6,308 matches
-
foarte problematică, dat fiind că presa franceză trăiește Încă sub regimul restricției... Cum Însă nu putem aștepta, ar trebui deocamdată să dăm ziarului o existență clandestină”. Inițiatorii au dorit o foaie bilingvă, dar, pentru a răspunde posibilelor așteptări din partea publicului, Curierul a apărut În două variante, una În franceză și alta În românește. Obiectivul principal al Curierului era „de a crea și menține legătura cu românii liberi”. De aceea, „am stabilit ca Buletinul franțuzesc să-l răspîndim În toate țările din
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
aștepta, ar trebui deocamdată să dăm ziarului o existență clandestină”. Inițiatorii au dorit o foaie bilingvă, dar, pentru a răspunde posibilelor așteptări din partea publicului, Curierul a apărut În două variante, una În franceză și alta În românește. Obiectivul principal al Curierului era „de a crea și menține legătura cu românii liberi”. De aceea, „am stabilit ca Buletinul franțuzesc să-l răspîndim În toate țările din Europa și În principalele din America de Sud. Vom Începe deci prin a trimite corespondenților noștri, ce urmează
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
țara respectivă și la ministere, precum și la personalitățile și prietenii României [...]. M-am gîndit Însă că un buletin În limba franceză nu atinge publicul de limba engleză care din punct de vedere politic este cel mai important”. În noiembrie 1948, Curierul român a devenit Uniunea Română. Organ al Uniunii Democrate a Românilor Liberi, sub direcția lui N.I. Herescu și avînd ca director girant pe Adriana Georgescu-Cosmovici. Spre deosebire de cele două variante ale Curierului, Uniunea Română publica În general știri, precum și cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
vedere politic este cel mai important”. În noiembrie 1948, Curierul român a devenit Uniunea Română. Organ al Uniunii Democrate a Românilor Liberi, sub direcția lui N.I. Herescu și avînd ca director girant pe Adriana Georgescu-Cosmovici. Spre deosebire de cele două variante ale Curierului, Uniunea Română publica În general știri, precum și cele mai importante documente constitutive ale organizațiilor politice ale românilor din străinătate, fiind un ziar bilingv român-francez. O a doua categorie de publicații cuprinde revistele literare. Una dintre primele reviste culturale apărute În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
nr. 1, joi, 30 septembrie 1948. Rémy Roure, „Appel dans l’exile”, Era Nouă, V, nr. 1, joi, 30 septembrie 1948. Cahiers Roumains, I, nr. 11, aprilie 1952. Ibidem, II, nr. 16, octombrie 1952. Neagu Djuvara, art.cit., p. 22. Curierul român a apărut după o Încercare nereușită a lui N. Rădescu să preia Acțiunea română, editat la Paris din 1947 de către Ion Miloae. Nicolae Rădescu, New York, către Leontin Constantinescu, 29 martie 1948, În General Nicolae Rădescu În corespondența secretă a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
liberi, Încă din aprilie 1949, sub direcția lui Alexandru Gregorian. În februarie 1949, tot la Roma apăreau Suflet românesc, avînd o orientare religioasă-creștină, și Vatra. Foaie românească de opinie și informație. La Buenos Aires apăreau Curentul românesc, după 24 iulie 1949, Curierul creștin. Buletinul Bisericii Române Unite și Chemarea, cu apariție săptămînală, editată de N.S. Govora, și România. Foaie românească independentă, care anunță În 1951 că aici și-a Început activitatea editura „Cartea Pribegiei”. La Rio de Janeiro apărea În șir de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
parnasianismul și simbolismul și recunoscând totodată importanța poeziei argheziene ca etapă valorică nouă în discursul poetic românesc. L. este, de asemenea, membru al redacției revistei „Versuri și proză” (1915). Colaborează cu articole politice, sociale, culturale la „Adevărul literar și artistic”, „Curier israelit”, „Gazeta politică și literară”, „Informația Bucureștiului”, „Mântuirea”, „Răspântia”, „Renașterea noastră”, „Seara”, „Știri din lumea evreiască”, „Tribuna”, „Versuri și proză”, „Vieața nouă” ș.a. A fost redactor fondator al revistei „Adam” (1929-1940), publicație de orientare antifascistă și antihitleristă, unde polemizează cu
LUDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
din cei mai buni scriitori români, București, 1904. Repere bibliografice: Bogdan Istru, „Răsunete din Basarabia”, VBA, 1937, 5-6; Gheorghe Cardaș, Gheorghe V. Madan, PBU, 462-489; Petre V. Ștefănucă, „De la noi din Basarabia”, VBA, 1939, 6; George Mărgărit, Basarabia în literatură, „Curier ieșean”, 1941, 7-9; Haneș, Scriitorii, 293, 295; Bezviconi, Profiluri, 314; Ion Ciocanu, Dreptul la critică, Chișinău, 1990, 135-141; Iordan Datcu, „Răsunete din Basarabia”, JL, 1991, 21-22; Iordan Datcu, Un Creangă basarabean: George Madan, ST, 1991, 12; Vasile Badiu, Sinteza activității
MADAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287946_a_289275]
-
grup și, din 1993, are și expoziții personale. Debutează cu versuri în „Luceafărul” (1970). Colaborează la „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ramuri”, „Familia”, „Tomis”, „Teleormanul”, „Tribuna Teleormanului” ș.a. Redactor la „Pagini teleormănene” (1988-1989), redactor-șef la „Carul solar” (1991) și la „Curierul de Teleorman” (1992-1993), a condus și cenaclul „Gala Galaction” din Roșiori de Vede (1978-1984). De la pastelul elegiac la cenușiurile plictisului provincial și de la incandescențele imnice la fantasticul macabru, L. rămâne un virtuoz al imaginii. Cu toată diversitatea genurilor, stilurilor și
LUPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287934_a_289263]
-
în Camera Deputaților, din partea Partidului Liberal. În 1896 este ales în comitetul de conducere al Teatrului Național din București. A mai fost președinte la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică, prim-președinte al Societății Lyra Română. A condus gazeta literară „Curierul duminicei”, colaborând și la alte publicații, precum „Ghimpele”, „L’Orient”, „Stindardul țărei”, „La Liberté roumaine”, „Globul”, „La Patrie”, „Naționalul”, „Liberalul”, „Secolul”, „Gazeta poporului”. Semnând, în „Curierul duminicei”, cu pseudonimele Alma și Strapontin, M. face, cu destulă pricepere, cronică dramatică. Ca
MALLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287972_a_289301]
-
Muzică și Artă Dramatică, prim-președinte al Societății Lyra Română. A condus gazeta literară „Curierul duminicei”, colaborând și la alte publicații, precum „Ghimpele”, „L’Orient”, „Stindardul țărei”, „La Liberté roumaine”, „Globul”, „La Patrie”, „Naționalul”, „Liberalul”, „Secolul”, „Gazeta poporului”. Semnând, în „Curierul duminicei”, cu pseudonimele Alma și Strapontin, M. face, cu destulă pricepere, cronică dramatică. Ca autor, debutează în 1874 cu vodevilul Le Cid d’antichambre, interpretat în Franța, la o serbare studențească. În 1877 i se pun în scenă la Teatrul
MALLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287972_a_289301]
-
Silvia Andreescu), București, 1962; Unde-s marile iubiri? Cine așteaptă flori, București, 1967; Epoleții invizibili (în colaborare cu Silvia Andreescu), București, 1969; Iubitul meu fără nume, București, 1969; Drame și comedii (în colaborare cu Silvia Andreescu), București, 1972; Podul sau Curierul special, București, 1977; Excursia, București, 1977; Noaptea pe asfalt, București, 1980; Politica, București, 1982. Repere bibliografice: Constantin Paiu, „Epoleții invizibili”, CRC, 1971, 24; Alecu Popovici, „Casa de mode”, TTR, 1973, 10; C. Paraschivescu. „Casa de mode”, TTR, 1974, 1; Valentin
MANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287979_a_289308]
-
mai mult timp, efor al școlilor. Preocupările sale de îndrumător cultural sunt, după exemplul lui Heliade, în spiritul ideilor iluministe și se fac simțite în cuvântările festive, în prefețele traducerilor sau în articolele publicate în „Gazeta Teatrului Național”, „Muzeu național”, „Curierul românesc”. Mai târziu, din 1859, conduce pentru scurt timp, împreună cu C.N. Brăiloiu, ziarul „Conservatorul progresist”. Activitatea profesorului de retorică s-a concretizat într-un Curs de retorică, tipărit în 1834, util ca punct de reper în aprecierea începuturilor teoriei literare
MARCOVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288004_a_289333]
-
Creția, intitulat În pragul altei vremi (1/1990), se reafirmă linia care a consacrat revista, „întoarsă spre trecut” și restituind prezentului relicve documentare, când acestea sunt inedite. Rubrici: „Scriitori români în arhive străine”, „Scriitori străini în arhive românești”, „Cronica edițiilor”, „Curier”, „Restituiri”, „Spicuiri”, „Fișier bibliografic”, „Iconografie”, „Proză, teatru, critică” ș.a. Textele poetice publicate propun un peisaj eclectic, ce cuprinde, de la poezia romantică la poezia modernistă, o gamă extinsă de modalități expresive, criteriul de selecție privind faptul că nu au fost editate
MANUSCRIPTUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287999_a_289328]
-
unde în 1943 devine redactor la revista „Plaiuri năsăudene”, apoi director la „Transilvania noastră”. Schimbările de după 1944 îi sunt inițial defavorabile, el fiind nevoit să muncească o vreme în mină. La periodicele la care a lucrat, ca și la „Hyperion”, „Curierul liber”, „Viața literară”, „Brașovul literar”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Convorbiri literare”, „Azi”, „Progres și cultură”, „Familia”, „Lanuri”, „Vremea”, „Gazeta literară” ș.a., colaborează cu versuri și mai rar cu reportaje și articole sociale, culturale, literare. Boem, instabil, cu o existență umilă, cețoasă
ILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287512_a_288841]
-
al acestei formațiuni politice. Ministru al Justiției în perioada 1991-1992, deputat și senator liberal de Prahova, îndeplinește funcția de vicepreședinte al Camerei Deputaților (1990-1992) și apoi de vicepreședinte (1996-2000) și președinte (2000) al Senatului României. I.-Q. debutează în revista „Curierul Liceului «Sfinții Petru și Pavel»” (1934), prima lui carte fiind Haz de necaz, publicată în 1943 și prefațată de Radu D. Rosetti. Următoarea culegere, Epigrame, cu inedite și preluări, apare abia după trei decenii, în 1973. Colaborează cu epigrame, schițe
IONESCU-QUINTUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287592_a_288921]
-
colegiu, crearea de școli primare sătești, editarea unor ziare în limba română, încurajarea traducerilor din literatura universală, fondarea unui teatru național, reforme sociale antifeudale. La 1828 tipărește la Sibiu Gramatica românească, prelucrată după un model francez; în anul următor scoate „Curierul românesc”, primul ziar apărut în Țara Românească. Odată cu achiziționarea unei tipografii, începe o bogată activitate editorială, în care traducerile au întâietate. Cu rare excepții, scriitorii afirmați în această perioadă au debutat sau și-au publicat principalele opere în „Tipografia lui
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
ai mișcării naționale de înnoire politică și culturală. În aceeași perioadă își continuă activitatea de editor și traducător. Îi apare primul volum de versuri originale: Culegere din scrierile lui I. Eliade de proze și de poezie (1836). În publicațiile sale, „Curierul românesc”, „Muzeu național” (1836), „Curier de ambe sexe” (1837), „Almanah literar pe anul 1839”, semnează versuri originale și traduceri, articole de teorie și critică literară, numeroase intervenții în dezbaterile privitoare la limba română. După modelul lui Aimé Martin, lansează proiectul
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
politică și culturală. În aceeași perioadă își continuă activitatea de editor și traducător. Îi apare primul volum de versuri originale: Culegere din scrierile lui I. Eliade de proze și de poezie (1836). În publicațiile sale, „Curierul românesc”, „Muzeu național” (1836), „Curier de ambe sexe” (1837), „Almanah literar pe anul 1839”, semnează versuri originale și traduceri, articole de teorie și critică literară, numeroase intervenții în dezbaterile privitoare la limba română. După modelul lui Aimé Martin, lansează proiectul unei „Biblioteci universale” prin care
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
Bolliac), manifestările de grandomanie sunt agravate de treptata lui izolare și de pierderea influenței politice. Întors defintiv în țară, în 1859, după o călătorie la Londra și Paris, încearcă să reintre în viața politică. Scoate din nou, pentru scurt timp, „Curierul românesc” (acum „Curierul român”, 1859), urmat de un jurnal politic și literar, „Proprietarul român” (1860), este chiar ales deputat de Muscel în 1864, dar politicește devenise o figură anacronică, depășit de evoluția evenimentelor, uitat de aproape toți foștii susținători sau
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
grandomanie sunt agravate de treptata lui izolare și de pierderea influenței politice. Întors defintiv în țară, în 1859, după o călătorie la Londra și Paris, încearcă să reintre în viața politică. Scoate din nou, pentru scurt timp, „Curierul românesc” (acum „Curierul român”, 1859), urmat de un jurnal politic și literar, „Proprietarul român” (1860), este chiar ales deputat de Muscel în 1864, dar politicește devenise o figură anacronică, depășit de evoluția evenimentelor, uitat de aproape toți foștii susținători sau discipoli. Nici bogata
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
-P. Viennet. După o versiune franceză a lui Florian a dat prima tălmăcire românească din Cervantes (Don Chișot de la Mancha, 1840). Dintre romancierii contemporani a ales pe Al. Dumas (Din Corricolo, Speronare) și pe E. Sue (Crucea de argint). În „Curierul românesc” și „Curier de ambe sexe” sunt răspândite articole, fragmente tălmăcite din numeroși autori: Herodot (în manuscris au rămas și primele două cărți din Istorii), Xenofon, Vergiliu, Horațiu, Goethe (Cântecul Margaretei din „Faust” și pasaje din convorbirile cu Eckermann), La
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
o versiune franceză a lui Florian a dat prima tălmăcire românească din Cervantes (Don Chișot de la Mancha, 1840). Dintre romancierii contemporani a ales pe Al. Dumas (Din Corricolo, Speronare) și pe E. Sue (Crucea de argint). În „Curierul românesc” și „Curier de ambe sexe” sunt răspândite articole, fragmente tălmăcite din numeroși autori: Herodot (în manuscris au rămas și primele două cărți din Istorii), Xenofon, Vergiliu, Horațiu, Goethe (Cântecul Margaretei din „Faust” și pasaje din convorbirile cu Eckermann), La Bruyère, La Rochefoucauld
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
superior, fiind constrâns să exercite diverse funcții, precum aceea de impiegat de mișcare CFR (1960-1962). După absolvirea facultății a fost redactor la „Scânteia tineretului”, la „Radio Teleșcoală”, la „Tribuna României”. Începând cu decembrie 1989 editează, din proprie inițiativă, periodicul lunar „Curierul românesc”, preluat ulterior de Fundația Culturală Română, unde funcționează în calitate de secretar general de redacție. A debutat în 1956 la „Viața Buzăului”, colaborând apoi la „Luceafărul”, „România literară”, „Ramuri”, „Viața studențească”, „Convorbiri literare”. Prima lui carte de versuri, Măștile somnului, apare
ISTRATE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287632_a_288961]
-
7.I.1906, Craiova - ? ), poet, prozator, dramaturg și gazetar. Timp de douăzeci de ani, între 1927 și 1946, face parte din redacțiile mai multor periodice, pe unele chiar conducându-le. Astfel, este prim-redactor al ziarelor craiovene „Funcționarul” (1927) și „Curierul Olteniei” (1930-1931), director fondator al revistei „Poezia” (Craiova, 1934-1935) și director la „Făclia” (Timișoara, 1936-1946). Semnează articole pe teme literare și istorice, note și comentarii asupra actualității cultural-artistice, versuri, proză și poartă polemici politice în „Ramuri”, „Crainicul” (Târgu Jiu), „Făclia
JALES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287664_a_288993]