KorAP: Find »[drukola/base=dandy & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...40 41 42 ...45 >

1,117 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251

portul Mahon. Să reținem! A cucerit-o mai ales prin dandysmul din el, fără să se Îndoiască cineva de asta. Lauzun era demn de a fi englez. Iar dacă ar fi fost, ar fi ajuns unul dintre cei mai strălucitori dandy ai Angliei. Avea acel egoism englezesc - cel mai teribil din câte au existat vreodată, după egoismul roman. Prin ținută, prin originalitatea ei (nuanțată Însă), prin pretenția de a nu fi asemenea celorlalți, pe când ceilalți erau cu toții egali În fața lui Ludovic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
egali În fața lui Ludovic al XIV-lea; prin sângele rece și stăpânirea de sine, prin neprevăzutul conduitei (căci una din trăsăturile dandy-lor era de a nu face niciodată ceea ce se așteaptă de la ei) - prin toate acestea Lauzun a fost un dandy. A avut acea vanitate necruțătoare, de fiară aproape, a dandy-lor. Să ne aducem aminte doar scena (din Memoriile lui Saint-Simon) când Își așază tocul pe mâna unei ducese - pe vremea lui Ludovic al XIV-lea tocurile se purtau Înalte, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
cucerită, o prințesă Îndrăgostită, brutalizată și, cu toate acestea, continuând să iubească. În timp ce Brummell nu a avut alți istorici decât pe dl Jesse și pe mine. Pagini Încântătoare din Memoriile Domnișoarei de Montpensier dau Întreaga măsură a lui Lauzun - un dandy de dinaintea dandysmului, un englez al Franței. Cât un roman de Stendhal! Firește, aici, și nu altundeva e locul cel mai potrivit pentru a vorbi despre toate acestea. II Marea Domnișoară avea, ca prințesă, o originalitate necunoscută azi și un mod

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
Eleganța trudită este pentru veritabila eleganță ceea ce este peruca față de părul adevărat. Această maximă aduce cu sine, ca o severă consecință, următorul corolar: XXXIX Dandysmul este o erezie a vieții elegante. Într-adevăr, dandysmul este o afectare a modei. Devenind dandy, un om devine o mobilă de budoar, un manechin extrem de ingenios care se poate așeza pe un cal sau pe o canapea, care mușcă sau molfăie tot timpul măciulia bastonului, dar o ființă gânditoare... niciodată! Cel care nu vede În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
guler mai mult sau mai puțin curat, pudrat, pomădat, uzat; niște butoniere mai mult sau mai puțin Întregi; pulpana unei haine atârnând, asprimea unei stofe noi, iată diagnosticele sigure ale profesiunilor, moravurilor și obiceiurilor. Și iată costumul nou-nouț al unui dandy, haina de postav a rentierului, redingota scurtă a misitului clandestin, fracul cu nasturi suflați În aur al lyonezului retrograd sau surtucul slinos al avarului. Deci Brummell avea dreptate să vadă În TOALETĂ punctul culminant al vieții elegante; căci ea domină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
pată este un viciu. Octombrie-noiembrie 1830 În românește de Delia Șepețean Vasiliu Thomas Carlyletc "Thomas Carlyle" Corporația filfizonilor*tc "Corporația filfizonilor*" Mai Întâi, În privința Filfizonilor, să ne gândim, cu o oarecare strictețe științifică, la ce are deosebit un Filfizon. Un Dandy este un Om-Purtător-de-Haine, un om a cărui meserie, slujbă și existență constau În a purta Haine. Orice aptitudine a sufletului, spiritului, pungii și persoanei sale este consacrată eroic acestui unic obiectiv: să poarte Haine așa cum se cuvine și În mod

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
se prezintă ceva mai bine. Căci nu vor lipsi cei care vor aclama: Profesorul vostru ne ia drept neghiobi? Ironia lui s-a Întrecut pe ea Însăși; putem vedea prin ea, ba chiar și prin el. Charles Baudelairetc "Charles Baudelaire" Dandy-ul*tc "Dandy‑ul*" Omul bogat, fără ocupație și care, blazat chiar, nu face decît să urmărească fericirea; omul crescut În lux și obișnuit din tinerețe cu supunerea celorlalți, cel care, În sfîrșit, nu are drept profesie decât eleganța se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
mai bine. Căci nu vor lipsi cei care vor aclama: Profesorul vostru ne ia drept neghiobi? Ironia lui s-a Întrecut pe ea Însăși; putem vedea prin ea, ba chiar și prin el. Charles Baudelairetc "Charles Baudelaire" Dandy-ul*tc "Dandy‑ul*" Omul bogat, fără ocupație și care, blazat chiar, nu face decît să urmărească fericirea; omul crescut În lux și obișnuit din tinerețe cu supunerea celorlalți, cel care, În sfîrșit, nu are drept profesie decât eleganța se va bucura Întotdeauna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
nu poate să fie decît orgie de căruțaș ori Îndeplinirea unei Îndatoriri conjugale. În loc să fie capriciu Înflăcărat ori visător, devine respingătoare utilitate. Dacă vorbesc de dragoste În legătură cu dandysmul, o fac pentru că dragostea este ocupația firească a celui ce nu muncește. Dandy-ul nu face Însă din dragoste un țel special. Dacă am vorbit despre bani, am făcut-o pentru că banii sînt indispensabili acelor care Își fac un cult din pasiunile lor; dandy-ul nu aspiră Însă la bani ca spre ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
dragostea este ocupația firească a celui ce nu muncește. Dandy-ul nu face Însă din dragoste un țel special. Dacă am vorbit despre bani, am făcut-o pentru că banii sînt indispensabili acelor care Își fac un cult din pasiunile lor; dandy-ul nu aspiră Însă la bani ca spre ceva esențial; i-ar fi de ajuns un credit nelimitat; lasă patima aceasta grosolană muritorilor de rând. Dandysmul nu este nici măcar un gust excesiv pentru toaletă și eleganță materială, cum par să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
ar fi de ajuns un credit nelimitat; lasă patima aceasta grosolană muritorilor de rând. Dandysmul nu este nici măcar un gust excesiv pentru toaletă și eleganță materială, cum par să creadă multe persoane prea puțin chibzuite. Lucrurile acestea nu sînt pentru dandy-ul desăvîrșit decît un simbol al superiorității aristocratice a spiritului său. De aceea, În ochii săi, Îndrăgostiți mai presus de orice de distincție, desăvîrșirea toaletei constă În absoluta simplitate, cea mai bună cale, Într-adevăr, de a te distinge. Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
ce poate supraviețui căutării fericirii pe care ți-o poate da aproapele, femeia bunăoară; ce poate supraviețui chiar și tuturor celor pe care le numim iluzii. Este plăcerea de a uimi și orgolioasa satisfacție de a nu fi niciodată uimit. Dandy-ul poate să fie un bărbat blazat, poate să fie un bărbat suferind; În acest din urmă caz Însă, va zîmbi ca lacedemonianul mușcat de vulpe. Vedem astfel că, prin anumite laturi, dandysmul se Învecinează cu spiritualismul și stoicismul. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-ul poate să fie un bărbat blazat, poate să fie un bărbat suferind; În acest din urmă caz Însă, va zîmbi ca lacedemonianul mușcat de vulpe. Vedem astfel că, prin anumite laturi, dandysmul se Învecinează cu spiritualismul și stoicismul. Dar dandy-ul nu poate niciodată să fie o ființă vulgară. Dacă ar săvîrși vreo crimă nu ar fi poate decăzut; dar dacă acea crimă ar avea o cauză trivială, dezonoarea ar fi de nereparat. Să nu se scandalizeze cititorul de această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
și a eleganței, care impune și ea ambițioșilor și smeriților sectanți, bărbați adesea plini de ardoare, de patimă, de curaj, de energie stăpînită, Înfricoșătoarea formulă: Perinde ac cadaver. Că le place să li se spună rafinați, incredibili, frumoși, lei ori dandy, toți acești bărbați au aceeași sorginte; purced cu toții din același caracter de opoziție și revoltă; sînt cu toții reprezentanți a ceea ce e mai bun În orgoliul omenesc, a acelei nevoi, prea rară astăzi, de a combate și nimici trivialitatea. De aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
au aceeași sorginte; purced cu toții din același caracter de opoziție și revoltă; sînt cu toții reprezentanți a ceea ce e mai bun În orgoliul omenesc, a acelei nevoi, prea rară astăzi, de a combate și nimici trivialitatea. De aici se trage, la dandy, trufașa atitudine provocatoare pînă și În răceala ei. Dandysmul apare mai cu seamă În epocile de tranziție În care democrația nu este Încă atotputernică, În care aristocrația nu este decît În parte zdruncinată și Înjosită. În apele tulburi ale acestor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
melancolie. Dar, vai! Mareea democrației ce cotropește tot și nivelează tot Îi Îneacă pe zi ce trece pe ultimii reprezentanți ai orgoliului omenesc și așterne valuri de uitare pe urmele lăsate de uimitorii mirmidoni. La noi, Întîlnești din ce În ce mai rar un dandy, În vreme ce la vecinii noștri, În Anglia, starea socială și constituția (adevărata constituție, cea care se exprimă prin moravuri) vor mai lăsa multă vreme loc urmașilor lui Sheridan, Brummell și Byron, cu condiția totuși să se Înfățișeze unii demni de ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
tălmăcire pe care le-o poate da un critic; sugestiile sînt parte dintr-o idee-matcă, și, prezentîndu-le succesiv, poți să-i faci pe ceilalți s-o ghicească. Mai e nevoie să spun că dl G., cînd creionează pe hîrtie un dandy, Îi dă Întotdeauna caracterul său istoric, legendar chiar, aș Îndrăzni să spun, de n-ar fi vorba de vremurile de față și de lucruri Îndeobște considerate nostimade? Tocmai dezinvoltura atitudinilor, siguranța manierelor, simplitatea aerului dominator, felul de a purta o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
gîndim cînd privirea ne cade pe una dintre ființele acestea privilegiate, În care joli-ul și redutabilul se contopesc atît de misterios: „Iată, poate, un bărbat bogat, dar mai cu siguranță un Hercule care nu are ce face”. Însemnul frumuseții unui dandy constă mai cu seamă În aerul de răceală pe care Îl dă neclintita hotărîre de a nu se lăsa mișcat; ai spune că e un foc mocnit ce se lasă ghicit, care ar putea, dar nu vrea să strălucească. Iată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
uimea. Gesturile sale erau Încete, rare, sobre, ținea mâinile apropiate de trup, căci avea oroare de gesticulația meridională. Nu-i plăcea nici vorbirea volubilă, iar răceala britanică i se părea de bun-gust. Despre Baudelaire se poate spune că era un dandy rătăcit În mijlocul boemei, dar un dandy ce ține la rangul său, la purtarea aleasă și la acel cult al sinelui ce-l caracterizează pe omul pătruns de principiile lui Brummell. Jean-Paul Sartretc "Jean‑Paul Sartre" Baudelaire*tc "Baudelaire*" ș...ț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
sobre, ținea mâinile apropiate de trup, căci avea oroare de gesticulația meridională. Nu-i plăcea nici vorbirea volubilă, iar răceala britanică i se părea de bun-gust. Despre Baudelaire se poate spune că era un dandy rătăcit În mijlocul boemei, dar un dandy ce ține la rangul său, la purtarea aleasă și la acel cult al sinelui ce-l caracterizează pe omul pătruns de principiile lui Brummell. Jean-Paul Sartretc "Jean‑Paul Sartre" Baudelaire*tc "Baudelaire*" ș...ț După aceste observații, ne vor rămâne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
sufletului” (Arta romantică). Și În legătură cu aceasta, el Însuși pronunță cuvântul stoicism. Aceste reguli minuțioase și migăloase el și le impune mai Întâi pentru a pune o frână insondabilei sale libertăți. Prin obligații mereu reînnoite, Își maschează propria-i prăpastie: e dandy mai Întâi din frică de sine: e askezis-ul Cinicilor și al Stoicilor. Să notăm că dandysmul, prin gratuitatea sa, prin libera situare a valorilor și a obligațiilor, se Înrudește cu alegerea unei Morale. Se pare că, pe acest plan, Baudelaire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
limitele Binelui tradițional. E gratuit, fără Îndoială, dar, de asemenea, și perfect inofensiv. Nu răstoarnă nici una dintre legile stabilite. Se vrea inutil și, fără Îndoială, nu slujește la nimic, dar nici nu dăunează; și clasa stăpânitoare va prefera Întotdeauna un dandy unui revoluționar, la fel cum burghezia lui Ludovic Filip va tolera mai degrabă exagerările Artei pentru Artă decât literatura angajată a lui Hugo, Sand și Pierre Leroux. E un joc de copii pe care adulții Îl privesc cu indulgență; sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
supușii ei”. Caracterul colectiv al acestei instituții nu trebuie să ne amăgească. Căci, dacă, pe de o parte, Baudelaire ne-o prezintă ca emanând dintr-o castă, pe de altă parte, el revine de mai multe ori asupra faptului că dandy-ul este un declasat. În realitate, dandysmul baudelairian este o reacție personală față de problema situației sociale a scriitorului. În secolul al XVIII-lea, existența unei aristocrații de sânge simplifică totul: scriitorul profesional, oricare ar fi originea lui, fie el bastard

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
al studiului său asupra lui Constantin Guys: „V-am spus că-mi repugnă să-l numesc pur artistic și că el Însuși se apără de acest titlu cu o modestie nuanțată de pudoare aristocratică. L-aș numi mai curând un dandy și aș avea pentru asta câteva motive puternice: căci cuvântul dandy implică o chintesență de caracter și o inteligență subtilă a Întregului mecanism moral al acestei lumi: dar, pe de altă parte, dandy-ul aspiră la insensibilitate și, prin aceasta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-mi repugnă să-l numesc pur artistic și că el Însuși se apără de acest titlu cu o modestie nuanțată de pudoare aristocratică. L-aș numi mai curând un dandy și aș avea pentru asta câteva motive puternice: căci cuvântul dandy implică o chintesență de caracter și o inteligență subtilă a Întregului mecanism moral al acestei lumi: dar, pe de altă parte, dandy-ul aspiră la insensibilitate și, prin aceasta, dl Guys, care este dominat de o pasiune nestinsă, aceea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]