2,008 matches
-
pietre, în mărgele verzi, opace. — M-ai iubit. Nu era o întrebare. Era o afirmație sumbră. — Totul s-a schimbat, spuse el amărât. Trebuie să plec. — O curvă, îi aruncă ea. Asta crezi că sunt: o curvă. Nu vorbesc cu curvele. Tu și cu ea. Tu ai plănuit totul: să mă faci să te iubesc, să mă faci geloasă, să mă distrugi. — Nu, răspunse Vultur-în-Zbor. — Curva. Elfrida curva. Da, de ce nu? Da, de ce nu? Dacă iubitul meu mă crede curvă, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
plec. — O curvă, îi aruncă ea. Asta crezi că sunt: o curvă. Nu vorbesc cu curvele. Tu și cu ea. Tu ai plănuit totul: să mă faci să te iubesc, să mă faci geloasă, să mă distrugi. — Nu, răspunse Vultur-în-Zbor. — Curva. Elfrida curva. Da, de ce nu? Da, de ce nu? Dacă iubitul meu mă crede curvă, trebuie să mă conformez. Da, de ce nu? O să devin curvă și așa o să-mi câștig existența. Da, de ce nu, de ce nu? De ce nu? era fraza momentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
curvă, îi aruncă ea. Asta crezi că sunt: o curvă. Nu vorbesc cu curvele. Tu și cu ea. Tu ai plănuit totul: să mă faci să te iubesc, să mă faci geloasă, să mă distrugi. — Nu, răspunse Vultur-în-Zbor. — Curva. Elfrida curva. Da, de ce nu? Da, de ce nu? Dacă iubitul meu mă crede curvă, trebuie să mă conformez. Da, de ce nu? O să devin curvă și așa o să-mi câștig existența. Da, de ce nu, de ce nu? De ce nu? era fraza momentului, se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu curvele. Tu și cu ea. Tu ai plănuit totul: să mă faci să te iubesc, să mă faci geloasă, să mă distrugi. — Nu, răspunse Vultur-în-Zbor. — Curva. Elfrida curva. Da, de ce nu? Da, de ce nu? Dacă iubitul meu mă crede curvă, trebuie să mă conformez. Da, de ce nu? O să devin curvă și așa o să-mi câștig existența. Da, de ce nu, de ce nu? De ce nu? era fraza momentului, se gândi Vultur-în-Zbor. Media, care trăgea cu urechea, auzi discuția și se simți încântată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să mă faci să te iubesc, să mă faci geloasă, să mă distrugi. — Nu, răspunse Vultur-în-Zbor. — Curva. Elfrida curva. Da, de ce nu? Da, de ce nu? Dacă iubitul meu mă crede curvă, trebuie să mă conformez. Da, de ce nu? O să devin curvă și așa o să-mi câștig existența. Da, de ce nu, de ce nu? De ce nu? era fraza momentului, se gândi Vultur-în-Zbor. Media, care trăgea cu urechea, auzi discuția și se simți încântată. în bucătăria Casei Fiului Răsare, printre oalele și tigăile părăsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
norocoasă. Alte pagini sărite. Acum în vocea lui Liv se simțea o încordare care nu existase înainte. 26 ianuarie, ziua Freyei Povestea de azi e povestea a două femei. După părerea mea, este o poveste fericită. Liv Sylwan este o curvă. O curvă absolut extraordinară. îApropo, e curios câte târfe au ales insula Calf. Probabil că meseria lor le aduce multă împlinire.) Liv se bucură de frumusețe și e încântată să își folosească trupul. N-are rușine. Mai are și darul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pagini sărite. Acum în vocea lui Liv se simțea o încordare care nu existase înainte. 26 ianuarie, ziua Freyei Povestea de azi e povestea a două femei. După părerea mea, este o poveste fericită. Liv Sylwan este o curvă. O curvă absolut extraordinară. îApropo, e curios câte târfe au ales insula Calf. Probabil că meseria lor le aduce multă împlinire.) Liv se bucură de frumusețe și e încântată să își folosească trupul. N-are rușine. Mai are și darul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cuvinte. Nu m-am priceput niciodată să judec puterea de atracție a bărbaților, așa că aș fi spus că Nicholas Deggle e cel mai arătos dintre noi trei. Se pare că nu. Grimus e cel pe care-l îndrăgesc toate, preferatul curvelor îexcepție făcând, bineînțeles, Liv a mea), amantul nevestei fermierului și, totodată, al contesei rusoaice. Problema e că nu pare să-l intereseze nici una. Din cauza experienței de călugăr. Obișnuit cu celibatul. Poate că în asta constă atracția. E greu de cucerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Dar am trecut de faza în care mă interesau motivele. Accept tovărășia atunci când mi se oferă. Ajutor, da. 29 septembrie, ziua lui Saturn Plec din K. Este un oraș adus în pragul nebuniei de o mașinărie. Soldați, polițiști, actori, vânători, curve, bețivani, pierde-vară, filozofi, îngrijitori, nătărăi, artizani, fermieri, vânzători de pantofi, artiști, toți uniți prin neputința lor comună de a face față lumii în care și-au impus să trăiască. Mai ales că vuietul se intensifică, zic ei. Eu nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în picioare și a stat așa, țeapănă, înaintea lui. O găină cotcodăci o singură dată. Afară: agitația frenetică a autorului jurnalului, ce căuta o ușă pe care știa că nu poate nici s-o găsească, nici s-o deschidă. Iar curva ascunsă, ghemuită lângă măgar, în spatele unui copac, privea. Dar nu l-a rupt filă cu filă, se gândi Vultur-în-Zbor. — Cincizeci și patru, spuse Liv cu o voce monotonă, banală. Spunea că există o legătură între noi. Vârsta lui veșnică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Media, ce fusese cuprinsă de groază, și ne uitam în jos, spre sicriul Trandafirului de Piatră. Era gol. Trandafirul dispăruse, iar noi nu. Omul care fusese Vultur-în-Zbor și era acum parte Vultur, parte Grimus, făcea dragoste cu Media, care fusese curvă, iar acum era reazemul lui, și în acel moment gorful Koax, care se transportase pe vârful muntelui Calf, a simțit ceva ciudat. Cețurile din jurul insulei. Cețurile care o învăluiau și o împresurau. Eternele, nicicând ridicatele văluri. Cețurile deveneau tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu demult cadou și cu care umblam întărâtat să prind cât mai mult din chipul Lumii. De la țigăncușa aceea am început să-i văd și pe ceilalți, până jos, la „Tosca“, de la Drept, cafeneaua unde ascultam fascinat poveștile Teodorei, „ultima curvă bizantină a Bucureștilor“, după cum se recomanda. Teodora, pe atunci, era încă studentă (așa se spunea), dar își pierdea încetul cu încetul mințile. Își însoțea dusul din sine cu nenumărate păhărele de rom, cu ceasuri petrecute la „Tosca“, cafeneaua de peste drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o ascultare a lui Dumnezeu. Dacă voi reuși ca măcar puțin din acestea să ajungă la cel care mă citește, cred că mi-am împlinit menirea. Coborârea în text împlini-se-va. Dimineață mieroasă de toamnă, cu lumină leneșă, de curvă trezindu-se zgribulită, înfiorată, adulmecându-și contururile și storcând amintirii voluptăți răvășite, închipuind alte și alte minuni în ziua care începe să se reverse. Nu am chef de nimic în astfel de dimineți. Acasă, la țară, ieșeam în grădină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
oameni necăjiți, cu mulți copii, înghesuiți într-o căsuță ca o jucărie, cu două odăi, sub streașina unui depozit de lemne, îmi spusese că, din clipă în clipă, se va aprinde lumina în odaia dinspre stradă și aveam să vedem curva. Venise de câteva săptămâni în orășel. Stătuse câteva zile la hotelul lui Robinsohn, lângă Poștă, apoi își căutase gazdă, speriată de ploșnițele din rufărie, de pe pereți, din mobile și de pisicile din bucătărie. A venit în casa părinților lui J.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
hotelul lui Robinsohn, lângă Poștă, apoi își căutase gazdă, speriată de ploșnițele din rufărie, de pe pereți, din mobile și de pisicile din bucătărie. A venit în casa părinților lui J. Pentru bani, săracii, acceptaseră oprobriul mahalalei. Nu știam ce face curva. Nu înțelegeam de ce toți cei de pe strada noastră, femeile mai ales, o numeau astfel, ca într-o dușmănie. O vedeam uneori dimineața, când mergeam la școală, cum stătea pe o bancă în grădina Băii Publice, mereu pe aceeași bancă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
al târgului. Afișe de reclamă pentru filmele ce rulau la cele două cinematografe din centru: „Flamura păcii“ și „Partizanul liber“. Joia dimineața, când se schimba programul cinematografelor, maestrul Bulănică aducea și lipea personal noile afișe, vegheat de câțiva cinefili pasionați. Curva urmărea din cofetărie întreg ceremonialul oficiat de Bulănică, grav și radios, ca la vernisarea unei expoziții personale. În asfințit, curva ieșea în oraș. Dichisită, îmbrăcată elegant, cu o dâră de parfum înecăcios în urma ei. Era odicolon sovietic „Svistulika“, cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Joia dimineața, când se schimba programul cinematografelor, maestrul Bulănică aducea și lipea personal noile afișe, vegheat de câțiva cinefili pasionați. Curva urmărea din cofetărie întreg ceremonialul oficiat de Bulănică, grav și radios, ca la vernisarea unei expoziții personale. În asfințit, curva ieșea în oraș. Dichisită, îmbrăcată elegant, cu o dâră de parfum înecăcios în urma ei. Era odicolon sovietic „Svistulika“, cel mai scump la parfumeria „Central“, ținută de domnul Isaac Schwartzmann, tatăl celui mai bun prieten al meu din acei ani, Ghidale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
jurnal când vrei, chiar făr’ băiat lu’ tom Ițac“. Chiar și acum, instinctiv, când intru într-o frizerie, ochii îmi aleargă spre o imaginară măsuță, dintr-un nevăzut colț al încăperii, unde vălătucii nălucirilor par stivuiți în mape maronii... Când curva ieșea în oraș, o urmăream toți puștanii strânși în poarta casei lui D. Trecea printre noi unduindu-și ușor coapsele durdulii, aranjându-și zulufii blonzi sau trecându-și degetul pe obrajii ei bucălați. O fetișcană plinuță era curva, nu prea înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mape maronii... Când curva ieșea în oraș, o urmăream toți puștanii strânși în poarta casei lui D. Trecea printre noi unduindu-și ușor coapsele durdulii, aranjându-și zulufii blonzi sau trecându-și degetul pe obrajii ei bucălați. O fetișcană plinuță era curva, nu prea înaltă, zâmbind parcă mereu speriată, încercând să se strecoare printre coloane de aer numai de ea văzute. La Karnak, mulți ani mai târziu, când am văzut sala coloanelor imense, mergând printre ele, am avut imaginea curvei ieșind, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
plinuță era curva, nu prea înaltă, zâmbind parcă mereu speriată, încercând să se strecoare printre coloane de aer numai de ea văzute. La Karnak, mulți ani mai târziu, când am văzut sala coloanelor imense, mergând printre ele, am avut imaginea curvei ieșind, în înserare, în oraș. Mergeam și eu tot așa, strecurându-mă parcă printre imense coloane, căutând o ieșire, o poartă pe sub care să mă preling, precum cândva curva din R. încerca să treacă liberă, să se piardă în dusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am văzut sala coloanelor imense, mergând printre ele, am avut imaginea curvei ieșind, în înserare, în oraș. Mergeam și eu tot așa, strecurându-mă parcă printre imense coloane, căutând o ieșire, o poartă pe sub care să mă preling, precum cândva curva din R. încerca să treacă liberă, să se piardă în dusul ei. — Special am tras perdeaua, mi-a spus D. în acea după-amiază. N-o să-și dea seama. Tu o să te uiți și-o să vezi cum se gătește pentru oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
uiți și-o să vezi cum se gătește pentru oraș. Așteptam sub fereastra ei ușor înfrigurat. Mi-era teamă să nu fiu surprins. D. mă pitise după o tufă mare de oțetar, chiar în dreptul ferestrei. Lumina, într-adevăr, s-a aprins. Curva a intrat în odaie. Era într-un capot gălbui. Și l-a scos și a rămas într-un furou albastru. Se plimba nehotărâtă prin cameră, parcă nu știa ce să facă. A privit în șifonier, a aruncat o rochie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o cană mare, albă, de tinichea și, cu picioarele larg desfăcute, cu ligheanul între ele, s-a aplecat și a început să se spele sub burtă. Probabil am făcut o mișcare bruscă, crengile oțetarului au lovit fereastra și abia atunci curva a privit spre geam. A văzut perdeaua trasă și m-a zărit și pe mine. A rămas puțin nedumerită, apoi a pornit spre fereastră, făcându-mi semn să nu plec. A venit la fereastră. Mă rușinasem și am dat s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rușinasem și am dat s-o zbughesc spre poartă. A bătut în fereastră și mi-a arătat să vin înăuntru. Am fugit speriat. Ea a ridicat din umeri și a tras perdeaua. A doua zi D. mi-a spus: „Știi, curva m-a întrebat dacă băiatul de afară, din fereastră, nu era cumva tânărul acela căruia îi plac afișele maestrului Bulănică“. Și-i mai spusese că sfatul ei este să mă feresc să privesc o femeie când își spală odoleanța. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
privesc o femeie când își spală odoleanța. Aș putea orbi și rușinea ei n-am s-o uit toată viața. Nu știu dacă am uitat sau nu. Țin minte căldura care m-a cuprins când am auzit de la D. că curva mi-a spus tânăr. Parcă m-ar fi îmbrățișat și m-ar fi topit în aburul trupului ei, așa cum se desena în chenarul ferestrei luminate, cu perdeaua dată la o parte. 10tc "10" Urc, precum în această după-amiază de ianuarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]