1,153 matches
-
vor să-ți vorbească, spre culcușul de petale ele se îndreaptă și în seamă nu te vor băga. Nu-i da nici o privire și vei vedea cum, deși supărat, spre tine va veni, cu el de vorbă să stai. Căci culcușul, deși foarte confortabil făcut, tot culcuș rămâne și vrea ca în el cineva să stea. însă culcușul frumusețea ca să-și păstreze, nu trebuie să lase pe nimeni în el să stea. Așa că va vorbi cu splendidele stele, cu scumpii peștișori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de petale ele se îndreaptă și în seamă nu te vor băga. Nu-i da nici o privire și vei vedea cum, deși supărat, spre tine va veni, cu el de vorbă să stai. Căci culcușul, deși foarte confortabil făcut, tot culcuș rămâne și vrea ca în el cineva să stea. însă culcușul frumusețea ca să-și păstreze, nu trebuie să lase pe nimeni în el să stea. Așa că va vorbi cu splendidele stele, cu scumpii peștișori, va lua dicționarul și scumpe cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
băga. Nu-i da nici o privire și vei vedea cum, deși supărat, spre tine va veni, cu el de vorbă să stai. Căci culcușul, deși foarte confortabil făcut, tot culcuș rămâne și vrea ca în el cineva să stea. însă culcușul frumusețea ca să-și păstreze, nu trebuie să lase pe nimeni în el să stea. Așa că va vorbi cu splendidele stele, cu scumpii peștișori, va lua dicționarul și scumpe cuvinte va căuta, fie ca sunet, fie ca simbol și se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
terasei. Singurică? veni Angi. Îmi aduse un pahar de vin. Îmi lăsai capul pe pieptul lui și vedeam în spatele lui Angi cerul. Ca atunci. Îi simțeam Soarele bătându-i în piept. Și în acea gălăgie, în acel Infern îmi găsii culcuș în brațele lui, și totul dispăru pentru mine. El era Soare, eu eram Lună și străluceam pe cerul plin de stele pe care îl vedeam în spate. Tu ești Irin? veni o doamnă. Magdalena, spuse Angi. Am ținut neapărat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mai repede. Vrei să faci un duș? Cum, cu astea? I le arăt. Se rezolvă. Numai ai grijă. Voi avea. Aș fi putut foarte bine intra, face un duș, răsfățându-mă și să vin înapoi la el ca într-un culcuș. Însă ispita e mare și, fiind pe fază la o fracțiune din neglijența lui, sau poate o lipsă de încredere firească, eu o șterg pe fereastră grăbită, mai fără haine și fug peste alb, frigul mă șfichiuie în stropi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pe care nu trăiește nimic. Acel munte urcă până dincolo de nori. Coroana cerului îi e largă, el vrea raze de soare să-l mângâie pe crestele-i golașe. Acolo va crește tandrețe. Multă tandrețe și bunătate. Razele își vor găsi culcuș. Cupele stau nemișcate. Orice s-ar întâmpla ele sunt de neclintit. În ele cad picături cristaline de ploaie. Când cerul plânge, de fericire sau durere, picăturile se adună în cupe. Până revarsă peste munte, valuri-valuri. Cu spumă îmbrăcându-l. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și în seara cu yoga. Femeia a ajuns în fața parcării și s-a uitat clipind în întuneric, încercând să determine care era mașina ei și continuând să-și pipăie buzunarele în căutarea cheilor buclucașe. Aha! Susan a scos cheile din culcușul buzunarului și le-a fluturat în aer triumfătoare. Acum nu mai trebuie decât să-mi găsesc și nenorocita de mașină, s-a gândit ea. Apoi și-a adus aminte. —Offf! A început să se deplaseze către ieșirea din parcare. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
extrem de Îngrijorat. Nu știu ce s-a Întâmplat cu ea. Străbat garsoniera cu pași mărunți, de-a lungul și de-a latul ei: șontâc șontâc, șontâc-șontâc... Minute În șir. Ceasuri În șir. Patul, răvășit ca de obicei, formează cu pătura răsucită un culcuș adevărat. Își așteaptă pisica mare să se tolănească În el. Dar pisica mare se pare că nu mai vine. Mă-ndrept - pentru a câta oară? - spre fereastră, lungindu-mi gâtul și căutând-o cu privirea În gol, printre teii Înșirați
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
este zdravănă și bună de „făcut lut”, este „neștiutoare și proaspătă”, ș-apoi ... femei nu sunt pe-aici?! Scăp de multe griji În privința lui Va, numai de nu ar respingi-o! La un semn al tatălui său, Va Își mută culcușul sărăcăcios pe laiță, toată lumea s-a culcat și au adormit pe rând, fiecare cu gândurile și nedumeririle sale! Victor nu știa cum s-o prezinte pe Maria, pentru că așa se numea fata aceea despre care Va credea că poate fi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
te Îmbrace bine că mâine plecăm la târg! Vrei? Da, tăticuțule! Cu două ore mai devreme de apariția soarelui, căruța cu oale și cu piedica pusă cobora pe la Fântâna Moșneagului. În coșul căruței, aproape de Victor, vizitiul extrem de Îngândurat, Într-un culcuș bine amenajat și căptușit cu fânul folosit la Încărcatul și transportul oalelor atât de casante, moțăia ghemuit Va. Pătura de casă ce-l acoperea Îi lăsa să se zărească numai nasul un pic și ochii cu care, Între realitate și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
decât de sud, te-ai gândit? — Mhm... Abia îngânase, ca să nu rupă vraja. Erau în mansardă și locul lui de dormit era al unui om singur. Femeia îi ocupase tot patul, deși se gândi că va adormi cu plăcere în culcușul în care ea stătuse pe burtă, strivindu-și sânii de așternut și înălțându-și, pe rând, câte o talpă înspre tavan. Ea îi alesese perdelele și îi comandase obloane de lemn care, vara, se trăgeau pe ferestre. Tot ea îi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
grăsime și îi sclipeau ochii când apuca paharul. Râdea fără să spună nici un cuvânt, liniștit. La urmă, s-a ridicat în picioare. A stins lampa. Didina tremura toată. - Sufletul meu, spuse. Și-o luă în brațe și-o culcă în culcușul starostelui. Își aduse aminte cum îl bătuseră la poliție și cum se gândise în pârnaie la ea, de toate zilele acelea când pleca, și ei rămâneau în pușcăria friguroasă, de nopțile când fl păzise pe Stăpân și-o auzise strigând
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Multă. MACABEUS: De unde? PARASCHIV: De aici. MACABEUS: Unde era? PARASCHIV: Sub podea. MACABEUS: Care? PARASCHIV: Acolo. MACABEUS: Și n-ai spus nimic. PARASCHIV: Nu. MACABEUS: De ce? PARASCHIV: Nu voiam să te-mbeți. MACABEUS (Îl duce prin aer la unul din culcușuri.): Trage! PARASCHIV (Ridică salteaua și scândura.): Nu mai sunt. MACABEUS: Scoate-le! PARASCHIV: Sunt goale... Sunt goale toate... MACABEUS: Scoate-le pe toate... PARASCHIV (Scoate sticlele goale din ascunzătoare.) MACABEUS: Pune-le pe masă! PARASCHIV (Le duce pe masă.): Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Mă doare de la orice. MACABEUS: De la băutură. Ai făcut ciroză. PARASCHIV: Mă doare mai ales noaptea... Nu pot să dorm niciodată din cauza stomacului... MACABEUS: Înseamnă că te doare din cauza întunericului. Trebuie să dormi cu lumina aprinsă... PARASCHIV (Se chircește pe culcușul răvășit.); M-ai lovit prea tare... Nu trebuia să mă lovești așa tare... MACABEUS (Ridică o sticlă, o caută în lumină și începe să scurgă ultimele picături în pahar; așteaptă îndelung până ce se scurge tot.) Pentru tine o fac. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fel de transă; reașează scara, îi aruncă găleata lui PARASCHIV.): Nu mai vreau să aștept... Du-te și adu apă... Apă multă... (PARASCHIV deschide chepengul și dispare.) De ce să aștepți? Se scurge prea încet... Mult prea încet... (Se întinde în culcuș; se scarpină; mormăie; se răsucește; se ridică și-și îndreaptă rogojina.) MACABEUS: Grijania... (Și-o apasă, și-o întinde.) Pfff... (Începe să-i îndrepte nodurile.) Cârpaciul! (Și-o bate cu lovituri înrăite, și-o mângâie, se așază din nou, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
răsucește; se ridică și-și îndreaptă rogojina.) MACABEUS: Grijania... (Și-o apasă, și-o întinde.) Pfff... (Începe să-i îndrepte nodurile.) Cârpaciul! (Și-o bate cu lovituri înrăite, și-o mângâie, se așază din nou, se răsucește, își caută un culcuș pentru spate, se liniștește, oftează.) (Pauză.) MACABEUS (Nemulțumit.) Nu, no, nu! (Se ridică, își trage rogojina mai aproape de masă, îi schimbă de câteva ori locul.) Imbecil! (Privește spre chepeng.) Uah! (Se așază înapoi pe rogojină, sprijinit de zid, scoate o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pe alta? INAMICUL: Tot... (Pauză.) MACABEUS: N-am somn. PARASCHIV: Nici eu. INAMICUL: Ar cam trebui să dormim... oarecum... Să avem puteri... MACABEUS: Mai e puțin și se luminează... INAMICUL: Dacă adormi ai să te simți mai bine... Își potrivește culcușul și ia poziție de somn.) (Pauză.) MACABEUS ( Tresare.): Hei! PARASCHIV: Ce-i? MACABEUS: Ai simțit? PARASCHIV: Ce? MACABEUS: Parcă s-a luminat puțin... PARASCHIV: Taci... Vezi poate poți dormi. MACABEUS: Să văd.... (Se întoarce și el de câteva ori, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
silit să-și verse porția de omlette aux confitures de fraises. Totuși noaptea era perioada când La Compagnie Internationale des Wagons-Lits et des Grands Express Européens Își justifica vraja pe care o exercita numele ei. Din patul meu aflat sub culcușul fratelui meu (dormea? sau nici nu era acolo?), În semiîntunericul compartimentului nostru, urmăream lucrurile, părți din lucruri, umbre și secțiuni de umbre mișcându-se prudent prin jur, fără a ajunge nicăieri. Lemnăria scârțâia și trosnea ușor. Lângă ușa ce dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
zile ca aceasta de azi. M-a lăsat să-i întorc spatele acelui Argeșanu, cu nepăsarea cu care, pe trotuarul de vizavi, doarme acum bătrâna cu sacoșe multe. La picioarele ei, un câine jigărit încearcă să se cuibărească, făcându-și culcuș sub mantaua ei de pompier. Dintr-un colț al treptelor fostei intrări a cinematografului se scurge o dâră de urină. Nu scriu pentru că vreau să scriu neapărat așa ceva. Este în orașul în care trăiesc, este pe Bulevardul pe care trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
păsării salvatoare: Ce bine-i că exiști! Fără tine aș fi fost mort acum. Mulțumesc, pasăre dragă! CUIBUL Între ramurile țepoase ale unui zarzăr era așezat un cuib de pasăre. Era țesut cu grijă de jur împrejur, alcătuit ca un culcuș călduț. Înăuntru erau pene și puf moale. L-am văzut de mult timp. Urmăream pasărea care venea cu paie și firișoare de iarbă uscată în cioc, construind cu răbdare și dibăcie. Păsărica avea și pereche și se rânduiau la munca
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
auzit un suspin aproape omenesc, când l-a doborât toporul. SUPĂRAREA GRAURILOR De cum au sosit pe vechile meleaguri, odată cu soarele primăverii, graurii și-au căutat locurile vechi unde au găsit cuiburile stricate. Le-au reparat sau au construit altele, pregătind culcușul cald pentru viitorii puișori. Apoi au început serviciul: au curățat livada bunicului de ouăle de omizi și chiar de omizile care îndrăzneau să apară pe frunzele abia mijite. Apoi căutau fel de fel de insecte, care ar fi îmbolnăvit copacii
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
rațional sunt într-un permanent război de gherilă. Când îți seacă izvoarele meditației, scrutează cerul înstelat! Este loc în noi și pentru rațiune și pentru revelația creștină. Un mesteacăn desfrunzit pare antena noastră spre nemărginirile sufletului. Introspecția extremă poate fi culcușul marilor timizi. Nu te poți găsi pe tine însuți, decât călătorind prin alții. Absolutul un alt neîmpăcat dușman al clipei. Omul este singura ființă care se burică în fața infinitului. Ne incită teribil ușile pe care scrie ”accesul interzis”. Am ajuns
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ei, prin stranii și îndepărtate asemănări, își zise că, pesemne, așa fuseseră și ochii ei, blânzi și plini de duioșie. Cornițele abia începeau să-i crească, se simțeau mijând ca doi muguri sub atingerea ușoară a degetelor. Odată întins în culcușul pregătit de Anuca, căpriorul își rotea mereu privirea în jur și ochii lui sălbatici scrutau înconjurul. Bucuria Anucăi nu cunoștea margini; își lăsă capul în jos, lipindu-și obrazul de botul lui lung și ascuțit. După Pârvu și Suru, avea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
printr-o astfel de noapte trecea acum și Anton, căci, deși se băgase demult în pat, cugetul lui se străduia în zadar să cumințească neastâmpărul nervos, care îl stăpânea, iar somnul nu reușea să se apropie, cu niciun chip, de culcușul său. „Ah, sunt mai atins de boală decât credeam eu...”, comentă nemulțumit în sinea lui, plin de enervare. Deodată, căscând larg ochii, rămase ca trăsnit în moalele capului. Chiar cu dragul său frate, cu mult-iubitul său amic, cu enigmaticul său
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
la vederea bolnavului, își luă repede privirea de la el, întocmai așa cum nu te poți uita la soare fără să nu te doară... În sfârșit, în capătul holului, găsi salonul indicat. Intră cu sfială în el, lăsă cu grijă pachetul lângă culcușul bătrânei mame, salută în liniște și ieși ușor, respectuos. Asta fu tot. Acum, eliberat parcă de o povară apăsătoare de pe suflet, ce o purtase, până exact adineauri, asupra lui, străbătu înapoi lungul coridor cu pas vioi, tineresc, zburând cu gândul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]