1,183 matches
-
Iosif, în vârstă de 39 de ani, poate să-și exercite puterea. Una dintre primele măsuri pe care le ia este acordarea termenului de șase luni "republicii feminine" să evacueze Palatul Hofburg. Ordinul se referă la fostele guvernante, văduvele unor curteni, și surorile împăratului care sunt invitate să să se retragă la mănăstire sau în alte așezăminte departe de Viena. El își păstrează apartamentul foarte modest din aripa leopoldină, care data din timpul străbunicului său și care fusese restaurat în stil
Iosif al II-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/299307_a_300636]
-
tânără. De fapt după ce suferise de variolă în 1562, pielea sa a rămas profund marcată și era pe jumătate cheală, fiind nevoită să folosească peruci și cosmetice. Cu toate acestea cu cât frumusețea ei se stingea, cu atât mai mult curtenii o lăudau. Elisabeta era mulțumită să joace acest rol, dar este posibil ca în ultimii zece ani ai vieții sale să fi ajuns să creadă ea însăși în rolul pe care îl juca. Devine indulgentă și apropiată cu fermecătorul dar
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
mult mort decât viu, el a fost pe cale să piardă lupta atunci cand armata Kinizsi lui a apărut pe deal, cu tobe și trâmbițe făcând mult zgomot. Aproximativ 900 de sârbi sub conducerea lui Demeter Jakšić la care se adăugau "numeroșii curteni ai regelui", au început atacul împotriva turcilor. Turcii, care au fost luați prin surprindere, au fost măcelăriți de către furiosul Kinizsi și după un nou atac, el a reușit să-l salveze pe Báthory. Puținii turci care au supraviețuit masacrului au
Ștefan Báthory de Ecsed () [Corola-website/Science/307023_a_308352]
-
la vârsta de douăzeci și cinci de ani. Leon, deși iconoclast (care nu venera icoanele), a urmat o politică de moderație către iconodulii (cei care au venerat icoanele), dar politicile sale au devenit mult mai dure în august 780, când mai mulți curteni au fost pedepsiți pentru venerarea de icoane. Potrivit tradiției, el a descoperit icoane ascunse printre posesiunile Irinei și a refuzat să împartă patul conjugal cu ea ulterior. Cu toate acestea, atunci când Leon a murit pe 8 septembrie 780, Irina a
Irina Ateniana () [Corola-website/Science/307020_a_308349]
-
publicarea unei comedii în cinci acte: "L’Eunuque" („Eunucul”), o prelucrare după Terențiu, care nu a avut însă succes. În 1657 La Fontaine scrisese versuri dedicate lui Nicolas Fouquet, "Surintendant des Finances" (ministru de finanțe), unul dintre cei mai influenți curteni ai regelui Ludovic al XIV-lea. Fouquet s-a arătat interesat de autorul versurilor respective, iar în 1659 La Fontaine a ajuns în anturajul acestuia, fiind introdus de către Jacques Jannart, o rudă a soției sale. În acea perioadă Fouquet era
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
vechilor fabule, transformându-le în adevărate opere de artă. Prin intermediul fabulelor, La Fontaine a criticat moravurile sociale din Franța în timpul absolutismului și a demascat cu mult umor și vervă viciile claselor dominante necruțându-l nici pe rege și nici pe curtenii săi, ca în „"Greierele și furnica"”, „"Corbul și vulpea"”, „"Lupul și mielul"” etc. Eroii din fabulele sale, care aparțin lumii animaliere și regnului vegetal, personificând tipuri și caractere, reprezintă diferite aspecte ale vieții sociale din Franța acelui timp. Un alt
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
femeie care o eclipsa ca aspect exterior sau vestimentație. După moartea ei, Petru al III-lea a descoperit un dulap la Palatul de Vară în care se aflau 15.000 de rochii. Balurile mascate organizate de ea erau detestate de curteni și diplomați, care erau nevoiți să apară în veșminte de bal și să prezinte omagii unei împărătese costumate în marinar olandez. A fost o influentă patroană a artelor care și-a sprijinit miniștrii în încercările lor de a îmbunătăți educația
Elisabeta a Rusiei () [Corola-website/Science/308549_a_309878]
-
căruță, după ce află că numai astfel poate primi vești despre regină. Chiar și această mică ezitare atrage după sine disprețul Genovevei. Mai târziu ea se resemnează și-l lasă pe cavaler într-o noapte în camera ei, dar dragostea de curtean a acestuia va fi mai supusă multor probe. 51Această temă a influențat și literatura engleză. De exemplu Sir Thomas Malory, în cartea sa întitulată "Morte d'Arthur", scrie prietenia ,dragostea și pasiunea cavalerească.El arată cum trădarea generată de pasiuni
Trubadur () [Corola-website/Science/307555_a_308884]
-
după melodrama "Le roi s’amuse" (Regele se amuză) de Victor Hugo. Locul și perioada acțiunii: Mantova (Italia), în secolul al XVI-lea. Durata operei: cca 2 ore. O petrecere la curtea Ducelui de Mantova. Tânărul duce îi povestește unui curtean că îl interesează o fată frumoasă pe care a văzut-o recent la biserică. El își afirmă concepțiile libertine despre dragoste, în aria "Pentru mine, toate femeile sunt la fel". Bufonul se poartă în mod servil față de duce și își
Rigoletto () [Corola-website/Science/307628_a_308957]
-
biserică. El își afirmă concepțiile libertine despre dragoste, în aria "Pentru mine, toate femeile sunt la fel". Bufonul se poartă în mod servil față de duce și își bate joc de cei cărora ducele le-a violat soțiile sau fiicele. Un curtean răspândește zvonul că Rigoletto ar avea o amantă secretă. Un conte tânăr, adânc jignit de bufon, plănuiește o răzbunare împreună cu alți curteni. Apoi un conte bătrân, îndurerat de umilirea fiicei sale, îl blestemă în mod solemn pe bufon. Bufonul Rigoletto
Rigoletto () [Corola-website/Science/307628_a_308957]
-
servil față de duce și își bate joc de cei cărora ducele le-a violat soțiile sau fiicele. Un curtean răspândește zvonul că Rigoletto ar avea o amantă secretă. Un conte tânăr, adânc jignit de bufon, plănuiește o răzbunare împreună cu alți curteni. Apoi un conte bătrân, îndurerat de umilirea fiicei sale, îl blestemă în mod solemn pe bufon. Bufonul Rigoletto se întoarce târziu la locuința sa înconjurată de un gard înalt, în vecinătatea casei contelui cel tânăr pe care l-a jignit
Rigoletto () [Corola-website/Science/307628_a_308957]
-
pasionate. El se recomandă cu un nume fals: Gualtier Malde. Gilda se îndrăgostește de așa-zisul student și după plecarea lui ea cântă aria "Nume drag ce-ntâia dată face inima-mi să bată...". Între timp, pe stradă se adună curtenii instigați de contele cel tânăr să se răzbune pe Rigoletto. Toți își închipuie că Gilda este amanta bufonului. Când Rigoletto se întoarce, el este atras într-o capcană. Legat la ochi, bufonul acceptă de bună voie să participe la presupusa
Rigoletto () [Corola-website/Science/307628_a_308957]
-
a sprijinit scara pe care s-au urcat în casa lui răpitorii propriei sale fiice. Ducele de Mantova află cu încântare că Gilda a fost răpită și se află în palat. Rigoletto vine la palat să-și caute fiica și curtenii ranchinoși își bat joc de durerea lui. După un timp, Gilda vine în brațele tatălui ei și îi povestește plângând că a fost răpită și violată. De afară se aude din nou blestemul contelui cel bătrân care e în drum
Rigoletto () [Corola-website/Science/307628_a_308957]
-
în încercarea lor de a ieși din oraș au iscat un incendiu, "Marele foc", în timpul căruia o bună parte a capitalei a fost distrusă. Opoziția față de domnia lui Alexius al IV-lea a crescut până într-acolo încât, unul dintre curtenii săi, Alexios Ducas, l-a detronat pe împărat și a poruncit să fie ucis prin strangulare. Ducas s-a încoronat sub numele de Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos. Isaac a murit la scurtă vreme după aceasta, nu se știe
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
asigure pictarea noii biserici. Așa cum arată analiza stilistică a picturii, echipa era formată din patru zugravi, fiecare având o personalitate artistică formată. Printre ei, există indicii că a participat și Toma din Suceava, care se intitula "„zugrav de biserici și curtean al Măriei sale Petru, voevodul Moldovei”". Echipa aceasta a realizat unul din cele mai impresionante ansambluri decorative ale epocii. Potrivit obiceiului, ctitorul a clădit odată cu biserica și chilii pentru călugări și ziduri înconjurătoare. În anul 1641, domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) a
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
a creat propriul ei salon la Étiolles unde veneau mulți filosofi, printre ei și Voltaire. Cum M-me d'Étiolles a devenit cunoscută în societate, regele Ludovic al XV-lea a început să audă de ea. În 1745, un grup de curteni, inclusiv socrul ei, au promovat apropierea de monarh, care era încă în doliu după a treia metresă oficială, ducesa de Châteauroux. Jeanne Antoinette a fost invitată la un bal mascat la Palatul Versailles în noapte de 25 spre 26 februarie
Madame de Pompadour () [Corola-website/Science/308315_a_309644]
-
cedat, iar triburile au pătruns în Galia. Au fost urmate la scurt timp după aceea de burgunzi și de cete de alemani. În urma puternicelor sentimente anti-barbare declanșate de invazie, împăratul Honorius l-a decapitat pe Stilicho, rămânând doar cu niște curteni incompetenți pentru a-l sfătui. În 410, vizigoții conduși de Alaric I au ocupat orașul Roma și l-au jefuit timp de trei zile. Goții și vandalii au fost abia primii din numeroasele valuri de invadatori ce au sosit în
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
fi foarte necesar la curtea măriei-voastre." La curtea țarului Aleksei și la școala slavo-greco-latină înființată de Petru Movilă, Milescu face o impresie atât de bună, încât țarul îi încredințează diverse misiuni. La 14 decembrie 1671 a fost primit "în rândul curtenilor (dvoreanini) în rîndul celor de la Moscova", ca interpret pentru limbile greacă, latină și română. În Moscova a lucrat în "Departamentul solilor" ("Posolski Prikaz"), ca șef al tălmacilor, sub protecția lui Artemon Matveev. Ion Neculce, în cronica sa "O samă de
Nicolae Milescu () [Corola-website/Science/307379_a_308708]
-
Antile. Nu au ajuns însă decât până în Insulele Capului Verde. A dat apoi o mână de ajutor la reprimarea unei revolte din Irlanda și, în decembrie 1581, a fost trimis la Curtea de la Greenwich ca mesager de război. Aventurier impetuos și curtean rafinat, a avut și importante realizări literare. Majoritatea poeziilor lui s-au pierdut, dar au rămas câteva uimitoare lucrări în proză. Cea mai impresionantă și mai cunoscută dintre ele este "Istoria lumii", scrisă între 1607 și 1614, în timp ce aștepta în
Walter Raleigh () [Corola-website/Science/307391_a_308720]
-
propus să fie adus chiar Cobham să facă acest lucru. Propunerea a fost respinsă. Devenea clar că juriul era intimidat și se îndrepta spre un verdict dinainte hotărât. Câțiva dintre jurați au îngenunchiat în fața lui Raleigh să-i ceară iertare. Curteanul disprețuit de dimineață se transformase într-un martir, victima unei înscenări judecătorești. Un val de proteste la adresa judecății a străbătut țara și a determinat, în timp, reforma procedurală prin care sistemele legale din Marea Britanie și din America se disting de
Walter Raleigh () [Corola-website/Science/307391_a_308720]
-
1334 - Go-Daigo încearcă să restabilească autoritatea imperiala directă sub un guvern imperial în Kyoto. El îi acordă titlul de shogun fiului său, prințul Morinaga, dar pentru scurt timp, si numește mulți curteni în funcția de guvernatori provinciali; apoi Narinagaay este numit shogun până în anul 1338. Octombrie 1335 - Ashikaga Takauji întoarce armele împotriva lui Go-Daigo și stabilește un shogunat propriu în Kyoto. 1336 - Ashikaga Takauji ia controlul asupra Kyoto și îl sprijină pe
Cronologia Perioadei Muromachi (Ashikaga) () [Corola-website/Science/303066_a_304395]
-
-și fi câștgat statutul aristocratic prin serviciile aduse statului și conducătorului acestuia, mai degrabă decât prin moștenire. Mai târziu, acești nobili au fost numiți ‘‘dvorianini”. Numele le vine de la cuvântul rusesc ‘‘двор” (‘‘curte”), noua clasă putând fi considerată cea a ‘‘curtenilor țarului”. De aici și expresia ‘‘Пожаловть к Двору” - ‘‘A fi chemați să servească Curtea”. Dezvoltarea puterii autocratice a atins culmea în timpul domniei lui Ivan cel Groaznic. Ivan a întărit puterea țarului până la un grad nemaiîntâlnit. În ciuda faptului că era inteligent
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
ca o perioadă de "recuperare" (istoricii francezi vorbesc de un "guvern "réparateur""). Este greu de determinat cât a contribuit regele la deciziile guvernului Fleury, însă Ludovic l-a sprijinit cu siguranță pe Fleury împotriva intrigilor de la Curte și a conspirațiilor curtenilor. Cu ajutorul controlorilor-generali ai finanțelor Michel Robert Le Peletier des Forts (1726-1730) și Philibert Orry (1730-1745), Fleury a stabilizat monedă franceză (1726) și a echilibrat bugetului în 1738. Expansiunea economică a fost, de asemenea, un obiectiv central al guvernului: comunicațiile s-
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
din curtea să le-au fost schimbat numele lor pentru a le elimina din patronajul altor zei și să le plaseze sub Aton (sau Ra, cu care Akhenaton l-a asimilat Aton). Cu toate acestea, chiar și la Amarna, unii curtenii păstrau numele de Ahmose iar un artist cunoscut care a sculptat celebrul bust a lui Nefertiti a fost numit Tutmose ("copil al lui Thoth"). Un număr copleșitor de mare de faianța și amulete de la Amarna, de asemenea, arată ca talismane
Akhenaton () [Corola-website/Science/303306_a_304635]
-
și alți mitropoliți ai Moldovei. În casele egumenești a fost amenajat în secolul al XVIII-lea un paraclis cu hramul "Sf. Apostol Iacov". De teama epidemiei de ciumă din anul 1799, domnitorul Alexandru Callimachi s-a mutat la Galata împreună cu curtenii săi. Între anii 1799-1801, domnitorul Constantin Ipsilanti a construit o nouă locuință domnească, lângă zidul sudic al incintei, precum și noi chilii. Pentru a ușura accesul la mănăstire, a fost construit un pod de lemn (care ar fi rămas în picioare
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]