6,583 matches
-
matrimoniale roind în jurul lui ca fluturii de noapte în jurul lămpii.“ Analiza propriu-zisă a poeziei este, la fel, ridicol-encomiastică: „Poetul e o fire solară, capabil să-și trăiască plenitudinar bucuria comuniunii cu sevele dezlănțuite în lumina aurorală“ etc. etc. În mod curios (și amuzant) monografistul consideră că europenizarea poeziei lui Arthur Porumboiu se realizează prin traducerea ei în... turcă: „Așadar, prima certitudine a intrării poetului în Europa o constituie apariția ediției româno-turce a selecției de versuri din Domnule Copil...“ Și ne dă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o afectare a auzului și de o proastă oxigenare a creierului datorată obstrucției căilor aeriene.“ În versurile din volumul Iubește viața!, apărut la Editura Domino din Târgoviște, Alex Vâlcu mărturisește că s-a îndrăgostit la o vârstă înaintată. În mod curios, la o vârstă înaintată fiind, el are o naivitate de elev de gimnaziu, ceea ce poate să placă femeilor, dar nu și iubitorilor de poezie. „Te rog să nu mai plângi iubita mea - exlamă Alex Vâlcu, ca un autor de romanțe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pe unele garduri. Grupul este așteptat de alte trei mașini, pe toate fiind lipite afișe cu domnul Parpanghel, într-o poziție nefirească, din care îi arată pe toți cu degetul. Te-am prins! pare că spune el, supărat. Sătenii privesc curioși la alaiul care îl însoțește pe El și încearcă să ghicească care este "salvatorul" bietului sat. Cortul mare acoperă o porțiune din tribună și băncuțe frumos aliniate așteaptă auditoriul. Grătarele scot fum și, mai ales, mirosuri, iar berea umple halbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
muște din ceva. Din ce muști așa lacom, nea Vasile? întreabă un băietan, căruia îi mijea mustața. Din mă-ta. Ce, te freacă grija? Nu, dar prea mănînci pe ascuns! Muncitorii se îndreaptă cu privirea spre Vasile și chiar devin curioși. Chiar, băi Vasile, doar nu te-ai dilit. Mănînci de frupt? Mănînc ce vreau. Vedeți-vă de ce aveți în străchini! Dar tu n-ai strachină. Tu mănînci din ziar, deci mănînci de frupt. Sigur este friptură. Și încă de porc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cuvinte. Mașina trece în trombă, revine de cîteva ori, se cercetează gardul de cătină și, într-un final, pleacă. Ilarion sărută cățelușul pe bot și-i mulțumește... Povestitorul se oprește și soarbe tacticos licoarea din pahar. Și după aceea? întreb curios. Mi-am cumpărat pistol! Dar nu știi de ce toată povestea asta s-a intercalat în viața ta? Stăteam cu amicul meu Ilarion la el pe terasă, soarele dădea să se culce, obosit de încă o zi de muncă și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în urma celor doi. Deodată Mitică strigă panicat: Vai, mă așteaptă nevasta... Fata cuminte grăbește pasul și Mitică îl încetinește. Urmăresc atent scena și răspund absent la salutările primite. Bobocelul trece pe lîngă soția lui Mitică și trage cu coada ochiului, curioasă. Ilona sare de gîtul soțului și eu grăbesc pasul pentru a trece neobservat. Nu reușesc și femeia mă strigă: Costel, ce naiba, nu ne vezi? Ba da. V-am văzut așa... porumbei și... Da, ne era dor unul de altul. Mitică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
blesteme cumplite. Abia peste un an, Chimir și-a agălizat o fîntînă cum alta în sat nu era. Totul cumpărat de chilipir și vînzătorul habar n-are cine este, mai să-i dea și ceva bani pentru deranj. Puradeii erau curioși și mîndri de așa fîntînă, jucîndu-se cu roata aceea frumoasă și mare mai tot timpul. Cînd găleata era la buza ghizdelelor, un puradel scapă mînerul opritor de la roată și, ca din pușcă, este lovit mortal. Ion aleargă, ia copilul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o slăbiciune. CAPITOLUL XVIII Dacă principii trebuie să-și țină cuvîntul dat] Preceptorul tiranilor îndrăznește să susțină că principii au voie să înșele lumea, prin disimulare. De aici vreau să încep a-l combate. Se știe cît este lumea de curioasă; e un animal care vede tot, aude tot și divulgă tot ce a văzut și auzit. Cînd curiozitatea acestui public examinează comportarea oamenilor de rînd, aceasta este pentru a omorî timpul și pentru amuzament; cînd, însă, îl judecă pe suveran
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
naturală a unui principe, nu s-ar putea ca el să păstreze continuu această mască și să nu și-o dea jos uneori, fie și pentru a respira; iar o singură ocazie poate fi suficientă pentru a-i mulțumi pe curioși. Artificiul și disimularea vor poposi, deci, în van, pe buzele acestui prinț; degeaba va folosi, în discursurile lui, șiretenia; oamenii nu se judecă după vorbe, altfel acestea ar fi un mijloc de a înșela tot timpul. Faptele lor sînt judecate
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ceasornicar, spun ei, cunoaște acțiunea celei mai neînsemnate rotițe din ceas, că ea face acea mișcare anume plănuită de el și care-i este destinația pentru care a fâcut-o; în timp ce Dumnezeu, această Ființă infinit de înțeleaptă, ar fi doar spectatorul curios și neputincios al acțiunilor oamenilor! Cum de același Dumnezeu, ale cărui lucrări posedă toate caracteristicile ordinii și care sînt toate supuse anumitor legi imuabile și constante, să-l fi lăsat doar pe om să se bucure de independență și de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
un orizont temporal prea impregnat de egoismul generației actuale față de urmașii săi. Această poziție destul de neagră la urma urmei, căci este fondată pe nepăsarea unora față de viitorul celorlalți, nu este împărtășită de toți. O poziție mai optimistă este în mod curios apărată de economiștii Școlii de Stat. Becker și Murphy (1988) introduc noțiunea de "contracte între generații", la capătul cărora cei activi finanțează educația copiilor lor și, în schimb, aceștia vor finanța pensiile părinților lor. Lanțul între generații nu se bazează
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
cu un bronz, să zic așa, care simți că vine din adîncul ființei ei. Iar Zoli, Îl mai ții minte?... are părul de un blond Închis, le stă foarte bine Împreună, mai ales că ea face o figură de fetiță curioasă. Știi cu ce ochi mari te asculta? Cu ochii ei uimiți și negri, ea ar fi avut tot dreptul să ne descrie nouă Orientul din Mesopotamia pînă În Canaan și ar fi trebuit lăsată să se minuneze În voie, cum
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ajuns Floare În cele din urmă. Ceasornicarii s-au Întors din Illinois cu Mr. George cu tot și, potrivit Înțelegerii, i s-au Înfățișat lui Bailey. Acesta a făcut cum a făcut de i-a ferit de orice căutătură mai curioasă, de la amiază pînă seara. Pe la ora opt, și-a umplut restaurantul de prieteni și de clienți mai de seamă, vestindu-i că vor lua parte la o Întîmplare nemaivăzută și nemaiauzită pe Întinsul Americii, din Noua Anglie pînă la Rio
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Hanul Piraților, loc aflat pe atunci În deplină libertate, puteai să intri cu mașina pe nisip. Trecuserăm Într-o zi pe la vestigiile antice din Con stan ța și parcă la Mozaic, Nicole a zărit o piatră tombală cu un epitaf curios În elină, tradus alături. Mi l-a citit și l-am Înregistrat pe o casetă. Întors la București, În dimineața de luni, 25 august, pe la șase și jumătate, căutam de zor caseta. O strecurasem Între celelalte pline de tot felul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
scrisori Între inițialele onomastice E și A. Reunite, cele două inițiale dau genericul pronominal și personal al feminității, o dau pe EA divizată În două personaje: o funcționară publică, E, arogantă, volubilă, irascibilă, altitudinară, dar vulnerabilă, și o voluntară, A, curioasă, blîndă, meticuloasă, senzuală, cooperantă, dar sceptică. Corespondența lor e amorsată de apariția neașteptată și absurdă În sine, În raza lor de confort existențial, a unuia, Ruba, episod care o determină pe E ca, pe lîngă Înaltă birocrată, să devină și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
feminine: Maria, mama lui Isus, sora ei, Maria lui Klopa, și Maria Magdalena. Episodul se pretează interpretărilor multiple, fiindcă Ioan însuși nu este pomenit nominal. Voi reveni în partea a doua asupra chestiunii identificării (imposibile, după mine) a „ucenicului iubit”. Curios și interesant, spuneam, mi se pare faptul că nu există două enumerări, din cele patru, care să coincidă: la fiecare evanghelist apare cel puțin un nume inedit, singurul nume citat de toți fiind al Mariei Magdalena. Cum se explică, pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
știa : copilul care i se născuse era Fiul Tatălui Ceresc. Iisus i-au pus numele. Se născuse acolo, în noaptea aceea, în grajdul hangiului de lângă stâna noastră. O să mă întrebați de cel care lipsea. V-am spus, era cel mai curios. Aflase, cine știe cum, ce-l aștepta pe copil. Se dusese acolo, acoperise copilul cu lumina lui ca să-l apere și se mira de ce copilul dăruiește așa de multă lumină (doar știm cu toții că acela care de-abia s-a născut aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cu glăscior subțire, în timp ce se uita cu ochii mari cum umpleam găleata cu apă de la pompă. Apa e la fel de bună ca aceea de la fântână ? mă întrebă. Cum ai făcut-o să urce ?" Era rândul meu să mă uit la ea curioasă. Păi... n-am prea știut ce să-i răspund. Am lăsat-o cu uimirea ei, am spus să-i mulțumească mamei pentru ajutor sărind într-un picior, fetița râdea și spunea mereu : "Eu, eu, eu...", un cântecel de copii, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fie sănătoși și, la toamnă, după ce or culege porumbul și celelalte, să tragă o fugă până la Iași, să ne vedem, că... viața-i scurtă, dragul meu... ― Păi, or avea și alte motive să vină - a Îndrăznit Gruia. Despina a privit curioasă la el. ― Da, da, da, Îmi amintesc... În ce lună de sarcină e Maria, soția ta? - a Întrebat profesorul. ― Apoi, cu ajutorul lui Dumnezeu, a trecut În luna a șaptea. ― Petrică, Îl vei cunoaște și pe ultimul venit pe lume din
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
asasinat de legionari... Dar ce spunea? ― El afirma - citez din memorie - că, atunci când nu mai avem suflet de copil, suntem bătrâni... ― Cu noi, Însă, se va petrece un fenomen cu totul deosebit... ― Ce se va Întâmpla, iubitule? M-ai făcut curioasă. ― Vom descoperi elixirul tinereții veșnice! Și atunci, ține-te viață! - a continuat Gruia dialogul, lipindu-și obrazul de al ei cu toată căldura din suflet... Cu scârțâit de roți și leagăn de arcuri, trăsura Înainta pe ulița Muzelor, devenită sub
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de școală primară cu cercetașul. Au stat chiar În aceeași bancă... ― Uite cum le rânduiește Dumnezeu pe toate! Să fi căutat În fel și chip să aibă loc o asemenea Întâlnire și nu ai fi reușit. Sunt peste poate de curioasă să-l văd pe tata Toader emoționat... ― Nu prea Își exteriorizează trăirile, dar de această dată e posibil să-l vedem și cu vreo lacrimă Între gene. Oamenii, și În special bărbații la o vârstă Înaintată, nu-și pot stăpâni
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
asta Îi poveste lungă... ― Dacă nu-i avea timp s-o spui În astă seară, atunci te-om asculta mâine seară - nu l-a slăbit Petrică. ― Da’ nu cred eu că vă interesează nebunia mea. ― Abia acum ne-ai făcut curioși, tată Toadere - l-a atenționat Nicu. Gruia și mama Maranda, știind prin ce a trecut tata Toader după ce s-a Întors din război, au privit la el Încurajator... ― Apoi dacă mă-i agiuta și tu, fata moșului, oi povesti toată
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
altul... „Gurile rele” spun că ar fi „bagheta magică a Filarmonicii!” Acum, spunea el, este În curs de pregătire un turneu În străinătate - a reflectat Lia. ― Să-i ajute Cel de Sus să plece - i-a urat Nicu. ― Sunt foarte curioasă să aflu cum Îl vor aprecia străinii? s-a Întrebat Despina. ― Străinii te cântăresc altfel. Acolo te văd așa cum ești, nu Îmbrăcat În vorbe lipsite de miez, ca la noi - i-a răspuns Nicu. În ritmul bătăilor inimii, cu gânduri
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de pe capră - cu chip cioplit după modelul seminției, demn de un prinț de operetă - a dat bice ducipalilor. Apoi și-a Întors privirea spre cei de sub coviltir: ― Sărut mânile, boierilor. Îndata mare agiungim la cii ci vă așteaptî... Țăranii priveau curioși la peisajul ce defila prin fața lor. Satul se profila pe firul văii largi. Chiar În margine, se zăreau câteva coviltire și cai liberi ce pășteau pe islazul Întins până sub pădurea Împestrițată cu zeci de culori furate din curcubeu... Când
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
zgomot de pași și în pragul ușii se ivi, în sfârșit, Valentin. Palid și obosit, după ce îi salută pe toți, el se prăbuși pe un scaun, ceru ceva de băut și își aprinse o țigară. Toți se adunară, temători și curioși, în jurul său, dar Valentin nu era grăbit să vorbească. Ei, haide, domnule, spune-ne odată ce s-a întâmplat, nu ne mai fierbe atâta! îi ceru Iorgu, privindu-l cu o îngrijorare părintească. De ce te-au ținut atât acolo?... Ce-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]