1,047 matches
-
sau astragalul. Lateral prezintă o suprafață articulară pentru fibulă și medial se prelungește cu maleola medială sau tibială. Extremitatea superioară a tibiei, numită și extremitatea proximală, epifiza superioară sau epifiza proximală a tibiei este o masă osoasă voluminoasă patrulateră, ușor curbată înapoi, lățită sagital și frontal și turtită dinainte înapoi și prin urmare alungită în sens transversal. Fiind curbată înapoi ea atârnă posterior ca o consolă peste corpul tibiei. Ea este este formată din doi condili tibiali proeminenți, curbați înapoi: condilul
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
patrulateră, ușor curbată înapoi, lățită sagital și frontal și turtită dinainte înapoi și prin urmare alungită în sens transversal. Fiind curbată înapoi ea atârnă posterior ca o consolă peste corpul tibiei. Ea este este formată din doi condili tibiali proeminenți, curbați înapoi: condilul medial ("Condylus medialis tibiae") și condilul lateral ("Condylus lateralis tibiae"), despărțiți printr-un spațiu care separă fețele lor superioare, articulare. Fețele superioare ale condililor, împreună cu spațiul intercondilian dintre ele, formează platoul tibial. Condilii prezintă o față superioară comună
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
războiului daco-roman, Tiberius Claudius Maximus a condus o subunitate de cercetași, care a primit ordinul să-l prindă pe regele dac fugar, Decebal. Înainte ca romanii să-l poată captura, Decebal s-a sinucis, tăindu-și gâtul cu „sica”, sabia curbată dacică. Momentul a fost ilustrat pe Columna lui Traian. Totuși Maximus a pretins, așa cum stă scris pe stela sa funerară descoperită la Philippi, Grecia, că a reușit să-l captureze pe Decebal mai înainte ca acesta să moară. Maximus i-
Ranisstorum () [Corola-website/Science/330752_a_332081]
-
otomană a deviat de la principiile de vremurile clasice. Cu moartea lui Ahmedal III-lea, Mahmud a luat scaunul de domnie (1730-1754). Acesta a fost perioadă în care au început să fie construite mochei în stil baroc. Linii circulare, ondulate și curbate sunt predominanțe în structurile de această perioadă. Exemple majore sunt Moscheea Nuruosmaniye, Moscheea Zeynep Sultan, Moscheea Laleli, Fatih Tomb, Laleli Çukurçeșme Inn, Birgi Çakırağa Mansion, Aynali Kavak, Taksim, Cazarma Selimiye. Mimar Tahir este arhitectul cel mai important al acestui timp
Arhitectura otomană () [Corola-website/Science/330117_a_331446]
-
duct deferent, vezicula seminală, duct ejaculator, spicul și cloacă. Au la extremitate posterioară creste caudale (aripi caudale), 4 perechi de papile caudale (papile genitale). Gubernaculul la masculi este absent. Masculul este mai mic decât femela, are o extremitate posterioară puternic curbată anterior și ventral, iar la femelă extremitate posterioară subțire și ascuțită. Femelele speciilor "E. vermicularis" și "E. gregorii" sunt imposibil de distins. Femela este ovipară, măsoară 9-13 mm în lungime și 0,3-0,5 mm în diametru și are o
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
tehnicilor de luptă în formație corp la corp sau de asediu ale fortificațiilor, dar admite că ei erau arcași foarte buni. Cercetările arheologice au confirmat că arcul compozit era principala armă a ungurilor. Războinicii maghiari mai foloseau și săbii scurte curbate, astfel de arme fiind descoperite în morminte din timpul „descălecatului” maghiar. Regino din Prüm a notat de asemenea tactica războinicilor maghiari, care se prefăceau că se retrag, numai pentru ca să contraatace inamicul care pornea dezordonat în urmărire. Martorii invaziilor maghiare au
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
este un sinonim biologic publicat pentru prima oară de francezul Jean Louis Émile Boudier în tratatul său din anul 1907 despre Discomycetele din Europa; numele a fost folosit ocazional, în special în publicațiile europene. Boudier credea că ascosporii largi și curbați și parafizele rare și scurte erau suficient de distincte pentru a se obține un nou gen, care să conțină specii singure. "Ptychoverpa" a fost de asemenea clasificată biologic ca secțiune a genului "Verpa". Această secțiune este caracterizată de prezența unor
Ciuciulete de plop () [Corola-website/Science/328783_a_330112]
-
maturitate; per ansamblu, ciuperca oarecum fragilă. Depozitul de spori este de culoare galbenă, iar carnea este albă. În raport cu alte tipuri de ciuperci, sporii speciei "V. bohemica" sunt gigantici, măsurând de obicei 60-80 pe 15-18 µm. Ei sunt eliptici, netezi, câteodată curbați, și aspectul lor este între cristalin (translucid) și galben. Sporii, a căror număr este de doi (mai rar trei) per ască, sunt caracteristici strict acestei specii. Ascele netede și eliptice măsoară 275-350 µm lungime pe 16-23 µm lățime. Micologul englez-canadian
Ciuciulete de plop () [Corola-website/Science/328783_a_330112]
-
corespunzător", programarea creierului și, respectiv, limbajul corpului se maturizează în permanență. Astfel, fiecare individ se exprimă prin vorbire și prin limbajul corpului, în mod specific, conform cu propriile sale simboluri. Fiecare mod în care se țin degetele (strânse, răsfirate, întinse sau curbate) are semnificația sa verbală. Degetele strânse unul lângă altul au efect tăios, dar "bat la ochi" mai puțin decât atunci când sunt răsfirate. Degetele întinse au un grad de cerere mai mic decât cele curbate. Pumnul se formează atunci când degetele sunt
Semnificația degetelor () [Corola-website/Science/329384_a_330713]
-
țin degetele (strânse, răsfirate, întinse sau curbate) are semnificația sa verbală. Degetele strânse unul lângă altul au efect tăios, dar "bat la ochi" mai puțin decât atunci când sunt răsfirate. Degetele întinse au un grad de cerere mai mic decât cele curbate. Pumnul se formează atunci când degetele sunt aduse în podul palmei. Această mișcare se face cu o tensiune crescută, recunoscându-se expresia voinței. o implicare mai mare a eu-lui și o reducere a efectelor exterioare. În timpul strângerii pumnului, temporar, se trece
Semnificația degetelor () [Corola-website/Science/329384_a_330713]
-
Postclavicularul este fixat pe partea internă a clavicularului. Vertebrele de la baza caudalei sunt îndoite în sus. Coastele se fixează de vertebre, apofizele transverse sunt reduse sau chiar lipsesc. Vezica aeriană este simplă, voluminoasă, bine dezvoltată și comunică cu esofagul. Stomacul curbat, în forma unui tub îndoit, fără cecuri oarbe. Intestinul este prevăzut cu apendice pilorice numeroase (între 17 și 210). Oviductele rudimentare sau lipsesc, astfel încât ovulele cad în cavitatea abdominală, de unde sunt eliminate prin oviducte scurte sau prin porul genital. le
Salmonide () [Corola-website/Science/332013_a_333342]
-
înaltă, începe deasupra bazei înotătoarei ventrale. Înotătoarele pectorale cu 17-18 radii. Înotătoarea caudală mare și lată; lobul inferior al ei este mai lung decât capul. Înotătoarea anală începe în urma verticalei capătului anterior al bazei înotătoarei dorsale . Linia laterală este ușor curbată, cu 53-69 solzi. Dinții faringieni sunt netezi și dispuși pe un rând, cu o formulă 6-5, adică 6 dinți pe stânga și 5 pe dreapta; rareori 6-6 sau 5-5. Branhiospinii foarte scurți, puțin numeroși, de obicei 9-10. Vezica înotătoare se
Virezub () [Corola-website/Science/331480_a_332809]
-
verticala anterioară a înotătoarei anale decât de aceea a înotătoarei ventrale. Înotătoare anală alungită și începe sub capătul posterior al înotătoarei dorsale sau chiar înaintea verticalei acesteia. Înotătoarea caudală adânc bifurcată, cu lobii aproape egali. Linia laterală este întreagă și curbată. Coloritul corpului este verzui sau albăstrui pe spate și alb-argintiu pe laturi și abdomen. Înotătoarea dorsală și caudală sunt cenușii, celelalte înotătoare sunt albe, iar în epoca de reproducere bat în portocaliu. Irisul este argintiu sau gălbui, cu pete cenușiu-închis
Obleț () [Corola-website/Science/331470_a_332799]
-
9-6,6% din cea a corpului. Gura este relativ mică, semilunară (în formă de potcoavă), puțin protractilă, așezată subterminal în poziție inferioară; deschiderea ei ajunge până sub nări. Gura este prevăzută cu dinți mărunți, uniformi, dar foarte ascuțiți și ușor curbați, dispuși în formă de perie pe premaxilar, dentar, prevomer, palatine și pe oasele faringiene. Nu au dinți canini pe fălci. Are două înotătoare dorsale lungi, distincte și apropiate între ele. Prima înotătoare dorsală este mai scundă, ea este formată din
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
de acuarelist (1904-1910). Alături de aceste lucrări a mai scris peste 90 de tratate privind clasificarea bureților în mod sistematic. În "Leș Discomycètes d'Europe" din 1907 a determinat clasa "Discomycetes" ca parte a încrengăturii "Ascomycota", crezând că ascosporii largi și curbați precum parafizele rare și scurte erau suficient de distincte pentru a obține un nou gen cu specii aparte. Astăzi denumirea este caduca și a fost împărțită în clasele "Pezizomycetes" (de exemplu zbârciogii), "Lecanoromycetes", "Leotiomycetes" și "Sordariomycetes". În această carte a
Émile Boudier () [Corola-website/Science/337510_a_338839]
-
stă fixat pe gazdă cu ajutorul a două "organe cefalice adezive", pe care se deschid "glandele adezive" și cu ajutorul unui mare "disc de fixare", situat la partea posterioară a corpului, disc lipsit de ventuze, însă prevăzut cu "două căngi (cârlige)" mediane curbate mari și puternice, unite printr-o placă chitinoasă, situate pe linia mediană și cu "16 cârlige simple" dispuse în cerc pe margine. Nu au pete oculare, iar ansele intestinale sunt unite. La această gen este foarte interesantă reproducerea. Oul se
Gyrodactylus () [Corola-website/Science/333510_a_334839]
-
ventrale și anus este rotunjit. Capul scurt, cu gură mică, subterminală, aproape inferioară, cu deschiderea îngustă și semilunară. Botul este ascuțit. Ochii sunt mici. Înotătoarea dorsală este înaltă și începe din dreptul marginii posterioare a înotătoarelor ventrale. Linia laterală ușor curbată, cu 41-45 solzi. Colorația este cenușiu-albăstruie sau cenușiu-verzuie pe spate, iar pe flancuri și abdomen albă-argintie. Înotătoarele dorsală și pectorale sunt gălbui-verzui-măslinii, iar înotătoarele anală și ventrale de un roșcat-murdar. Înotătoarele pectorale, ventrale și anală au marginile întunecate. Este o
Tarancă () [Corola-website/Science/331217_a_332546]
-
În fizică, matematică și artă, moarul este un efect vizual creat, de exemplu, atunci când două modele grafice identice (de obicei transparente), pe o suprafață plană sau curbată (cum ar fi liniile drepte apropiate, desenate ca radiind dintr-un punct sau luând forma unui grilaj), sunt suprapuse și apoi deplasate sau rotite foarte puțin una față de cealaltă. Termenul este preluat de la țesătura de moar ("moiré" în forma sa
Moar (efect) () [Corola-website/Science/331232_a_332561]
-
lui O 404. Oglinzile exterioare sunt poziționate în partea de sus a ferestrelor laterale din față în loc să fie atașate la stâlpul A. Panoul de bord se află vitezometrul și turometrul, între ele este un ecran. Față de predecesorul său avea faruri curbate, parbrizul a fost prelungit până în zona acoperișului și arcul roții era înclinat pe puntea spate. Inițial gama Travego a constat din trei modele: O 580 15 RH, O 580 15 RHD, O 580 17 RHD. Din anul 2002 ESP-ul
Mercedes-Benz Travego () [Corola-website/Science/335055_a_336384]
-
așezată subterminal (inferior); vârful ei ajunge în dreptul marginii inferioare a orbitei, iar colțul ei nu ajunge la verticala anterioară a ochiului. Maxila proeminează peste mandibulă. Buzele sunt subțiri, cea inferioară este întreruptă la mijloc. Ochiul este mijlociu. Linia laterală ușor curbată. Înotătoarea dorsală începe la jumătatea corpului, se inserează deasupra bazei înotătoarei ventrale și are baza scurtă și marginea concavă. Înotătoarea anală se inserează în urma capătului posterior al înotătoarei dorsale și are baza scurtă și marginea concavă sau rotunjită. Înotătoarea caudală
Clean mic () [Corola-website/Science/331531_a_332860]
-
și de la influențarea frecării și a uzurii prin lubrifiere și design, până la domeniul micro- și nanotehnologiei. Mecanica contactului clasică este în cea mai mare parte asociată cu Heinrich Hertz. Acesta a rezolvat problema contactului dintre două corpuri elastice cu suprafețe curbate, în anul 1882. Acest rezultat clasic este parte din fundamentul mecanicii contactului. Alte lucrări analitice legate de această temă au fost efectuate de către J.V. Boussinesq și de către V. Cerruti. După aproximativ un secol, Johnson, Kendall și Roberts au găsit o
Mecanica contactului () [Corola-website/Science/331559_a_332888]
-
și alungit în formă de frunză sau limbă, puternic comprimat lateral (care în stare matură e asimetric). Capul este nediferențiat de trunchi, cu botul rotunjit, în formă de un lob cărnos. Maxila proeminează mult în afara mandibulei. Gura mică, inferioară, puternic curbată, cu dinți foarte mici, catifelați, abia vizibili, sau lipsită complet de dinți. Ochii sunt foarte mici, foarte apropiați și sunt situați pe partea dreaptă a corpului, îndreptată spre lumină; ochiul superior este plasat înaintea ochiul inferior. Partea stângă pe care
Soleide () [Corola-website/Science/331597_a_332926]
-
în urma înotătoarei dorsale. Marginea înotătoarei anale slab concavă sau dreaptă. Înotătoarea caudală net bifurcată. Solzii cicloizi, de dimensiuni mijlocii sau foarte mici, groși, bine fixați, care nu se suprapun, 46—93 în linia laterală. Linia laterală continuă și completă, puțin curbată ușor în jos, dispusă pe mijlocul pedunculului caudal. Dinții faringieni pe două rânduri, de tip răpitor, îndoiți la vârf ca niște cârlige, nezimțați sau foarte ușor zimțați. Numărul dinților faringieni este variabil, mai frecvent 2.5—5.2, 2.4
Telestes () [Corola-website/Science/331646_a_332975]
-
fost introduse la cererea utilizatorilor cu scopul de a spori performanța terminalelor și de a nu sacrifica spațiu de stocare cu programe de tip bloatware. Artificii de interfață se găsesc doar pe Galaxy S7 Edge, mai precis, pe marginea ecranului curbat. Prin intermediul unui sertar virtual, care poate fi accesat cu un gest de swipe dinspre ramă spre interiorul ecranului, se accesează rapid aplicațiile favorite, contactele favorite și diverse scenarii personalizabile. În această categorie din urmă intră de exemplu posibilitatea capturării unui
Samsung Galaxy S7/ S7 Edge () [Corola-website/Science/335636_a_336965]
-
și groase. Fălcile și oasele faringiene inferioare, care sunt concrescute între ele, sunt prevăzute cu dinți puternici; prevomerul și palatinele sunt lipsite de dinți. Dinții fălcilor sunt conici, caniniformi, dispuși pe un singur rând; cei anteriori fiind mai puternici, mai curbați și mai groși ca ceilalți. Pe fiecare parte a fălcii superioare se află 8-11 dinți, iar pe cea a fălcii inferioare 9-12 dinți, care se micșorează treptat spre colturile gurii; perechile 2-3 anterioare de pe falca superioară și perechile 1-2 de pe
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]