1,681 matches
-
Lara și Jazz - toate îmbrăcate în „Val-urile“ lor cum își porecliseră rochiile de seară Valentino - stăteau la o masă din colț, formând cel mai șic trio cu putință. Jazz era mai mult decât elegantă într-o rochie-furou simplă, din dantelă neagră, cu o fundă de satin sub bust, crăpată pe coapse. Rochiile lui Lara și a lui Jolene erau și ele frumoase, dar nu tot atât de spectaculoase. E o lege nescrisă ca muzele să aibă toaleta cea mai frumoasă, iar prietenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mondenele de pe Lista celor Mai Bine Îmbrăcate erau îngrozite că următoarea țintă va fi șifonierul lor personal. Am avut doar câteva minute la dispoziție să mă schimb pentru prânz. Am aruncat pe mine o jachetă franjurată și o fustă de dantelă unicat, și pe la unu fără un sfert eram într-un taxi, gonind spre York Avenue, la Sotheby’s. Așa cum am bănuit, m-a năpădit neliniștea rău de tot de-ndată ce am ajuns la intersecția dintre Sixth Avenue și Twenty-third
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
în așternuturile irlandeze apretate ale mamei. De-aș putea lua încă o pastilă de Ambien mâine dimineață, când mă scol. Ν —Poartă asta, mi-a ordonat Julie a doua zi, înmânându-mi o rochie de mătase roz-deschis, cu bordură de dantelă. Avea un șliț adânc, sexy, într-o parte. Era total nepotrivită pentru o petrecere englezească în aer liber. O să mă îmbrac în rochia Balenciaga, am ripostat eu. Nu se poate! Rochia aia e atât de fumată. Kate Hudson a purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
În dormitorul lui Frank, salteaua era sprijinită de perete, despicată la cusături de investigatorii poliției care căutaseră o dovadă cît de mică În sprijinul mărturisirii lui. Costume, cămăși și echipament sportiv zăceau Împrăștiate pe toată podeaua, iar un șal de dantelă care Îi aparținuse mamei noastre atîrna peste oglinda măsuței de toaletă. Chiuveta din baie era plină de articole pentru bărbierit, aerosoli și cutii cu vitamine măturate de pe rafturile dulăpiorului suspendat. În cadă erau numai cioburi, printre care se scurgea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
făgașele vechi trasate În covor, dar În lumea lui Frank nu prea mai erau multe lucruri care să se potrivească atît de bine. I-am atîrnat În șifonier cămășile risipite peste tot și i-am Împăturit cu grijă șalul de dantelă veche În care fuseserăm amîndoi Înfășați cînd eram bebeluși. După moartea mamei, Frank recuperase șalul din legătura de haine depuseă de tata la o instituție filantropică din Riyadh. Țesătura străveche, moștenită de la bunica lui, avea culoarea gri și delicatețea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lut - probabil colecția vreunei adolescente. Camera portabilă se mișcă spre stînga cînd două femei intrară În Încăpere prin ușa deschisă, acoperită de oglindă. Amîndouă erau Îmbrăcate pentru nuntă, mireasa purtînd o rochie cu crinolină de mătase crem, cu corsaj de dantelă care lăsa la vedere gîtul ars de soare și claviculele puternice. Avea fața ascunsă sub un voal, dar am reușit să Întrezăresc o bărbie drăguță și o gură cu buze pline, care-mi aminteau de Alice Hollinger În perioada petrecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cîndva modeste de pe strada pietruită fuseseră ornate cu gust, iar În zidurile străvechi apăruseră perforații pentru aerul condiționat și sistemele de alarmă. Casa lui Sansom, zugrăvită Într-un albastru-vernil pastelat, era plasată la intersecția cu o stradă secundară. Draperii de dantelă acopereau ferestrele bucătăriei, dar tot am reușit să Întrezăresc niște licăriri de vernis, ornamente de alamă, o plită ceramică și o chiuvetă de piatră antichizată cu scurgător de stejar. În spatele geamurilor interioare se Întindea o grădină În miniatură, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cînd mi-am dat seama că nu se potrivesc cheile. În așteptarea Paulei, m-am pus pe Împachetat un set de haine noi pentru Frank. Tot scotocindu-i prin garderobă În căutare de cămăși curate, am dat peste șalul de dantelă pe care ni-l dăruise bunica noastră. Printre puloverele de mohair, țesătura Îngălbenită arăta ca un giulgiu; mi-am amintit cum stătea mama la măsuța ei de toaletă și eu Îi puneam șalul pe umeri, și cum parfumul pielii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de-alături, care e gol. — La ultimul etaj? Are o priveliște superbă. — Chiar că e. Uimitor ce poți să vezi de-acolo. Stai așa, să aduc niște cremă... Am tras sertarul de sus al șifonierului și am scos șalul de dantelă. Ținîndu-l de un colț, l-am Întins pe mijlocul și umerii Paulei. — Ce-i asta? Întrebă ea, Întorcîndu-se să privească dantela veche. O Învelitoare de copii din perioada victoriană...? — Frank și cu mine am fost Înfășați cu el. Era al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
acolo. Stai așa, să aduc niște cremă... Am tras sertarul de sus al șifonierului și am scos șalul de dantelă. Ținîndu-l de un colț, l-am Întins pe mijlocul și umerii Paulei. — Ce-i asta? Întrebă ea, Întorcîndu-se să privească dantela veche. O Învelitoare de copii din perioada victoriană...? — Frank și cu mine am fost Înfășați cu el. Era al mamei noastre. E doar un joc, Paula. — Bine. Ridică privirea spre mine, nedumerită că stăteam așa cuminte.) SÎnt gata de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ușor înspre baie, dându-i în mână punga cu pijamaua nouă. In tră în bucătărie și aprinse aragazul, să pună ibricul cu cafea. O pijama verde cu elefanți roz? Nu, parcă era o pijama roz, cu elefanți verzi și cu dantele la mâneci și în jurul gâtului... Privi îndelung bățul de chibrit cu care aprinsese ochiul aragazului. îi urmări flacăra mică și îndărătnică semețindu-se în aer și consumând bățul aproape în întregime, până când îi arse buricele degetului. Nu simți durerea arsurii
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
din patul larg, pentru a merge la baia cu cadă de marmură roz și cu robinete aurite, să se clătească de impresiile nopții și de presimțiri neliniștitoare. Melanie, însă, i-o luă înainte, strecurându-se fulgerător dintr-un capot de dantelă și făcând să se audă cum plonjase în apa din cadă ce fusese umplută de cu seară, dinainte de sosirea oricărui client prezumat. Așteptând, cu nerăbdare, reîntoarcerea ei, admirându-i mica demonstrație de competiție cinică și amuzantă, făcu pe supăratul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Ce mă reține atât de mult lângă fereastra asta, privându-mă de ceea ce vreau să fac cu adevărat?". Se întoarce și redescoperă dintr-o dată amănuntele neschimbate ale dormitorului, inclusiv patul acoperit cu pledul moale și pernele pufoase, cu broderii din dantelă, care făceau din el o încăpere plăcută și confortabilă. Face câțiva pași nehotărâți către Smaranda. Să-i spună că o iubește nu are sens. Ar fi prea banal. Sau poate nu? Oh, Doamne! Pare că nici un cuvânt sau gest la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
înțeleagă? Cu sufletul tulburat, rătăcește cu privirea peste fațadele întunecate ale clădirilor. Sub tăcerea grea, nici unul dintre ei nu mai îndrăznește să vorbească. În sfârșit, când oprește mașina în fața blocului unde locuiește Marius, Smaranda întoarce spre el ochii tiviți cu dantela fină a lacrimilor. Te rog, iartă-mă pentru adineauri. Nu trebuie să dai importanță acestei izbucniri, sunt doar o biată femeie care iubește. Și când iubești, ești egoist. Marius se apleacă și câteva clipe o îmbrățișează strâns la piept, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în marginea lanului de grâu, tremurul șoptit al frunzelor de plop, cântecul limpede al izvorului, un surâs șăgalnic, un gest sau o privire pline de delicatețe. În muzică, grația emană, de exemplu, din creația lui Vivaldi, Mozart sau Debussy, adevărate dantele sonore, care sugerează suplețea aproape lipsită de materialitate. În pictură emoționează , prin grația lor, pânzele lui Botticelli, portretele lui Rafael sau Grigorescu. În literatură, temele și motivele care se pretează mai mult grațiosului sunt natura- în aspectele ei miniaturale-, iubirea
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
vedeam în cu totul alte locuri, cu sutiene cu volane sau corsete din piele strânsă, fuste extra-scurte și tocuri-stiletto, dumnezeiești, dresuri până pe pulpe, linse de portjartiere recunoscătoare, fardată impecabil, cu manichiura la zi și chilotul de mătase cu margini de dantelă decupându-i perfect fesele ridicate. Sunt lucruri extraterestre, pe care nu le întâlnești în Facultatea de Litere. Nepotrivirea sărea în ochi. Undeva apăruse un accident, o greșeală, un asemenea angrenaj de splendoare și demnitate n-avea voie să se plimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să echipezi un batalion cu el. Am așteptat-o să aleagă. Încercam să-mi imaginez forma, culorile, dimensiunea: decupați sau lătăreți; roz, bleumarin sau vișniu aprins; dizolvați într-o ață sau urcați trei sferturi pe fese. Prin fața ochilor îmi treceau dantele, volane, ștrasuri, chiar și motănei (pe-ăștia nu-i primise de la mine; mi-ar fi plăcut să-i fi cumpărat eu). Și-a mulat o pereche invizibilă, stinsă, de culoarea pielii. Doar sus, între fese, strălucea o perlă, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
străbunicu’, ba chiar și-n timpul lui Ludovic al XIV-lea. Nu fuseseră atâția oameni din atâtea țări tâmpiți atâtea secole, să folosească întâi fețe de masă, pe urmă batiste. Le vedeai peste tot, în toate felurile: simple, duble, cu dantele, cu volane, cu macrameuri, drepte, decupate, zimțate, întinse, împăturite; în zeci de nuanțe și de combinații, asortate la îmbrăcăminte, cu inițialele posesorului cusute discret și îngrijit la unul din colțuri. Nimeni nu ieșea din casă cu batista necălcată. Pleca omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu tot. Primise o permisie-n ’40 și-o luase pe bunică-mea cu Ford-ul la mare. Am și-acum poza cu ei doi: el în uniformă, cu cizme de piele neagră până la genunchi; ea într-o rochie crem, cu dantela strânsă pe braț, mai sus de cot. Mașina stă pe faleză, bunică-meu ține o mână pe capota nichelată. Putere, mândrie, liniște - asta degajă scena. Iar în spate, marea aia ciudată, care nu se vede.“ Maria a tras plapuma peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
poate asemenea cuvinte nu-și au rostul într-un dialog (nici într-o minte), dar ele traversau spațiul meu cerebral, glisau dintr-o emisferă într-alta, sunând alarma. Le găseai și-n mișcarea frunții mele pe cupa sutienului negru cu dantelă albă, și-n apăsarea buzelor pe sfârcurile încordate, și-n atingerea degetelor sub labiile umede și chiar în mișcarea sexelor noastre, curioasă și încă nepotrivită. Examinând mai târziu albumele și poveștile Mariei, am descoperit și corpul ascuns, cel la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
exotice, semințele cu piramidele de mălai, brățările țigăncilor cu micile casete de tablă din care scoteau banii, să-ți dea restul. Florăresele purtau iegări roz și verde-turcoaz, mulați pe picioare: bareta chilotului ieșea din pantalon, anunțând funduri supreme, îmbrăcate în dantele negre sau vișinii. În rest, Bucureștiul nostru jalnic și-obositor avea grijă să treacă neobservat. Cineva ar fi trebuit să-l dea la schimb. Dar ce-ai fi putut exporta cu adevărat din el? Când venea vremea tranzacțiilor, și Economiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o privi câteva secunde, fără să-și plece ochii, pe Nastasia Filippovna. Brusc, parcă pierzându-și mințile și aproape clătinându-se, se duse spre masă; în drum se lovi de scaunul lui Ptițân și călcă cu cizmele murdare garnitura de dantelă de la splendida rochie albastră a frumoasei și taciturnei nemțoaice; nu se scuză și nici măcar nu-și dădu seama. Apropiindu-se de masă, puse pe ea obiectul ciudat cu care intrase în salon ținându-l în față, cu ambele mâini întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-o demult... Am auzit că Adelaida, sora dumneavoastră, a spus atunci despre portretul meu că s-ar putea răsturna lumea cu asemenea frumusețe. Dar eu am renunțat la lume; vă pare caraghioasă această afirmație a mea, întâlnindu-mă împodobită cu dantele și briliante, înconjurată de bețivi și netrebnici? Nu țineți cont de asta, de-acum aproape că nu exist, o știu. Dumnezeu știe ce-o fi în acel ceva care trăiește în mine, în locul meu. Citesc asta în fiecare zi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
picioare, pe fotoliile de lângă pat, chiar pe dușumea, erau aruncate veșmintele dezbrăcate, o rochie luxoasă din mătase albă, flori, panglici. Pe măsuța de la căpătâi străluceau briliantele scoase de la gât și aruncate cât colo. La picioarele patului zăceau făcute ghem niște dantele și, de sub cearșaf, spre acele dantele albe se ițea un vârf de picior gol, care părea sculptat în marmură și era îngrozitor de imobil. Prințul se uita și simțea că, pe măsură ce privește, în cameră se face și mai tăcere, ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe dușumea, erau aruncate veșmintele dezbrăcate, o rochie luxoasă din mătase albă, flori, panglici. Pe măsuța de la căpătâi străluceau briliantele scoase de la gât și aruncate cât colo. La picioarele patului zăceau făcute ghem niște dantele și, de sub cearșaf, spre acele dantele albe se ițea un vârf de picior gol, care părea sculptat în marmură și era îngrozitor de imobil. Prințul se uita și simțea că, pe măsură ce privește, în cameră se face și mai tăcere, ca într-un mormânt. Deodată începu să bâzâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]