1,068 matches
-
Bârlad, fie cu trenul de persoane, fie cu cel d e marfă, fie călare, rămânând mereu un prețuitor a lui Vlahuță, Tutoveanu și V. Voiculescu, al atmosferei din anii primulu i război mondialʺ. Despre Academia Bârlădeană din însăși revista Florile Dalbe nr. 12‐13/1‐15 VII 1919 la răspunsuri pentru R.V : „Calendarul nostru pe 1917ʺ a fost primul semn de viață al „Academiei Bârlădeneʺ. Această „Academieʺ a mai publicat apoi: „Ștefan cel Mareʺ de Al. Vlahuță, „Din țara Zimbruluiʺ
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
țara Zimbruluiʺ ‐ de V. Voiculescu și a șasea ediție din „Albastruʺ de G. Tutoveanu, trimițând până acum din aceste cărți, gratuit, în Basarabia, peste 4000 de exemplare pentru propaganda culturală de acolo.ʺ Și în nr. 14‐15 din Florile Dalbe, răspuns lui N.V. Bârlad: „Academia Bârlădeanăʺ nu face excursii „de plăcereʺ, ci de studii. Cu prilejul acestor excursii, se pot cunoaște la fața locului tradițiile, credințele și obiceiurile neamului nostru, localitățile istorice și pitorești, și mai ales, folclorul. Că aceste
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
un singur pământ românesc, un singur grai, o singură năzuință și mai ales un singur suflet, pentru ca în ceasul marilor primejdii, întâi se ridică sufletele și apoi armele.” Corneliu Filipescu (Din „George Tutoveanu și mișcarea literară a v remii”) „Florile Dalbe”e cea dintâi publicație literară de după război, căci „Însemnările literare” de la Iași pornesc la 2 februarie, iar „Zburătorul” domnului E. Lovinescu de la București începe la 19 aprilie” - stabilește G. Ursu în „Istoria literară a Bârladului” 1936, p.57, întâietatea revistei
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
care făceau parte G. Tutoveanu, V. Voiculescu, T. Pamfile și M. Lungeanu, doar Tutoveanu provenea din grupul de la „Făt Frumos”, făcând legătura cu o nouă generație de condeie. Dar - spune G. Ursu, din întreg materialul publicat, se dovedește că „Florile Dalbe”, ca și „Făt-Frumos” și „Freamătul” au servit aceluiași crez al unei literaturi izvorâtă din firea curată a neamului 333 nostru”... „O revistă sau o carte literară trăiește nu prin viața lor proprie, ci prin viața timpului în care s-a
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
tineretului, apasă greutatea unei cumplite răspunderi: să statornicească pe un singur pământ românesc, un singur grai, o singură năzuință și mai ales un singur suflet; pentru că în ceasul marilor primejdii, „întâi se ridică sufletele și apoi armele.” De aceea „Florile Dalbe” n-a fost revista în care să se publice orice; de aceea scriitori și-au înțeles menirea și alături de G. Tutoveanu s-au adunat și dezvoltat scriitori noi, enumerați de G. Ursu: V.Voiculescu, Mihail Lungeanu, Tudor Pamfile; alții au
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ne aduna în fiecare seară”. Și tot el, continua confesiunea: „În accelerat, tren de marfă sau cu o simplă locomotivă, sosirile mele prompte, mânjite de funingine, erau primite de membrii Academiei Bârlădene cu exclamații de epopee.” De altfel, în „Florile Dalbe”, sub egida cercului literar de 334 la Academia Bârlădeană, a debutat I.Valerian cu poezia „În albastru”: Cu ochii duși departe În zarea plină de fiori Mă prind visând adeseori În zarea plină de fiori De năzuinți deșarte.” Dacă C.
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
zarea plină de fiori De năzuinți deșarte.” Dacă C. Medeleanu, N.Hoina, I. Pârvulescu, C. Gruia, T. Spătaru, C. Papazisu, Virgiliu Nițulescu, Iulian Popovici, cu așa de promițătoare începuturi n au mai stăruit să „bată la porțile vieții cu „Florile Dalbe”, ale visurilor dintâi, după plecarea din cercul „Academiei Bârlădene” , prof. G.G. Ursu crede că această Academie a Bârladului și „Florile Dalbe” au făcut multă cultură în Țara Moldovei de Jos. * Biblioteca municipală Bârlad are exemplarele din „Florile Dalbe” apărute în
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Nițulescu, Iulian Popovici, cu așa de promițătoare începuturi n au mai stăruit să „bată la porțile vieții cu „Florile Dalbe”, ale visurilor dintâi, după plecarea din cercul „Academiei Bârlădene” , prof. G.G. Ursu crede că această Academie a Bârladului și „Florile Dalbe” au făcut multă cultură în Țara Moldovei de Jos. * Biblioteca municipală Bârlad are exemplarele din „Florile Dalbe” apărute în anul 1919. * * Freamătul Revistă literară, apare la Tecuci, la 1 ianuarie 1911, mai întâi sub conducerea lui Constantin Doboș, apoi Doboș
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
cu „Florile Dalbe”, ale visurilor dintâi, după plecarea din cercul „Academiei Bârlădene” , prof. G.G. Ursu crede că această Academie a Bârladului și „Florile Dalbe” au făcut multă cultură în Țara Moldovei de Jos. * Biblioteca municipală Bârlad are exemplarele din „Florile Dalbe” apărute în anul 1919. * * Freamătul Revistă literară, apare la Tecuci, la 1 ianuarie 1911, mai întâi sub conducerea lui Constantin Doboș, apoi Doboș și D. Zbârnea. Mutată la Bârlad, începând cu 1 ianuarie 1912, sub conducerea lui George Tutoveanu, director
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Curierul sănătății, 1912.....................................303 Doina ............................................... .................303 Documente răzășești...................................... ....306 Debuturi și tradiții .............................................30 9 Dialog......................................... .......................310 Dragostea ............................................... ...........312 Duh nou............................................ ................313 Duh parohial ............................................... ......317 Editura “Sfera” ............................................... ...317 Echinox ............................................... ..............319 Elanul ............................................... ................320 Făt Frumos ............................................... ......322 469 Făt-Frumos ............................................... ........325 Făclia ............................................... .................326 Florile Dalbe ............................................... .......329 Freamătul...................................... ....................334 Freamătul...................................... ....................337 Gazeta Unirea......................................... ...........338 George Lazăr ............................................... ......339 Graiul nostru......................................... ............343 Gurița Bârladului ..............................................3 46 Idealul ............................................... ................347 Indus T.............................................. ................348 Ion Creangă ............................................... ........348 Istoria Bârladului ..............................................3 55 Însemnări medicale....................................... .....356 Îndrumări pedagogice, anul I 1933.....................357 Justiția
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
morfo-sintactice: „apasă-te liră sterlină-te citroën-mă moară de eucalipt / și probabil să ne plimbăm / bitte iubirea mea 900 metri peste nivelul mării / văd plămânul tău cu parcuri și chaise-longue”. Că e parodiată aici chemarea eminesciană sau, aiurea, imaginea mâinilor dalbe ale iubitei („mâna ta 15 Watts”), a ochilor strălucitori („capitol de astronomie ochiul tău”) e ușor de văzut; nu scapă nici bucolicele („norii au staționat preocupați de probleme agrare”), iar „prin orașul tău cubist D-zeu e cu scaun la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
simbolurile lui îi anticipează pe Eminescu și Ion Barbu (din poema Riga Crypto și lapona Enigel este Domnul de rouă: "Cu tot coșmarul de convenții ("luna ca o sferă, dupe-o stîncă verde", "copila jună" cu părul bălăior ce trece "plaiul dalb" etc.), Bolintineanu figurează aici un mare mit poetic, acela din Strigoii și alte poeme plutonice. Lero-împărat iubește o scită "dulce ca un vis" și ursita rea i-a prezis că soarele dimineții, de-l va prinde, îl va risipi într-
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
peisajul liric prin două forme de relief inspirat instrumenta lizate de poet: "Marea marca hotarul lui sudic, capătul de jos, stînca e capătul de sus, frontiera nordică" (E.S.). Lirica sa erotică, banală altfel, propune un amor etic scăldat în lumini dalbe, unde dulcele exprimă misterele feminității: "Iubirea, în sens larg, trece în urma moralei, devine un pandant al datoriei. Inima este condiționată de simțul moral, dragostea devine o formă de manifestare a virtuții. Iar virtutea cea mai de preț este asceza. O
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
desfătarea" (E.S.). Este, cum cu exactitate spune eseistul, figura iubirii condiționate. Dezinteresat de retorică, o utilizează aproape inconștient, practicînd un retorism fără retorică, adiționînd din retorica înaintașilor își afirmă propria retorică. Concluzia universitarului bucureștean este o inspirată radiografie a inspirației dalbului poet: "Poezia apare, la Bolintineanu, dintr-o neobosită admirație față, întîi, de imaginile literare ale lucrurilor. Față de un cadavru și față de un apus de soare, poetul arată aceeași fervoare. O neprihănită voioșie trece prin poemele lui Bolintineanu, pline, totuși, de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
dragostii." (Ionel Teodoreanu, La Medeleni) (c) ,,Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă, / Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă; Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi, / Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi." (Vasile Alecsandri, Iarna) (d) "Când, iaca!... ce să vadă? Ș-apoi mai are când vede?... căci lupului îi scăpărau ochii și-i sfârâia gâtlejul de flămând ce era." (Ion Creangă, Capra cu trei iezi) (e) "Zi frățâne-tău, zise Făt-Frumos
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
întâlneau la portiță în fiecare zi. Acolo era țara lor, a celor mai buni prieteni din lume; piticul de porțelan de pipă și cu roaba în mâini, câinele lățos, mărul cel bătrân și el, băiețelul." (Mircea Sântimbreanu, Mărul) (d) "Și dalba-mpărăteasă, din brațe-i dispărând, / Se schimbă-n rândunică și fuge-n cer zburând! / Atunci ș-a ei rochiță, nălțându-se în vânt, / Topitu-s-au în ploaie de raze pre pământ, / Și pân-în faptul zilei crescut-au flori din
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
din valuri iese-afară./ Ah! Unde-i e rochița și unde-al ei noroc?../ Ea vede sburătorul cu ochii mari de foc/Ce vine ș-o cuprinde cu brațele-ntr-o clipă;/Dar grabnic se aude un freamăt de aripă,/ Și dalba-mpărăteasă, din brațe-i dispărând,/ Se schimbă-n rândunică și fuge-n cer zburând!" (Vasile Alecsandri, Legenda rândunicăi) 3. (2 p.) Alcătuiți enunțuri în care: (a) pronumele nehotărât orice (în acuzativ) să îndeplinească funcția sintactică de complement indirect; (b) complementul
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Lamura” (va face parte din redacție), „Cugetul românesc”, Năzuința”, „Ilustrațiunea națională”, „Flamura”, „Ramuri”, „Graiul nostru”, „Duminica Universului”, „Azi”, „Herald”, „Vremea”, „Satul”, „Muzică și poezie”, „România literară” (1943) ș.a. Împreună cu G. Tutoveanu, Tudor Pamfile și Mihail Lungianu scoate la Bârlad „Florile dalbe”(1919), iar alături de N. I. Herescu și Ion Pillat revista „pentru poezie și artă” „Pleiada” (1934). Scrie permanent în „Gândirea”, din 1927 fiind unul din stâlpii grupării din jurul revistei, devine și unul din principalii colaboratori ai „Revistei Fundațiilor Regale”. Editorial a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
literar", dar că generalizarea e "o condamnabilă eroare de optică". Continuând argumentarea, Papadopol enumera reviste "demne" care "au pornit mai bucuros din sufletul - uneori - mai sănătos al provinciei": la Bârlad - Gheorghe Lazăr, Paloda literară, Făt-Frumos, Ion Creangă, Miron Costin, Florile dalbe, Graiul Nostru, Țara de Jos, Răzeșul, Scrisul nostru; la Galați - Dunărea de Jos, Dunărea, Miorița; în Cluj - Gândirea, Societatea de Mâine, Darul vremii; apoi revistele din Botoșani, Cernăuți, Chișinău, Bacău, Focșani, Buzău, Râmnicu-Sărat, Arad, Timișoara, Brașov etc. - "o întreagă floră
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
lume, până ce zurgălăul spulberă sinistrul vis: Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă, Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă, Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi, Răspândind fiori de gheață pe ai țerii umeri dalbi. Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară! Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară; Soarele rotund și palid se prevede printre nori Ca un vis de tinerețe printre anii trecători. Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
determina. Universul se constituie dintr-o suită de „tablouri desfătătoare” și de portrete (Îndeosebi feminine) În care nota dominantă este frumusețea pură a liniilor. Totul este dulce, alb, blînd, omul și elementele materiale tind spre răsfăț, o moliciune dulce și dalbă ne Întîmpină Îndată ce deschidem poarta acestui serai poetic. „Simțualismul” lui Bolintineanu ia forme violent diafane, patria lui imaginară este, prin excelență, o patrie a parfumurilor, culorilor și pasiunilor ce tind, repet, spre starea lor virginală. Senzualul, molaticul sîn este totdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
parfumurilor, culorilor și pasiunilor ce tind, repet, spre starea lor virginală. Senzualul, molaticul sîn este totdeauna În poezia lui „vergural”, ochiul „verde dulce”, răsfățurile care, prin natura lor, presupun un exces, o tulburare a simțurilor, răsfățurile sînt mereu dulci și dalbe la Bolintineanu. Pasiunea nu-și accelerează ritmul și nu tinde, În poezia lui, spre acea stare de amplitudine și tensiune vecină cu dezastrul, pasiunea merge, dimpotrivă, spre puritatea inițială, eliberată de orice formă de dramatism. Există o amplificare a sentimentului
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și marea fuzionează și participă la o existență virginală. CÎmpul este „Însmălțat”, aerul „Îmbălsămit”, raza (lumina) „beată”, femeile au fața albă ca mărgăritarul, gîtul de crin, ochii de foc, gura lor este un rubin grațios și mîna e subțire și dalbă. PÎnă și singurătatea este În acest ținut o fantasmă dulce, ca și durerea, melancolia, cuprinse, toate, de starea de delir a plăcerii. Sun-ul este, Încă o dată, dumnezeiesc, lunea doarme, amoroasă, peste un strat de roze și crini, sînii eroinei
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Pietrele sînt, negreșit, decorative, smălțuiesc versul, dar gustul ornamentației (foarte pronunțat la Bolintineanu) traduce și un simț mai adînc al materiei În formele ei pure. Între ele, rubinul, diamantul, porfirul sînt cele mai răspîndite. Vin, apoi, ivoriul, aurul, cristalul, porțelanul dalb și alte materii prelucrate, cum ar fi cupa În care rîde „vinul cu spume-mbălsămite”... Nu lipsesc coloanele, bolțile „poleite d-aur și rubin” și, Încă o dată, stîlpii de porfir, umerii Îmbrăcați În diamante. Un corp, o pasiune, un peisaj - pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lor car de roze fragedele zori, Din a cărui undă și-a făcut mirază Bolta azurată, aurînd de flori. Ale sale fiice sînt strălucitoare Ca stelele d-aur rătăcind prin nori; Dulcea frumusețe este fugătoare, Piere ca o rouă dupe dalbe flori. Pe aici domnește blînda poezie Ce din cupa-i d-aur varsă drăgălaș Un prefum de roze și de ambrozie Care-mbată dulce sufletul gingaș. E-ora cînd tresare lina Propontide Sub al aurelii tinerei sărut, Scînteind la focul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]