8,716 matches
-
privește, dar vorbește doar cu Lentil. Îi spune Angelique. În spatele lui, alte uși duble duc într-un dormitor. Omul vă face semn să intrați, dar el rămâne în urmă și încuie ușile. Vă închide înăuntru. În dormitor un bărbat e culcat cu fața în jos pe un uriaș pat rotund cu așternuturi albe de mătase. Poartă o pijama de mătase albastră, lucitoare, și picioarele lui desculțe atârnă pe marginea patului. Angelique își scoate o mănușă, trăgând de degete, apoi pe cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ajutați-mă careva să-l duc în camera lui... Și nimeni nu mișcă. Avem nevoie ca el să moară. Încă mai putem s-o transformăm pe doamna Clark în personaj negativ. Apoi Miss America o spune. Se apropie de omul culcat pe burtă, cu cămașa scoasă din pantaloni, cu elasticul chiloților ițindu-se de sub turul lăsat. Miss America se apropie de stomacul lui umflat și - buf! - pantoful ei îi lovește pielea întinsă a burții. Atunci o spune: — Așa, și unde-i cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să n-o interpeleze nimeni, Sanda se ofensa la orice critică, la cel mai mic comentariu. La rândul lui, independent și voluntar, Radu nu suporta să i se dea ordine ori să i se facă observații. Se ciorovăiau zilnic, soacra culcându-se plângând, ginerele bodogănind în pat, lângă soția palidă și suptă. Într-una din zile, el avu proasta inspirație să facă observația că vedea gravide pe stradă cărând sacoșe de la piață cu un elan demn de toată invidia și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la care apelase o făcu să creadă că el sperase la un oarecare interes din partea femeii. Se înșelase în privința lui, era el capabil să se uite după altele? Ștefan nu i-ar fi dat, vreodată, un astfel de răspuns. Se culcă mâhnită, plină de îndoieli. Tânărul Noia se simțise măgulit văzând interesul și jocul din gene al Rebecăi. Îi tot alunecaseră ochii pe decolteul ei, fără să-i poată opri, inconștient că expresia chipului său îi trăda lipsa de experiență la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
urcă la volan și urmări mașina din față, pradă celor mai negre presimțiri. Urmă trupul inert al Luanei în goană nebună pe holurile spitalului, își făcu loc printre medicii aplecați asupra ei, strigând-o necontenit pe nume. Când o văzu culcată în așternutul alb, absentă la tot ce era în jur, pradă unui somn adânc din care doctorii se îndoiau că va mai ieși vreodată, el i se așeză alături, hotărât să nu plece de acolo decât împreună cu ea. Ce ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu orizonturi modeste, după ce, mai înainte, pierduse ani din viață încercând să-și îndeplinească statutul de soție casnică, Luana se înspăimântă să vadă cât de mult avea de recuperat. Ajungea acasă, mânca, se juca, o vreme, cu fetița apoi o culca în așternutul moale și copilul adormea în vreme ce mama, acea mamă pe care abia acum începea s-o cunoască, cu vocea caldă și duioasă, dădea glas minunilor din poveste. Când ochișorii plini de candoare se închideau, pentru a visa întâmplări cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mă întorc la tine. El o privi cu dușmănie, la limita răbdării și-a bunului simț. Nu-mi face asta. Nu te juca, astfel, cu mine. Întoarsă acasă, femeia refuză orice discuție cu Sanda. Se adânci în lectură și se culcă târziu, cu o durere de cap îngrozitoare. A doua zi, la birou, se detașă de toate și se cufundă în muncă. Ziua Femeii o aniversară la unul din localurile selecte ale Iașului. Cristian Bariu, riguros și extrem de serios la muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
își încrucișă brațele, deznădăjduită. În secunda următoare știu. Era, într-adevăr, atât de simplu! Sări din așternut și se apucă de lucru. Tremura de emoție. Făcu schițe după schițe, umplu coșul de hârtii și atunci când imaginea îi apăru clară se culcă, împăcată că făcuse o treabă din cele mai bune. A doua zi, la prima oră, se prezentă în biroul directorului de creație. Spuse pe nerăsuflate: Știu ce vrea Donald Veber. Andrei Robu o privi peste rama ochelarilor. Dormise doar două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
voia să afle de la Margaret o mulț ime de lucruri despre Statele Unite și despre Europa. — Eu aș zice c-ar trebui să te duci la culcare acum, i-a spus ea când se făcuse foarte târziu. A insistat să-l culce În dormitor și n-a acceptat refuzul lui. Ea avea chef să mai sporovăiască o vreme cu Mick și nici nu-i displăcea să doarmă pe canapea. Jumătate de oră mai târziu s-a dus să controleze dacă a adormit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Într-un fâșâit nedeslușit și n-a mai știut de el. Vino! Aleargă! Era Din, care se străduise să-l ridice, trăgându-l violent de braț, cu unghiile Înfipte adânc În subțioara lui. Adam călca acum și el pe trupurile culcate la pământ, se Împie dica la răstimpuri și se prăbușea sprijinindu-se În coate de vreunul dintre cei căzuți. Mulțimea se mai rărise și a văzut capete sparte, trupuri pline de sânge și guri căscate cu buzele rupte. Chipurile lor
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lui fără nume, atâtea și atâtea de care nu-și mai amintea, Îi fuseseră iertate. Pe când Buickul trecea pe lângă zidurile Înalte care Înconjurau vilele, Adam a Început să recunoască stilul construcțiilor, occidental, masiv, cu ceva ciudat În el. O motoretă culcată pe o parte În mijlocul drumului, cu roțile strivite și răsucite. Mai fusese pe-aici. A Înțeles că se duceau acasă la Zubaidah. Au trecut prin porțile mari de fier forjat, ornamentate cu tușe de vopsea aurie. Au parcat lângă o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cred să se poată. Marea e foarte Întinsă. — Nu cred că-mi place. Marea, vreau să zic. Mă face să-mi fie frică. Johan a rămas cu privirile ațintite În depărtare. — E vremea să pleci acum, Adam. Trebuie să te culci, și mâine să te scoli devreme. Fii cuminte. Urmează o zi mare pentru tine. — Bine. — O să găsești singur drumul. Nu te uita Înapoi, ține-o drept Înainte până ajungi la orfelinat, bine? Vin și eu cât mai repede, n-ai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu vii și tu acum? Vreau doar să mai stau puțin, să mă uit la mare. Mie-mi place. Oricum, eu sunt mai mare, nu uita! A râs, iar Adam s-a sim țit mai bine. Du-te acasă și culcă te! N-o să Întârzii nici eu. Adam s-a ridicat și a pornit să se strecoare printre pietre. Nu-i făcea plăcere că e de unul singur, dar făcuse Întotdeauna ce-i spusese Johan să facă, iar Johan avusese Întotdeauna
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de culorile neoanelor. La intersecțiile Întunecate nu se uita la luminile semafoarelor. Nu ținea niciodată seama de celelalte mașini, nu ținea seama de nimic. În orașul acesta tânăr și grăbit, n-avea chef să stea locului și nici să se culce. Ploua. Străzile erau alunecoase, acoperite de mâzgă, marile imobile se goliseră și erau cufundate În tăcere, iar la periferie, În noile cartiere, maidanele care separau droaia de locuințe se pierdeau În beznă, astfel Încât În locul mormanelor de gunoaie și al bicicletelor
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
trebuie s-o știm și pe asta, ca să nu murim proaste. Ssst, vine mama. Aruncă pieptenul pe comodă și sărind peste Carmina intră sub plapumă. Închise repede pleoapele și, întoarsă pe-o parte se făcea că doarme. Tu nu te culci, întrebă mama pe Carmina, mai citești? Ba mă culc, zise, după ce primi pe sub plapumă un călcâi de-al Elenei. Așeză semnul de carte între pagini și abandonă cartea pe noptieră. Tatăl făcea semne presând cu unghia deasupra aliniatului de unde urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
murim proaste. Ssst, vine mama. Aruncă pieptenul pe comodă și sărind peste Carmina intră sub plapumă. Închise repede pleoapele și, întoarsă pe-o parte se făcea că doarme. Tu nu te culci, întrebă mama pe Carmina, mai citești? Ba mă culc, zise, după ce primi pe sub plapumă un călcâi de-al Elenei. Așeză semnul de carte între pagini și abandonă cartea pe noptieră. Tatăl făcea semne presând cu unghia deasupra aliniatului de unde urma să continue lectura. Mama stinse lumina și veni lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era obiectul ce trebuia împărțit între cele două tabere și mama neputincioasă, alertată, cu mâinile atârnând de parcă erau tăiate, luptându-se să-și stopeze lacrimile, să poată și ea să scoată o vorbă ca lumea... Reveniți în casă mama se culcă. E așa de dulce somnul după plâns... Tatăl împietri în fața ziarului pe care-l găsise în poartă, împietri cu privirea în gol, ochiul drept se îngustă în timp ce celălalt rămase larg deschis. Stătea acolo, cu capul plecat într-o parte în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Cum o să se ducă fata noastră să muncească la vie laolaltă cu tot soiul de oameni? O să se ducă, uite așa, o să se ducă! Dacă vrea să aibă o masă la care să mănânce și un pat unde să se culce, o să se ducă, că n-are încotro. Vrea să mă manipuleze după voința lui, gândi Carmina, și, culmea are dreptul s-o facă. N-o să rămână nimic frumos pentru mine decât ficțiunea. Se întâlneau acum în bucătărie și dimineața. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încurcă? Ce faci tu după amiaza când pleci de aici? îl întrebase. Dorm, fusese răspunsul.Bine, normal, dormi, pe urmă te trezești, nu? Și ce faci? Ai avea timp să înveți. Pe dracu, i-a răspuns. Ajung obosit acasă mă culc, mănânc, îmi fac nevoile și asta-i. Era vulgar cu bună știință, voia să-l facă să renunțe la acțiunea lui de bun samaritean. Ce drept avea Marcu să se amestece în existența lui? Atunci când persoana lui stârnea milă devenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
au redevenit ei seara, când s-au despărțit și fiecare în baia lui, în fața oglinzii s-a privit cu atenție să vadă dacă a mai rămas vreo urmă de fard ori poate n-au mai redevenit Ei și s-au culcat așa, gustând din plăcuta extenuare a unei zile pline, li s-a părut că rolul li se potrivește de minune și este destul de ușor de dus. Până în ziua nunții a urmat un pelerinaj prin casele prietenilor, ale rudelor, cu multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
uite, nu are mâini de lepădat, observă el grav, o urmărea cum îi servea, avea o distincție anume, parcă spunea la fiecare gest, asta așa, aia așa, îi plăcea de ea. Își imagină cum o ia seara bărbatul să se culce cu dânsa... Dar între timp își dădu seama că uitase care era soțul femeii. Aburii fripturii îl moleșeau de tot. Cum femeia îi umplu paharul cu vin negru, abia stat din fiert, el o atinse cu palma, prin rochia curată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
într-o bună zi sensul, îl integrezi printre toate celelalte obiecte, ființe ce te înconjoară. Așa încât, din motive de tactică, chiar dacă, prin natura serviciului său Dimitrie e mai mult absent, nu ezit să pretextez uneori o indispoziție și să mă culc în camera Elei, chiar dacă împreună cu el aș dormi mult mai bine, îmi sacrific această plăcere de dragul jocului, îmi place să-l aud dimineața spunând că n-a dormit prea grozav, uneori cred că e necesar să i se întâmple așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îngăduise să fumeze doar trei. Aceea va fi prima țigară pe ziua abia începută. A doua va fi fumată pe bancă, în părculețul din cartier, cu mâna stângă afundată în buzunarul hainei. A treia după masa de seară ca să se culce cu gustul de țigară în gură, că tare-i mai plăcea! După amiază avea bilet la un concert simfonic. I-l dăduse Emilia, o colegă de serviciu care lucra la investiții. O întâlnise în cantină întâmplător. De regulă, Emilia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu stătea nici la rând la pâine, pofta ei de mâncare era așa de redusă încât un măr, câteva măsline, un ceai erau suficiente ca să intre în pat împăcată. În schimb dorința de a dormi devenise dominantă. De obicei se culca la ora douăzeci și trei. Până la șapte dimineața erau exact opt ore de somn. Curând reduse durata zilei cu o oră, apoi cu încă o oră. Rezultatul a fost că se scula din ce în ce mai obosită. Abia reușea să-și păstreze luciditatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici nu-și punea problema să nu existe o întâlnire următoare și confruntarea cu fetița blondă a fost decisivă. A venit foarte nervos după o absență de o săptămână, a intrat în casă era ora 11 noaptea, Carmina deja se culcase. S-a întâmplat ceva? l-a întrebat când a apărut lângă el în cămașă de noapte. Ovidiu arăta aproape desfigurat de neliniște. Asta mă întreb și eu, i-a răspuns și a privit-o cu dispreț. Pe urmă a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]