purpuriu zarea... Târziu, cu sufletul plin de frumusețea apusului de soare, cu liniștea cuibărită în suflet purtând răcoarea înserării pe umeri, m-am întors la chilie. Umbrele amurgului se furișau încet printre copacii pădurii făcând să dispară conturele. Când am ajuns la chilie, doar bobul de lumină al candelii din cămăruță dădea viață locului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
vorba ceea: „Fie omul cât de mic după masă doarme-un pic”. Așa că fă bine și aruncă-te în hamacul dintre stejari și... somn ușor. Când îi face ochi, om mai sporovăi. I-am urmat sfatul și îndată ce m-am cuibărit în hamac am adormit ca un prunc. Când m-am trezit, am dat cu ochii de bătrân, care deschidea și închidea calea apei către răzoare. Atunci m-am întrebat: „Oare călugărul nu obosește niciodată?” Știu la ce te gândești, dragule
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mâncat cu mare poftă saramura făcută din chitici... Când am sfârșit, am mulțumit Celui de Sus pentru bucate. După ce ne-om hodini oleacă, om mai vedea noi ce-i de făcut. Acum vezi dacă te mai ține hamacul. M-am cuibărit în hamac și cât ai bate din palme am și adormit... Când m-am trezit, bătrânul trebăluia încă în grădină... Mă uitam la el cum făcea cale apei către o tufă de flori. Nu era colț din grădină unde să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
am ieșit în grădiniță și m-am așezat pe bancă. Când luna își rotunjea chipul pe boltă, dinspre mănăstire unduia cântec de strană... Am rămas acolo multă vreme, ascultând vrăjit armonia cântărilor sfinte. Târziu am intrat în chilie, m-am cuibărit în crivat și am început să citesc într-o carte în care se vorbea despre sfârșitul lui Miron Barnovschi vodă care, în scurtele lui domnii (1626-1629, 1633) a zidit mai multe biserici decât alți domni în zece ani!... În 1633
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
trebui să o luăm spre casă, că... și mâine e o zi. Ne-am adunat lucrușoarele și am pornit către chilii, purtând pe umeri răcoarea înserării... O liniște ca de catedrală se lăsase asupra poienii... Cred că veverițele s-au cuibărit deja în scorburile lor, obosite de atâta zbenguială... Moș Martin neastâmpăratul nu și-a mai arătat botul în vânt adulmecând om străin intrat în moșia lui... Bătrânul mergea înaintea mea, pipăind parcă pământul cărării cu papucii... Aproape de casă mi-a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Acum știi ceva? De unde să știu ce gândește sfinția ta? Vorba lungă, sărăcia omului. Așa că fiecare la treaba lui! Nu e nevoie să-ți mai dau și alte explicații... Fără alte vorbe, m-am retras la umbră și m-am cuibărit în hamac. Am pus mâna pe o carte, cu gând să mai citesc ceva, dar somnul a fost mai grăbit ca niciodată și m-a luat în brațele lui... Am dormit ca un prunc până gâlceava unui stol de vrăbii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
-mi îndes în gură bucăți de ciocolată, m-am chinuit să desfac staniolul cu mare grijă. Odată treaba asta încheiată, cele două jumătăți ale oului s-au desfăcut, dând la iveală punguța foșnitoare de celofan cu bombonele Beano care stătuse cuibărită în mijloc. La fel ca pruncul Iisus în iesle, m-am gândit eu incitată. Sincer, nu avusesem de gând să mănânc decât punguța cu bombonele, dar după ce-am devorat-o, mi-am dat seama că mai voiam. Mai multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
două grame, în loc de o singură linie? După ce am luat câteva pastile de Valium, tristețea mi s-a risipit și m-am simțit ca și cum m-aș fi complăcut într-o stare caldă, dar confuză. Duminică seara am stat acasă. Ne-am cuibărit pe canapea și ne-am uitat la o casetă. Din senin, în fața ochilor mi-a apărut o fantezie încântătoare: eu inhalând o linie lungă și minunată de cocaină. Imediat, am simțit că prezența lui Luke mă sufoca. Am început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu șase săptămâni. Cu un an înaintetc "Cu un an înainte" Capitolul unutc " Capitolul unu" Un bărbat bun e greu de găsittc "Un bărbat bun e greu de găsit" Cu exact un an înainte de ziua nunții mele, 26 iunie, eram cuibărită pe canapea cu o pizza mare cu ardei, cu un pachet, pe jumătate gol, de Marlboro Lights, cu cea mai confortabilă pătură din lume și cu mai multe ore de TiVO înaintea mea. În condiții normale, acest aranjament m-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
curat. Am tras adânc aer în piept. — Îmi pare rău c-am adormit. — E în regulă, ursulețule, mi-a spus el, sărutându-mă pe creștet și întorcând pagina. Ai nevoie de odihnă. — Noapte bună, am zis, sărutându-l pe piept. Cuibărită lângă el, m-am trezit învăluită într-o stare de siguranță și confort pe care nu-mi mai aminteam s-o fi simțit din copilărie. — Noapte bună, Coral, mi-a șoptit el cu o voce neatentă, scriind ceva pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
chiar nu văd sensul acestei conversații. Eu nu te interoghez în legătură cu fiecare bărbat din trecutul tău... — Îmi pare rău, Randall. N-am vrut să... — Eu te iubesc pe tine, Claire, și asta e tot ce trebuie să știi. M-am cuibărit lângă el. Conversația o luase pe-o pantă greșită. Nu fusese discuția de mărturisiri sufletești și de deschidere a inimii pe care mi-o dorisem eu, dar apreciam poziția demodată a lui Randall și anume de a refuza să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
hârtie. Deja începea să se îmbete foarte tare. — Dacă eu sunt un drag onest, ce fel de dragă ești tu, dragă? întrebă el, străduindu-se să-și înzestreze ultimul „dragă“ cu mai mult decât o nuanță de dispreț. Sally se cuibări cât mai aproape de el și-i șopti cuvintele în ureche. — Eu sunt o dragă trupeșă, veni răspunsul lui Sally. — Asta pot să observ și eu, spuse Wilt. Ai un trup foarte drăguț. — Ăsta-i cel mai drăguț lucru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
accepte refuzul. Sportul are să-mi facă bine, îmi spune, „o să-mi mai pună sângele-n mișcare“, așa că accept, cam fără chef, să facem un joc sau două. Lucy ne însoțește până în șopron ca să facă galerie, dar Tom rămâne pe loc, cuibărindu-se într-un șezlong de pe verandă, să fumeze și să citească. Constat repede că Stanley nu joacă genul de ping-pong cu care sunt eu obișnuit. Paletele și mingea sunt la fel, dar, în mâna lui, nu mai e o activitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]