1,641 matches
-
Derby”, „La Carnaval”, „Magazinul Englez” - Blumenfeld & Gropper sau de „Magazinul General”, deținut de Haim Löbel. În ceea ce privește moda feminină, începutul secolului al XXlea despovărează ținutele doamnelor de crinolină și turnură. Se purta fusta cloș, ce atârna liberă până aproape de pământ, formând cute firești, fără intersectarea și orinentarea lor de către croitor. Bluzele, în general, de mătase (muselină), aveau mânecile voluminoase - tipul balon -, umflate pe braț și mulate pe antebraț. În contrast cu dimensiunile, de multe ori, exagerate ale mânecilor, talia capătă suplețe datorită unui nou
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
de Curtea-Veche, marcînd enumerările inclusiv cu acea celebră virgulă macedonskiană (prezentă în simultaneitate cu obișnuita conjuncție și), parcă voind încă o dată să facă în ciudă părintelui său: "la dînsul moi, molatece, mlădioase fiind toate, și port, și mișcări, și grai"; "cuta sastisită a buzelor, [...] puterea nărilor, [...] acea privire tulbure"; "oropsit de la naștere, crescut pe mîini străine, surghiunit apoi"; "fire pătimașă, întortocheată, tenebroasă"; "nici o încredere la el în virtute, în cinste, în bine"; "la cîțiva pași de Podul Mogoșoaiei, într-o uliță
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
faimosul a vrea să nu mai vrei, formula prin care Slavici exprimă discordia în cadrul aceleiași unități. Iubirea nu e înțeleasă atât ca o luptă cu sine, cât mai ales o luptă cu celălalt, respins ca singura ființă care a văzut cutele cele mai ascunse și întunecate ale unui suflet străin. Posesor al unei taine esențiale prin care sufletul poate fi deschis și manevrat, el amenință să devină oricând stăpân: Omul acela o prinsese într-o clipă de slăbiciune, el știa ceva
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Eminescu îl preferă în lumea sa calmă și hieratică: profunda sa încărcătură religioasă. Eroinele lui Slavici sunt femei ale forței chiar și atunci când o descoperă în slăbiciune. Blândețea, gingășia și puritatea sunt, pentru ele, trăsături pierdute sau uitate adânc în cutele unor suflete greu încercate. Mai mult decât atât: dintotdeauna atent la aspectele teoretice și practice ale limbii, autor de manuale printre care amintim în mod particular Etimologia din 1914, credem că Slavici a fost preocupat de nivelul genetic al numelor
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
bine făcut. Purta părul pieptănat În cărare, avea ochii albaștri și privirea blândă. Se mânia foarte rar, dar când se Întâmpla, Îi dispărea de pe chip orice urmă de zâmbet. Fața, mereu rasă proaspăt, Începuse să-i fie brăzdată de două cute, iar la tâmple Îi răsăreau deja fire albe. Era Încălțat cu cizme bürgher și În loc de suman purta un căput din stofă, cusut de un croitor priceput. O căciulă brumărie de astrahan Înclinată pe o parte Îi dădea un aer de
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
din Toplița bărbați cumpărându-și coase. Le Încercau să audă cum sună când le lovesc și le mai Încercau gura cu unghia. Evreii Îi asigurau că toate sunt bune, că le-au adus din alte țări. Din piață Își cumpărau cute și tiocuri. Se pregăteau pentru munca cea mai grea și mai importantă din an, cositul. Bătrânii pe acasă se Îngrijeau din timp să aibă cozi pentru greble și pentru furci, lemn de tei și de caprifoi. Holdele ajungeau acum până la
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
plaiuri, îl zări treptat-treptat, în cele din urmă. Rămase uimit: nu-și închipuise de loc așa orizontul, cînd bătrînul Bonnemort, cu o mișcare a mîinii i-l arătase în fundul tenebrelor. În față-i recunoștea, într-adevăr, Voreux-ul, înfundat într-o cută a terenului, cu casele-i de lemne și cărămizi, cu hala ciururilor gudronată, cu turla acoperită cu ardezie, cu hala mașinilor și coșul de fabrică de un roșu palid [...]. Apoi se întindeau cîmpii, nesfîrșite cîmpii de grîu și sfeclă, pustii
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
perfecțiunii voastre, să-l preamărească pe Tatăl vostru și să închidă astfel gura răuvoitorilor. Ați devenit într-adevăr spectacol pentru lume, pentru îngeri și pentru oameni (1Cor 4,9). De aceea, cu greu s-ar putea găsi în voi o cută atât de fină sau o pată atât de ascunsă, care să nu pară mult mai mare și mult mai vădit decât în alții. De aceea, dacă se aduce în atenția apostolatului nostru vreo acțiune de-a voastră care să tulbure
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în amintire propria dramă sentimentală. Prin urmare, de cum intră în sală caută același fotoliu unde stătuse odată alături de Mab, la un spectacol cu Oedip Rege numai că (oroare!) în locul femeii iubite întâlnește acum o bătrână cu "chipul șters, brăzdat de cute viclene". Iată un prim semn rău prevestitor, avertizând asupra trecerii timpului și a inevitabilei pervertiri a emoțiilor de altădată. Alături de Mab (femeia cu înfățișare de icoană) asistase cândva, înfiorat, la sublima tragedie a lui Oedip, pe când în clipa de față
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
le reaminti celor doi toate amănuntele pregătirii pelerinajului, etapă cu etapă. Vor pleca peste două săptămâni. Și în timp ce ea desfășura în fața lor itinerarul ce îl vor urma, gândurile spătarului brăzdau între sprâncenele lui negre, frumos arcuite deasupra ochilor arzători, o cută adâncă. Într-un fel, mama avea dreptate. Testamentul - diata, cum îi spunea ea - era ca un fel de poliță pe care obliga soarta să-și pună pecetea. Șerban ajunsese vodă, dar dacă nu se copsese vremea? Doamne, din șiragul de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bucuria de a trăi. Pe rând când unul, când altul aruncau câte o privire îngrijorată spre drumul pe care trebuiau să apară mesagerii padișahului. Tinerii făceau planuri pentru vară, vodă părea că îi ascultă adâncit în gânduri. O umbră de cută i se întări între sprâncenele-i arcuite și colțurile gurii se lăsară în jos trăgând după ele și mustața. Ștefan își dădu seama că taica nu mai urmărea de mult conversația. De după liziera pădurii din sud, pe unde o cotea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în ochii căprui aproape negri un fel de lumințe aurii schimbătoare, după cum se uita la o piatră sau la alta, iar marele spătar își strângea pleoapele, apropiindu-le în așa fel ca să lase vederii doar o crăpătură strâmtă, avea o cută adâncă între sprâncene și ținea capul pe spate ca și cum ar fi vrut să pară nedumerit sau chiar jignit. Brâncoveanu schimbă bastonașul aurit în mâna stângă și întinse precaut dreapta spre pietre, întorcând întrebător capul spre cei doi negustori. Cu un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
drumul măriei tale la Odrii a fost pus la cale și dintre Cantacuzini, fără să pun la socoteală lucrătura lui Cantemir, bărbatul Casandrei... Să înțeleg că Bălăcenii ți-au rămas credincioși? Întrebarea rămăsese suspendată fără răspuns. Apăsătoare, liniștea săpă o cută aspră între sprâncenele marelui spătar, adâncită de umbrele mișcate de pâlpâirea lumânărilor. Vodă se întoarse, privirea pe care de obicei și-o păstra blajină, acum rece și cercetătoare o plimbă de la un Cantacuzin la celălalt. Fața i se alungise ca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Smaranda. O cam trage de limbă socru-său, logofătul Gligore. Ștefan tresări, se plecă ușor și ieși în sala cu doamne și jupânițe. — E chiar așa de rău maica? veni întrebarea de la masa doamnelor. Fără să răspundă, Ștefan verificându-și cutele caftanului își trase umerii în jos și se îndreptă spre fereastră grăbind bătăile inimilor de sub pieptarele de brocard și cămășile cu horboțele. Aș învăța și eu, mă rog domniilor voastre, meșteșugul înșiratului de mărgăritare, se adresă el jupânițelor aprinse roșu în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
neamului său, pot spune că îl cunosc chiar bine de tot. — ... Ia uite, înflori bălușca, lușca, bălușca și porumbreii. Ceapa ciorii, măria ta. — Bălașa, Dumnezeu s-o pomenească, așa le spunea: bălușcă. — Vezi, măria ta, Bălașa așa le spunea... și cuta dintre sprâncenele măriei tale se adâncește. Este firesc să fie așa: pe unde treci, tot ce ai privit odinioară cu Bălașa să-ți aducă aminte de ea. Vodă crezi că este altfel? Doar că aducerile aminte întorc omul înapoi în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
neputințele noastre, în oboseala noastră care ne desparte de Hristos. A te bucura înseamnă a fi treaz, așa că măria ta să faci ca și tatăl măriei tale, să faci ca soața răposată să-ți însenineze fruntea, nu să-ți sape cute. Bucură-te de fiecare zi, căci fiecare zi este de la Dumnezeu. De unde ești, părinte? Aș vrea să te trec în pomelnicul nostru... — Ieromonahul Gherasim, de loc de la Oncești, acolo unde am înălțat schitul... Neamul meu, pe vremuri, stăpânea la deal
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se schimbă expresia feței celui care până în dimineața acelei zile fusese suveranul Valahiei. Frica nu-l mai făcea să tresară și să arunce priviri furișe în toate părțile, acum zâmbetul lui de totdeauna și liniștea care-i încetinea reacțiile șterseseră cutele feței, seninul rugăciunii era reflectat de întreaga atitudine a voievodului, pentru că era cu adevărat voievod cel care din scaunul domnitorilor țării asista la sfânta denie. Mitropolitul avea în fața lui minunea aceasta și nu putea să participe și el la ea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spus că articolul său fusese cenzurat. Cenzurat? Cum, imposibil, de cine? Să i se dea numărul ștampilei cenzorului. I s-a dat. Era numărul lui. Își cenzurase ca un tâmpit propriul articol. Am izbucnit în râs, dar Caraion, cu o cută amară, pretimpurie în colțul gurii, n-a schițat măcar un surâs. - Colonelul Atanasiu, a continuat el, m-a întîmpinat zbierând într-un necontrolat acces de furie, unde mă trezeam? Cum am îndrăznit să atac Axa, cum mi-am permis să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
labe, cu capul ascuns în brațele împreunate, a țipat și ea, dar înăbușit, și atunci, urlând întruna și neluându-și ochii de la idol, vrăjitorul a posedat-o repede, cu răutate, fără să se vadă ceva din chipul femeii, îngropat în cutele grele ale rochiei. Singur, cu mintea tulburată, am început atunci să strig și eu în neștire, da, am urlat de spaimă către idol, până când am fost zvârlit cu o lovitură de picior lângă perete, și am mușcat din sare, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
șuvițele scurte, în care apăruseră fire albe, cuprinzându-și obrazul în mâini, frecându-l cu palmele, eliberându-l, apoi, lent, fâșie cu fâșie. Și-l amintea, din lunile fierbinți ale fantasticei lor reîntâlniri, după ieșirea ei din închisoare. Fruntea, sprâncenele, cuta de deasupra nasului drept și puternic, ochii încă arzând, buzele arse, în ochiul zăbrelit al ferestrei. Gândindu-se la ea, la șansa unui fiu care să-l fi înțeles și continuat ? Privind pereții umezi și cenușii, scândurile patului, întâlnind ochii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Duh, acum și pururea și-n vecii vecilor... Apostol crezu o secundă că speranțele lui, printr-o minune cerească, au pornit să se împlinească. Zdrobit de povara suferințelor, se prăbuși în genunchi, sărută cu lăcomie crucea, își ascunse obrajii în cutele patrafirului și izbucni într-un hohot de plâns înăbușit. Pieptul i se umflă sub puterea loviturilor inimii rănite în care sângele se zvârcolea ca într-o temniță de plumb. Șiroaiele de lacrimi curgeau pe florile de aur ale patrafirului îmbibat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
am lupta în noi? {EminescuOpIV 523} Tolba dragostei de aur, Dar săgeata-i otrăvită. II Și la poala hainei tale E adânc de altă floare. Haine noi cari la îmblet Lin de trupu-ți se lipesc Și arată cu-a lor cute Boiul tău împărătesc. Și te mlădii cu mult farmec Intre creți-mbrăcăminții: Știi că toată ești frumoasă Și că ești răpirea minții. Haina ta cea minunată Nu-i în stative țesută, Căci ușoară-i ca de neguri Și te miști
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
știu că de fapt ea era cea tare, pentru că nu scăpa nimic, nu rata nici o ocazie să nu fie cuminte, cum probabil îi interzisese iubitul ei din vremea aia, un arab cu bani, mulți bani, pe care-i toca Moni Cuta, parcă să-i facă în ciudă. Nu de bani îi era ciudă arabului, pentru că avea destui, ciudă îi era pe ea, că nu dorea să se alinieze la comportamentul gagicilor de arabi, adică să stea în casă și să-l
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
pe Champs Elysees m-am rostogolit spre casă, așa de tare mă pilisem de la berea aia, dar și de la oboseala adunată în paginile trecute, am făcut un duș, nu ți-l descriu, și am început să mă gândesc la Moni Cuta. Parcă trecuseră mai multe zile de când nu o mai văzusem. De ce oare aveam un sentiment ciudat de culpabilitate, când ar fi trebuit să mi se rupă pula? Oricum nu credeam că o să o mai văd vreodată. Dacă aș avea numărul
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
voastră imperială și m-ați omenit și pe mine cu puțină, vreo șase-șapte numere parcă, de aceea drept recunoștință vă las numărul meu de telefon dacă cumva prin trecerile voastre prin România mai aveți chef de niște numere. Semnat Moni Cuta, Cuta fiind numele de familie. Am vorbit cu supraveghetoarea-șefă, aud în receptor, scuzați-mă că v-am lăsat să așteptați, și zice că nu știe nimic de nici un obiect uitat, dar ce... v-ați uitat, nu vă supărați? A
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]