1,517 matches
-
pe care o purtase cândva Fran însăși, urmate de un corp de silfidă și un chip de o frumusețe răpitoare. Ochii întunecați, ușor migdalați, o studiau pe Fran, de sub bretonul băiețesc cu franjuri, stânjenind-o și amintindu-i acut de dâra de ruj întins. — Nu cred că ai cunoscut-o pe Miriam Wolsey. Jack, cavaler ca-ntotdeauna, nu se deranjase să-i deschidă portiera nou-venitei. Pe de altă parte, Miriam părea genul de persoană care, dacă i-ai fi deschis portiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Și dintr-odată nu mai sunt sigură că ar trebui s-o fac. Dacă Laurence nu e tatăl copilului? Aș putea să descopăr că m-am căsătorit cu cine nu trebuia! Copleșită de tristețe, Fran își sterse obrazul, lăsând o dâră de ulei pe jumătate de față. Vânzătoarea simți c-o ia cu frig de teamă că s-ar putea scurge pe rochie. Se părea că această minunată creație a lui Catherine Walker, care presupusese ore de design impecabil și cusutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
face limba creață Și îți umezește ochii. Mai ales când nu pândește, Toarce, dar nu împletește; Își vede de somnul ei Și visează motocei. Are doi copaci pe frunte Și trăiește pe la munte. Lunga-i și stufoasa-i coadă Lasă dâre pe zăpadă. Uite-te și tu la el: Nici nu zici că e cățel; Ustură, dar nu te mușcă, Nici nu șade noaptea-n cușcă. Deși au același nume De când au venit pe lume, Numai unul este floare; Celălalt poate
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
izbit pe Gaston când a deschis ușa! Endō era în picioare cu cureaua în mână și, întinsă pe jos, în fața lui, femeia își acoperea fața cu mâna. Când și-a îndepărtat mâna și și-a ridicat capul, Gaston a văzut dâre de sânge prelingându-i-se dinspre gură spre bărbie. Zărindu-l pe Gaston, Endō rânji. — Ți-ai terminat treaba? întrebă el blând. — Tu ! ... strigă Gaston. Femeia foarte bună. De ce o lovești?... Ești rău! Foarte rău! — Rău, eh? Poate! îi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
tinere și elegante Audrey Hepburn din Parioli un surâs lipsit de recunoștință. Apoi se Îndepărtă unduindu-se, elastică pe picioarele ei lungi, palidă și abătută, dorită și poftită de mulți, urmărită de privirea libidinoasă a portarului, lăsând În urma ei o dâră de parfum dulceag și dorințe neîmplinite. a noua oră Pe la nouă și jumătate, chipul agentului apăru pe ecranul interfonului - cenușiu ca o stafie din cauza imaginii filmate. Elio Își luă geanta cu discursurile redactate pentru el de Paolo Calvo, scriitor eșuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aproape invizibilă. — Agenția imobiliară Gabetti, spuse o voce necunoscută. Ne-ați sunat cu puțin timp În urmă În legătură cu apartamentul de la Aventino. Vă stau la dispoziție. Maja ridică brusc capul. Manichiurista căzu de pe scăunel și Îi pictă fără să vrea o dâră de ojă pe dosul mâinii. Părul, Încă Îmbibat cu apă, Îi umezi tunica de atlas. — Nu era nici o urgență, spuse repede, ridicându-se. Voiam doar niște informații. Ochii săi căutară un colț În care să se ascundă, dar salonul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
locul În lumea cea mare, numai Zero, la cei douăzeci și trei de ani Împliniți, nu avea nici un loc - În lumea aceea nu era loc pentru el. — Să Începem, spuse profesorul Ferrante când colega Îl părăsi, lăsând În urma ei o dâră de parfum cu esențe de paciuli, caprifoi și tuberoze. Să vorbim despre delictele Împotriva patrimoniului. Articolul 624. Furtul, spuse Zero placid. Profesorul Îl Întrebă ce se Înțelege prin Însușirea de bunuri necuvenite. — Apare o problemă de interpretare Între cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu ea rănile și vânătăile. — Și eu am avut o zi grea, profesore, Îi spuse - căci de-acum știa totul. Dar după cum vezi, am supraviețuit. În momentul acela, ca printr-o secretă sincronizare, lampioanele din Întreaga Romă se aprinseră. O dâră de lumină șerpuia printre acoperișuri. Un rând de felinare susținute de lampadare din fier forjat se materializară pe neașteptate În piață, galbene pe fundalul crepuscular al cerului. Acum se vedeau din nou palatele și cupolele, antenele și colinele - și rândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
găsească ieșirea. Începea să amețească. Pereții coșcoviți ai clădirii păreau să pulseze, se Înclinau asupra ei, se roteau. Muzica Îi bubuia În urechi și-i răsuna În tâmple - Îi sfâșia inima. Îi era din nou greață. Se clătină spre o dâră de lumină din cealaltă parte a zidului, se Înfipse printre tinerii care săltau și se izbeau dansând unii de alții, atingându-se, Îmbrățișându-se, respingându-se. Fu lovită, Îmbrățișată de un necunoscut, se Învârti În jurul ei, se Împiedică, se agăță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Împrejur și cum nu văzu pe nimeni Între ierburile Înalte, dădu la o parte o creangă și-i arătă drumul: plasa de protecție străbătută de un fir de sârmă ghimpată fusese sfâșiată și În ea se deschidea o gaură. O dâră Îngustă de pământ se desfășura printre urzicile prăfuite și frigiderele stricate, coborând râpa. Metroul care trecea pe deasupra, protejat de un trotuar Îngust și de un zid jos din cărămidă, În locul acela cobora pătrunzând În tunel. La lumina lampioanelor se zărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Aș putea să-l conving să rămână. Că Roma și Italia merită. Că eu merit. — Acum e rândul tău, spuse Aris, scoțând din buzunar o mână de sprayuri. Îi spuse că fiecare spray are un dop diferit, care produce diverse dâre. Super Skinny are o linie foarte subțire, Soft Medio și Fat Oro au jetul mult mai larg, puțin cam dur. Maja Însă alese Direcționalul, care se folosește pentru trasat linii. Părea o operațiune elementară, sălbatică, barbară - dar se dovedi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
goale ale străzilor. O pulbere strălucitoare ce luminează cerul fără stele. Orașul reflectat este cel adevărat, făcut din umbre. Și nu știe care dintre cele două e mai real. Palate până unde vezi cu ochii, lampioane, ferestre luminate, embleme. Și dârele de lumină ale farurilor, zgomotul Îndepărtat al automobilelor, milioane de persoane care se Întorc acasă, se pun În pat și fac dragoste, se ceartă, dorm, unii mor, alții se nasc, viața merge mai departe. Din nou În salon. A sosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
urlă. — Hei! aleargă după ei agentul principal, lovind cu pumnul În geamul Închis. Scapă? Se salvează? Măcar ea! Dar nu mai e nici un minut de pierdut - scrâșnind din cauciucuri, ambulanța dispare În capătul străzii Carlo Alberto. Strada e goală. O dâră de asfalt cenușiu - cu linia aceea albă care se pierde În Întuneric. Ecoul sirenei continuă să se audă - din ce În ce mai Îndepărtată, din ce În ce mai estompată, mai puțin Înfricoșătoare, ca și cum nu ne-ar mai interesa. — Spune-mi că da, continuă să implore omul, ridicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
direcția aceea, dar a simțit cum vine spre el un fuior de vânt ca o sabie, care l-a lovit drept în inimă. Și a și țâșnit imediat, împins de ceva ori de propria frică, pe trotuarul întins ca o dâră de zahăr ars. Stătea paralizat de groază, cu aripa răsfrântă peste un firicel de măturică, ieșit prin asfalt. Cineva se mișca încet dincolo de porți, un bărbat pe care abia reușea să-l vadă printre crengile unui măr. Apoi, bărbatul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și Ioniță, conștient că în jurul lui se naște o a doua parte a lumii, nemulțumit și înfricoșat de propria soartă, fără să știe încotro se îndreaptă și până unde va ajunge. Își vedea pașii lăsați în urmă, ca pe o dâră otrăvitoare, șerpuind descumpănită, fără direcție. Apoi renunțase să-și mai plângă de milă și începuse să se gândească la o mie de moduri de a se despărți de Andrei Ionescu. Credea vag că despărțirea Giuliei de Andrei Ionescu era, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și fiecare zi părea o fi o nouă aventură alături de cei care mă susțineau. Ciobanu Simona-Sorina, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Prisăcani - Iași profesor coordonator Adina Brânzea Speranțe spulberate Ziua s-a retras după Dealul Cătunului, târându-și ultimele dâre de lumină. Mohorâtă și aspră, toamna biciuia cele câteva redute verzi cu care pădurea înfrunta inevitabilul. Sfârșitul lunii octombrie era mai friguros ca de obicei. Pitit la poalele dealului, satul parcă ar fi vrut să se ascundă de natura dezlănțuită
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Melanie, Jacob, același gând În acel moment, o lumină albăstruie ne prinse înconjurându-ne din toate părțile. Miron Andreea, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Nr. 24 Timișoara profesor coordonator Pleș Lucia Scântei nemuritoare În urma acelor cuvinte rămase ca o dâră palidă, cenușiu-gălbuie, din care nu mai distingea ce spusese ea, ce spusese el, ce fusese aievea. Apoi un val de idei au izbit-o în minte; nu putea crede că i se întâmplă așa ceva! Un vârtej amețitor de cuvinte, imagini
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
l-am pus pe placă. Cu mișcări iuți, dar pricepute, am dus-o la mal. Odată ajunși acolo, am privit înapoi. Rechinul nu îndrăznea să se apropie. Am tras placa de surf și am mișcat-o câțiva centimetri, lăsând o dâră mare pe nisip. Era greu. I-am aruncat tânărului o privire. Brațul stâng îi era mușcat până aproape de umăr. Fața lui era palidă, dar părea calm. Buzele i se mișcau și am putut descifra următoarele: ,,Vreau să merg la JeffreyBay
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Și-a pierdut demult ultima fărâmă de atenție căpătată vreodată de la ochii strămoșilor săi de sus pe care îi vedea doar noaptea pe cerul înstelat, când fiind prezent în fața panoramei deschise pe bolta cerească recunoștea una dintre cele mai proaspete dâre de pulbere lăsate și aceasta acum milioane de ani; își recunoștea drumul și auzea încă urletele ca pe niște mângâieri aduse rațiunii unei entități primordiale ce își simte chemarea la fosta formă de existență. Regretă adeseori greșeala făcută, amintindu-și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dar nu mă izgoni. Te implor, Bunică. Te rog. Te implor. Dar Rebeca nu avea ochi pentru sărmana creatură care se târa la picioarele ei. N-a văzut nici lacrimile de pe obrajii Tabeei, lacrimi care s-au transformat apoi în dâre de sânge. N-a văzut nici cum își rupea rochia în fâșii sau cum înghițea pumni de țărână. Bunica s-a întors și a plecat, părăsind-o pe Tabea care se zvârcolea, lipsind-o de orice speranță. Bunica doar și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
eram destul de obosiți de târâșul prelungit, grâul ne zdrelise brațele și palmele, Puiu purta niște mănuși de piele care, însă, nu i-au folosit prea mult, transpira din greu, sudoarea care i se prelingea pe frunte și obraji îi lăsase dâre subțiri și cenușii în vopseaua de pe față, știam că și eu arăt exact la fel, deloc înfricoșător, numai caraghios, și atunci, încet, ne-am târât mai departe prin lan, Puiu mi-a șoptit să mă uit cât mai avem până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
sloganul nostru de luptă, dreptate, fraternitate, fie ca revoluția să învingă, după care am început să alergăm cu toții spre lanul de grâu. Ajungând acolo, ne-am pus pe burtă și am început să ne târâm prin lan, cu grijă ca dârele pe care le lăsam în urmă, prin grâu, să fie cât mai înguste, pentru că tulpinele culcate la pământ sub greutatea noastră rămâneau așa, iar dacă urmele ar fi fost mai late, ar fi devenit vizibile de departe, și riscam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
risipiseră deja care-ncotro, de nici nu-i mai auzeam. În timp ce ne târam, eu am nimerit cu palma în ceva lipicios, deși mi-am retras mâna repede, era prea târziu, palma mi se mânjise de o mâzgă neagră de la o dâră de rășină, sau poate de catran, care străbătea lanul, i-am atras atenția și lui Puiu, apoi cu cealaltă mână am smuls din pământ un mănuchi de grâu, încercând să-mi curăț palma, se ducea greu, a trebuit să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ia mingea înapoi, și atunci m-am uitat din nou în spate și-am văzut că Remus Frunză a ajuns la marginea lanului și s-a oprit și a atins pământul cu făclia, și atunci mi-am adus aminte de dârele de catran care împânzeau lanul, auzind în același timp cum, sfârâind, iau foc, și deja știam ce-o să urmeze, de ce au zis că n-am decât să alerg cât mă țin plămânii, flăcările au și ajuns lângă mine, am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
încercând să aprindă unul, însă i-a luat foc toată în mână, și atunci a aruncat-o spre baracă, strigând că lumea întreagă ar trebui incendiată, toată lumea asta de căcat, să ardă până la capăt, și atunci flăcările, de-a lungul dârelor de spirt, au cuprins baraca, au mușcat din lemnărie, totul ardea, trosnind, cu vâlvătaie galbenă, caporalul era tot acolo, la pământ, și-a întins mâna, cu chiu cu vai a scos de sub roata barăcii icul care-o ținea în loc, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]