1,810 matches
-
fulger în casă, / Se oprește drept la pat / Cu cuțitu descleiat / Și, așa slab cum eram, / La dânsa nu mă lăsam / Și pe dânsa junghiam, / Că nici doctorul din sat, / Cât o umblat n-o-nvățat / La moarte otravă de dat, / Și nici dumnealui nu poate / Ca să-i deie morții moarte. Da eu așa amărât / Și pe moarte-am jupuit / Ș-am pus pielea la uscat. / Ciubote din ea să fac, / Să-mi trăiesc viața cu drag."225 Împletirea planului narativ
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mai adesea, prin intermediul comparațiilor gnoseologice care prezintă gradat devenirea:"Asta-i viața omului / Cum îi bradul muntelui, / Naște, crește, înflorește / Și ușor se prăpădește!"236 Dansul circular, însoțit de recitativul tematic, are rolul de a înstăpâni și de a îmblânzi datul sorții. Fracționarea versurilor din cadrul liniei melodice simbolizează tocmai acest du-te-vino ființial al propriei meniri, dialogul recitativ având rolul de primum movens care consacră ritualic destinul: Hai bădiță, hai de mână, / Să-nvârtim hora română, / Hora dragă, bat-o vina, / Mândru
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
rămân peste an: / Curată, / Luminată, / Ca sfântul soare / Când răsare, / Ca apa din fundul pământului, / Curată, curgătoare, / Ivindu-se pe fața pământului / La soare. / Eu mă rog, sfinte Vasile, / Să-mi trimiți ursitul meu / De trei ursite ursat, / De Dumnezeu dat, / De buni oameni îndemnat, / Să-l visez la noapte / Luându-mi inelul meu / de sub punte!"156 În ziua de Anul Nou, când răsare soarele, fetele din Bucovina se închină cu mâna la piept și cu fața la răsărit, zicând: "Soare, Soare, / Frățioare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Marin Sorescu va încerca o mitologie proprie, "căutând și găsind un punct de vedere care nu a mai trecut nimănui prin minte." (remarca aparține lui George Călinescu)4. N. Stănescu abordează temele majore ale condiției umane, intuiește esențele, își apropie "datul ultim" și începutul, străbate planetele, intuiește migrația sufletului, desființând granița dintre vis și realitate. N. Stănescu frecventează atât miticul cât și mitologicul, exploatându-le semnificațiile. Ion Gheorghe are ca punct de plecare în poezie cărțile populare, istoria națională, folclorul de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
această temă pentru a familiariza elevii cu acest gen de predare, mai apoi ar fi indicat ca toată programa școlară să fie abordată transdisciplinar." (Ioana Hălmăgean) "Prin multă convingere! E necesară și crearea unui exemplu, apoi răspândirea ideii." (Kinga Darida) "Dat fiind contextul actual în care se află învățământul românesc (oscilând între două măriri salariale și trei subiecte la bac) și criza economică mondială (e nevoie de bani pentru a testa și introduce un sistem nou), consider că trans -ul mai
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
o putere de impact rar întâlnită, poate cu excepția spectacolelor lui Penciulescu din acea epocă, Dansul sergentului Musgrave sau Woyzeck. Dar ceea ce fusese la acesta o cucerire, consecința unei evoluții și a unei angajări după 1968, apărea la Alexa ca un dat inaugural, ca o energie scenică admirabil comunicată grație acestor "buni conducători" ce îi erau actorii, nu supuși, ci total dăruiți, împliniți. Și această revelație inițială mi se confirmă în cele două mari spectacole văzute în anii '70, spectacole ce și-
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
creația își continuă drumul de la momentul repetițiilor la cel al reprezentației prin renașterea continuă a ideaticii căreia îi rămâne datoare. Păstrându-se în interiorul artei pe care o reprezintă, regizorul se opune oricărei estetici suficiente sieși, gratuite, antropomorfizând fiecare detaliu al datului artistic: în absența vieții, a "pulsațiilor" existenței, a temerilor, a victoriilor, a înfrângerilor, a acestei paradoxale armonii între bine și rău, între just și injust, teatrul nu poate fi decât cel mult un exercițiu (steril) de virtuozitate, în fața cărora cei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
triumf prodigios al culturii; niciodată calomniat, niciodată redus la cinismul faptului divers; celălalt punct de observație este asupra operei de artă înseși care își cheamă necontenit condiția originară. Cele două perspective par a fi complementare: omul se desprinde necontenit din daturi; opera de artă se reîntoarce necontenit la arhetipuri. La pagina 127 din cartea Spectacolul ascuns sunt trei enunțuri care gravitează în jurul figurii lui Richard III. Mi se pare că Alexa Visarion se reflectă pe sine în chipul lui Richard, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
îndeplinească "un șir de cerințe". Riedel are în vedere patru asemenea condiționări, la care ne-am referit deja pe parcursul lucrării și pe care acum le putem sintetiza astfel: integralitatea 83, istoricitatea 84, relativitatea 85 și premisa unui Lebenszusammenhang ca ultim dat, dincolo de care nu se mai poate trece 86. Concluzia lui Riedel este aceea că ne aflăm în fața unor "premise ce contrazic cu necesitate acea idee tradițională a unui subiect al cunoașterii izolat de lume și atemporal, închis în funcțiile sale
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
87. Dar până și condiționările de mai sus ne trimit la niște forme apriorice ale conștiinței 88. Chiar dacă nu mai este "izolat de lume și atemporal", subiectul cunoașterii, supus unor asemenea multiple condiționări, are în "unitatea elementară a trăirii" un dat constitutiv. Căci, dacă ceva este istoric (re)constituit nu înseamnă că își pierde statutul de forță constitutivă, de formă a priori în raport cu un conținut dat. În acest sens, însăși conștiința istorică devine condiție de posibilitate a experienței, oricât s-ar
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
înțelegem faptul istoric, trebuie să preceadă toate tezele despre natură și despre derularea procesului istoric."117 O astfel de determinare se produce însă cel puțin din punct de vedere programatic numai în urma unei prealabile analize a obiectului cunoașterii, adică "analizează <<datul>> sub aspectul formalizării și normativității proprii"118. Așa cum am mai arătat, punctul lui de plecare rămâne deci unul imanent, ceea ce ne-a îndrumat spre ideea apriorismului său relativ. (Vezi de asemenea II, 2Ba, apoi nota 39 din acest capitol, precum și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
îl descriem aici, deoarece reprezintă unul dintre centrii vitali ai concepției diltheyene; totodată, ne oferă astfel prilejul de a pune în lumină locul inserției conceptului generic de Zusammenhang și de a evidenția importanța lui pentru articularea întregii viziuni a autorului): "Datul proxim îl constituie trăirile (das Nächstgegebene sind die Erlebnisse)". Ele se găsesc într-o "conexiune care persistă, în miezul oricăror schimbări, pe întreaga durată a vieții" (s.n.)70. Așadar, ceea ce "persistă" dincolo de "schimbările" de conținut este corelația. De aceea susținem
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
am arătat că Droysen este mai atașat decât Dilthey vezi II, nota 39) spre cea hermeneutică: "Odată cu această teorie a cunoștinței, Dilthey pune problema posibilității unei logici transcendentale care nu se limitează doar la formele și regulile gândirii, ci analizează <<datul>> sub aspectul formalizării și normativității proprii. La el ea adoptă forma unei logici hermeneutice"83. Observația citată confirmă ideea că epistemologia lui Dilthey este nu numai în intenție, ci și ca realizare, o replică la Critica rațiunii pure (vezi I
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
-l pe Dilthey, V. Drăghici enumeră printre categoriile formale deosebirea, separarea, ordonarea și raportarea (ibid., p. 9). Pentru a releva o dată în plus cele două stadii ale conceperii, iată cum analizează M. Riedel succesiunea acestora: "În operațiile elementare, care descifrează datul sub aspectul propriei sale regularități, sunt ancorate toate celelalte prestații logice: în identificarea asemănării, formarea conceptelor generale, a judecăților și procedeelor comparative; în separare, abstracția și procedeele analitice; în relaționare, orice fel de operații sintetice" (op. cit., p. 105). 74 W
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
dincolo de interpretări, dincolo de false metode de interpretare, dincolo de fidelitate față de norme, dincolo de atitudinea oarbă în tratarea cu șabloane a sufletelor bolnave; șablone desprinse din practicile psihiatrice din trecut. Pentru profesorul-militant, toate aceste aspecte cotidiene (nebunia, crima, sexualitatea) nu sunt simple daturi obiective, ci procese, structuri pe terenul cărora Occidentul și-a stilizat formele de control, de represiune și de închidere față de sufletele bolnave. Prin Istoria nebuniei..., s-a încercat regăsirea unui mișcări "prin care a devenit în sfârșit posibilă o cunoaștere
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
supravegheați, ce nevoi au, cum pot aceștia spori bogățiile teritoriului în care trăiesc și cum pot fi controlate activitățile lor economice, sociale. Tehnologia politică se susține pe o normalizare disciplinară, ce înseamnă stabilirea unui model în funcție de anumite rezultate, de anumite daturi istorice pe baza cărora să se formuleze obiectivele de atins de o anumită putere-cunoaștere. Nu știu în ce măsură raporturile normal-anormal au fost stabilite în funcție de incapacitatea unui individ sau a unui grup uman de a se conforma unei norme 105, așa cum spunea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
poziție de hegemonie cu o evidență dată, cu o realitate ce se obiectivează pe ea însăși. Realitatea obiectivă a discursului pozitivist, a gândirii lui Einstein a fost posibilă prin acest proces epistemic, unde reprezentarea lucrurilor ocupă o suverană poziție în raport cu datul istoric. Funcțiile creației originale, autentice se bazează pe această reprezentare care se distinge prin ea însăși. Individul modern și-a creat o identitate pe baza reprezentării sale despre lume, viață, societate. Dar această identitate nu poate fi decât o ego-istorie
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
aceeași funcție de exprimare, de (re)configurare, de transfigurare. Nu au același regim de constituire în raport cu societatea și cu oamenii. În timp ce cunoașterea istorică vizează acțiuni și fapte, care se pot sesiza din relațiile oamenilor între ei și cu lucrurile; vizează un dat istoric, care, evident, comportă o structură "secret lingvistică". Această structură secret-lingvistică se interpretează între concretul activității umane și celelalte cunoașteri umaniste (literatura, filosofia, psihologia, sociologia, etnologia, antropologia, teoria lingvistică și cea politică etc.); în sfârșit, vizează limbaje în sine și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
noi arheologii istorice pentru tratarea spusului istoric. Concepția lui Foucault despre istorie destramă iluzia ricoeriană, și anume că istoria se află printre științele umane și, în consecință, poate fi tratată cu metodele hermeneuticii, cu diverse tehnici de interpretare pentru un dat sau un spus. Dacă istoricii integrează un spus, un fapt istoric într-o serie cronologică ireversibilă, atunci hermeneuții, utilați cu tehnici abstracte de interpretare, decupează un spus sau o serie de fapte și de enunțuri istorice pentru a le stabili
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
știință. Istoricii nu dispun de baghete magice, formule și axiome, ci doar de investigații laborioase pentru a desluși trecutul. Istoriile lor sunt într-un registru al provizoriului și evanescenței. Istoria nu are și nu comportă, în ciuda structurii "secret lingvistice" a datului, relații de ordin lingvistic precum semiotica, semantica, hermeneutica sau logica. Dacă aceste patru discipline îl ghidează pe intelectual în analizele lui, îi oferă omului modern posibilitatea de a-și dezvolta un discurs, istoria este "relație de putere, nu relație de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
arhive și din cărți de istorie, pe baza unei comparații de tip istoric. Istoria ca forma mentis, indiferent dacă aceasta este fictivă sau reală, o separație discutabilă din moment ce funcția scrisului este tocmai figurarea, precum și o distanțare de realul dat, de datul istoric. Orice cuvânt scris este o mistificare, spunea Camil Petrescu, sesizând funcția de figurare a cuvântului scris. Ceea ce face posibilă istoria, atât sub aspectul acțiunilor, cât și al scrierilor este tocmai capacitatea de a figura aspecte din realitatea trăită (adică
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
epistemologii istorice, a oricărei teorii a istoriei. Ceea ce știm se relativizează doar din perspectiva discursului, a tehnicilor de lucru, a metodelor puse în practică, a încercărilor noastre discursive de a scrie istorie. Discursul și seria lui de enunțuri devin un dat istoric, un fragment de istorie prin imanența spusului său. El trăiește într-o atmosferă a lui, care devine fragment din trecut. În timp ce datele istoriei sunt aceleași, discursul istoric și istoriografic se schimbă printr-o re- și configurare în altfel de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
fapt-adevăr); 3) utilitatea (ceea ce este real este necesar); 4) legitimitatea (dialectica drept-nedrept); 5) egalitatea (în drepturi și libertăți, devenită doctrină politică). Faptul, evidențele despre acesta și ideile generale (sau auctoriale) au funcții diferite în discursul istoricilor. Dacă faptul este un dat, ideea este un dincolo de dat, pentru a se înfățișa la modul abstract al reprezentării. Ideea trăiește prin reprezentare, atât timp cât aceasta 1) convinge și 2) orientează oamenii spre anumite scopuri, proiecte, vizibilități date. Teoriile occidentale ale reprezentării sunt în același timp
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
civile. Mai sunt dispuși civilii să plătească nota de plată pentru acțiunile tribaliste ale intelocrației și guvernelor? În ce măsură civilii sunt "un rest mut al politicii"? Ideile, prin vocea ideologilor și filosofilor lor, au avut o acțiune corozivă asupra realității ca dat, ca sumă de fapte umane; i-au îndârjit pe oameni să atace această realitate-dat, în numele unor "idealuri înalte", a unor "idei nobile și generoase". A gândi cu ideile, dincolo de fapte, dincolo de evidența realului, este drumul spre fanatism și tribalism intelectual
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
o serie de fapte. O simplă idee, ca un simplu gând reprezentat, nu este nimic fără acțiunea umană care dezvoltă istoria, o face posibilă. Platon și cultul ideilor nu au nicio însemnătate practică pentru filosofia istoriei. O idee devine "un dat" doar în urma unor mari acțiuni umane. "Large Ideas as Facts of History" își denumea istoricul ideilor și al culturii Jacques Barzun (n. 1907) un capitol din celebra sa carte The Modern Researcher (1957), pentru că aceste mari idei nu s-au
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]