KorAP: Find »[drukola/base=curea & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...40 41 42 ...144 >

3,589 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425

a scos boierul și l-a adus la moșie - ca să mai îngrozească oamenii... că și pe vremea aceea oamenii erau mai leneși... Țiganul privi în depărtări pe ușa deschisă - parcă din neguri chema amintirile. Lepădatu, c-o custură ascuțită, tăia curele pentru opinci. —Eu, zise iar Isailă, pe mezinul boierului, pe cuconu ista Jor, l-am purtat în brațe și i-am spus povești, și l-am învățat la călărie... Pe atuncea eram mai tânăr. Acu a crescut el mare - și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
scuturându-și opincile. Baba trase zăvorul de la tindă, apoi cu capul plecat și cu barizul peste gură, se întoarse la vatră ca să așeze în traistă merinde de drum, la lumina gazorniței. Când intră flăcăul, moș Calistru se încingea strâns cu cureaua peste cojocel. C-un zâmbet de înțeles arătă din cap spre mohorâta mătușă Varvara, apoi trase pe mânici și sumanul nou de noaten. După ce-și luă din fundul casei, de lângă cuptor, pușca și-i cercetă oțelele, apărate cu coadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Nana Floarea va fi dat drumul cățelușei după clipa când arhanghelul și-a plutit umbra peste casa de la Prelunci, ducând cu el cel din urmă suspin al bolnavei, cu sufletul. —Dumnezeu să se milostivească de noi... șoptește Nicula Ursake. Trece cureaua cățelușei în mâna stângă și-și face cruce cu dreapta. Cum a făcut semnul sfânt, i se aprinde înainte, în desimea ceții, o stea în cearcăn negru. Cățeaua a dat glas asupra luminii de la casa de vânătoare. E acolo împrejmuirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

felul cum se poartă cu mine. Am început prin a căptuși interiorul plicurilor capitonate cu fâșii de lame argintii. Asta a durat până după opt; eram mai înceată decât aș fi fost de obicei, din cauza unghiilor. Apoi am devenit o curea de conversie umană. La un capăt al mesei lipeam o etichetă tipărită pe plic, apoi treceam și luam un Pack Your Bags dintr-un teanc, un Light up Your Life din următorul și un Iron Out The Kinks din al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
din rutină! Detta a luat prânzul la restaurant cu „fetele“: alte trei femei, toate cam de-o vârstă cu ea, poate căsătorite și ele cu capi mafioți? Poșete Dior, din acelea în romburi, cu lanțuri de aur pe post de curea, cu adevărat crimă și pedeapsă. Sinistre. Iar a trebuit să stau pe-afară ca un vagabond, uitându-mă pe fereastră și, de data asta, cineva a încercat să cumpere metadonă de la mine. Nici urmă de Racey O’Grady însă. Ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

în jurul căreia se vedeau picături de sânge uscat. Tot de sânge era plină și daga ce-i atârna la centură. De sus, celtul se uita la Valerius. Ca să-și scuture zăpada de pe umeri, trecu scutul peste blana pe care două curele de piele - una peste piept și alta în talie - o țineau lipită de trup. Făcu câțiva pași, fără să bage de seamă zăpada care i se topea pe brațe și pe coapsele goale. În spatele lui, răsăriți parcă din pământ, veneau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
că acolo nu sunt primejdii mari - maimuțări atitudinea unui comandant, luându-și o voce tunătoare: Îți vei privi dușmanii din înaltul zidurilor... Vei participa doar la acțiuni de apărare. Dacă situația se complică, este chemată legiunea. Se uita dezolat la cureaua ruptă, pe când ceilalți soldați rânjeau. — Și îți dau echipament de supraveghere... „Singura armură care te apără de ploaie... și vreme de douăzeci de ani n-o să mai vezi picior de furier.“ Și, până la urmă, ce fac feciorii ăia de cățea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
ei. Privește scutul, e dreptunghiular, dar mult mai mic și mai ușor decât al tău sau al mirmilonilor. Uită-te bine la ei cum se antrenează. Provocatores țineau scutul în mâna stângă, lipit de corp. Își treceau brațul printr-o curea de piele poziționată la jumătatea scutului, apoi apucau un mâner aflat la extremitatea lui. Aceasta le permitea să miște scutul ca și cum ar fi fost o parte a propriului lor trup, întorcându-l în toate direcțiile și lovind cu el ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
bunul cel mai de preț al unui roman - cetățenia -, ei constituie principalul motiv pentru care unii tradiționaliști latini disprețuiesc gladiatura. Ballista: catapultă mare. Termenul provine din grecescul ballizein, „a arunca“ (din care provine și italienescul ballare, „a dansa“). Balteus: bandulieră, curea din piele care susținea teaca gladius-ului. Soldații o purtau încrucișată din partea stângă a gâtului până la șoldul drept, pentru a putea scoate repede arma pe partea stângă, deoarece partea dreaptă a corpului era acoperită de scut. În epoca republicană, nu exista

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
teaca gladius-ului fiind atârnată de cingulum, o centură legată în talie. Odată cu balteus-ul, în epoca imperială (a doua jumătate a secolului I d.Hr.) apare și focalis, o eșarfă datorită căreia se evitau rănile care puteau fi provocate la gât de cureaua din piele când soldații erau susținuți sau trași în spate de tovarășii lor (vezi Mutatio ordinis). Bedriacum: localitate care nu poate fi identificată cu certitudine (poate Calvatone), situată la sud-vest de Verona și la 25 km de Cremona, spre Ostiglia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

mi-am ridicat iar privirea, fata mea dispăruse. În locul ei se zvârcolea o mexicană lungă de aproape doi metri, cu gura până la urechi, sâni fierbinți și gresați și o brazdă de păr negru pe pântece, care i se strecura în cureaua albă a pantalonilor ca o dâră de praf de pușcă. Asta e mai dată dracului, mi-am zis. Un om cu experiența mea poate să aprecieze cu destulă exactitate tot ce e necesar să știi despre o femeie, ținând cont

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
de a viola o fată e să rezolvi problema picioarelor și, eventual, încasezi una peste față, ca parte componentă a afacerii. Uite încă un sfat: dezbracă-te înainte de începerea acțiunii. În timp ce țineam brațul Selinei în mâna dreaptă și aveam catarama curelei în cea stângă, mi-a prins una bună de tot cu genunchiul ei osos. Am luat-o chiar la rădăcina sculei mele sculate, care pulsa dureros. Fui, hai c-a fost tare, mi-am spus eu pe când mă izbeam cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
uitat prin Morning Line și m-am întors la cârciumă. În drum spre casă, am intrat într-o pizzerie și am mâncat Una Mare, Groasă, Zemoasă și Fierbinte. La Furter Factory din apropiere am făcut să mi se reverse pe sub curea încă trei Long Whopper dintr-o carne aproximativă și un American Way. Așa că, la sfârșitul zilei, mi-am făcut o oală de ceai pe care am combinat-o cu o halbă de scotch, la care am adăugat câteva porcării video

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
pe buton cu mâna răsfirată. Cutia s-a oprit, apoi a pornit iar. — Bani, spuse Martina Twain. Vrei bani. O să-ți dau. Am șaptezeci de dolari la mine. Ia-i. Poți să-i iei. Îi oferi geanta, ținând-o de curea. Apoi își ridică palma liberă. Nu e nici o șmecherie. Uite-o, spunea ea. Ți-o pun în fața ta. Liftul și-a continuat cursa, legănându-se ușor. — Dă-i toți banii pe care îi ai la tine. Acum, îmi spuse Martina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
pregătit să facem dragoste. Ne-am pregătit să facem dragoste ca doi adulți - știi tu, în modul cel mai firesc. Fără nimic excitant, fără voci îngroșate, fără nechezături căprești sau schelălăituri zburdalnice și chicoteli, fără adjuvanți, coniac, desuuri de bordel, curele, pipăieli, fără un al treilea. S-a dezbrăcat repede. Are niște chiloți foarte mișto, dar nu prea merită osteneala să le dai atenție. Martina a pornit-o spre baie pe picioarele ei lungi și bronzate, interiorul coapselor având curburi gingașe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311

pași mărunți, ca o capră, pe cărarea care cobora în spirale, în urma unei babe cocoșate, încă și mai sprintene, numită Dolores O’Toole, care ducea, prins în spate, un balansoar din lemn de nuc, nemaipomenit de frumos. Era prins cu cureaua domnului Jones. Ceea ce însemna că acesta era obligat să-și folosească ambele mâini ca să-și țină pantalonii. Asta îi dădea destul de mult de lucru. Alte câteva informații despre domnul Jones: era îndesat și miop. Ochii săi clipeau foarte des, refuzând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
pe dumneata pe umeri. Probabil că Vultur-în-Zbor nu reuși să-și ascundă uimirea, pentru că domnul Jones adăugă în grabă: — După cum observi, acum stau jos. Dac-ar fi să stau în picioare, ai vedea de ce nu pot căra eu însumi scaunul. Cureaua mea, știi. Servește drept legătură. Dar, în mod cu totul tragic, făcând ea asta, eficiența pantalonilor mei e oarecum diminuată. Nu părea o explicație prea bună, dar, în fond, asta nu era treaba lui Vultur-în-Zbor. — întocmai, spuse și observă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
te trezești, iubire. Se ridică. Luă metodic o geantă veche din cuierul de pe perete și o umplu cu fructe și legume. De ce-ți trebuie toate astea pe plajă, dragule? întrebă Dolores. El nu răspunse. — Acum o să am nevoie de cureaua ta, iubire, spuse ea, adoptând un ton dulceag. Virgil se îmbrăca în tăcere: costumul negru, melonul. — Dolores, spuse el, astăzi am și eu nevoie de curea. — O, se îmbufnă ea. Ei bine, dacă te porți așa, o să încerc să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
astea pe plajă, dragule? întrebă Dolores. El nu răspunse. — Acum o să am nevoie de cureaua ta, iubire, spuse ea, adoptând un ton dulceag. Virgil se îmbrăca în tăcere: costumul negru, melonul. — Dolores, spuse el, astăzi am și eu nevoie de curea. — O, se îmbufnă ea. Ei bine, dacă te porți așa, o să încerc să mă descurc fără ea. își ridică scaunul pe cocoașă. Haide, ciripi ea. E timpul să mergem. Nu vin cu tine, zise el. — Bine, iubitule, spuse femeia. Tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
trase înapoi. Te iubesc tare-tare! Deggle luă brusc o hotărâre. — Și eu te iubesc, zise el, străduindu-se să-și reprime un val de greață. — Hai să mergem acasă, îi spuse ea. E timpul să luăm micul dejun. Dă-mi cureaua. — Cureaua? aproape că scânci Deggle. — O, ce mofturos ești! zise ea. Haide odată. Deggle îi întinse apatic cureaua. Spre deosebire de Virgil, el nu avea nevoie de curea pentru a-și ține pantalonii. Și tot spre deosebire de Virgil, el nu era gras, deci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
înapoi. Te iubesc tare-tare! Deggle luă brusc o hotărâre. — Și eu te iubesc, zise el, străduindu-se să-și reprime un val de greață. — Hai să mergem acasă, îi spuse ea. E timpul să luăm micul dejun. Dă-mi cureaua. — Cureaua? aproape că scânci Deggle. — O, ce mofturos ești! zise ea. Haide odată. Deggle îi întinse apatic cureaua. Spre deosebire de Virgil, el nu avea nevoie de curea pentru a-și ține pantalonii. Și tot spre deosebire de Virgil, el nu era gras, deci cureaua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
să-și reprime un val de greață. — Hai să mergem acasă, îi spuse ea. E timpul să luăm micul dejun. Dă-mi cureaua. — Cureaua? aproape că scânci Deggle. — O, ce mofturos ești! zise ea. Haide odată. Deggle îi întinse apatic cureaua. Spre deosebire de Virgil, el nu avea nevoie de curea pentru a-și ține pantalonii. Și tot spre deosebire de Virgil, el nu era gras, deci cureaua lui nu era îndeajuns de lungă. — Cred că astăzi o să mă descurc și fără, a spus calmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
să mergem acasă, îi spuse ea. E timpul să luăm micul dejun. Dă-mi cureaua. — Cureaua? aproape că scânci Deggle. — O, ce mofturos ești! zise ea. Haide odată. Deggle îi întinse apatic cureaua. Spre deosebire de Virgil, el nu avea nevoie de curea pentru a-și ține pantalonii. Și tot spre deosebire de Virgil, el nu era gras, deci cureaua lui nu era îndeajuns de lungă. — Cred că astăzi o să mă descurc și fără, a spus calmă Dolores O’Toole. Pe jumătate amuzat, pe jumătate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Cureaua? aproape că scânci Deggle. — O, ce mofturos ești! zise ea. Haide odată. Deggle îi întinse apatic cureaua. Spre deosebire de Virgil, el nu avea nevoie de curea pentru a-și ține pantalonii. Și tot spre deosebire de Virgil, el nu era gras, deci cureaua lui nu era îndeajuns de lungă. — Cred că astăzi o să mă descurc și fără, a spus calmă Dolores O’Toole. Pe jumătate amuzat, pe jumătate speriat de bătrâna nebună, Nicholas Deggle o urmă, urcând pe poteca de pe faleză până la micuța

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
la drum. — Cum te cheamă? a întrebat Vultur-în-Zbor. Măgarul se îndepărta încet. — Doamna Virgil Jones, i-a răspuns Liv, iar veselia disprețuitoare a înlocuit iarăși monotonia din vocea ea. PATRUZECI ȘI DOI Domnul Virgil Jones nu mai avea nevoie de curea la pantaloni. Nu purta pantaloni. Avea un prosop în jurul mijlocului, un șirag de mărgele la gât și un melon pe cap. în mâna dreaptă ținea un ulcior cu vin. în mâna stângă se găsea o bună parte din fundul Kamalei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]