1,962 matches
-
IV-a la dl.Hrisosceleu. Cum a fost cum n-a fost, am absolvit școala primară în vara anului 1871, cu atestat în regulă, și eram printre băieții buni, nu atât prin câtă carte știam, ci prin dorul ce se deșteptase în mine de a învăța mai departe” - își depănă amintirile învățătorul Michiu către biograful și ruda sa Gh. Ghibănescu, profesorul și cercetătorul ( Anuarul școlii normale „Vasile Lupu” din Iași, nr. 4/1926/1927 și Anuarul jubiliar al aceleiași școli la
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
instruirii școlare și de răspândirea științei de carte. Educația și învățământul se constituie în motorul de primenire continuă a civilizațiilor, în factori decisivi de cristalizare a matricei cultural-civilizatorii a societății în orice timp istoric. Instituția de învățământ are misia să deștepte mintea și judecata oamenilor, să le ofere suportul informațional util și folositor vieții lumești. Prin procesul instructiv-educativ orice comunitate umană se cultivă, își desăvârșește cunoașterea limbii materne, învață să respecte și să valorizeze aspirația spre absolut și sensul vieții prin
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
dormit. M-am visat acasă. Eram cu Cristina în brațe. Era mai mărișoară. Mă săruta! Marta era gospodină- curat îmbrăcată, cu sufletul frumos, dar tristă. De ce n-am visat-o veselă ca altă dată? Vineri 28 iulie 1950. M-am deșteptat înainte de ora 5. M-am frământat cu gândurile, fără să cobor din pat până la ora 7.. . Am încercat să transcriu ceva, dar,. . n-a fost posibil. Gândurile, gândurile nu-mi dau pace. Am vrut să fiu creștin bun și preot
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
acum chinurile iadului. Da, focul din credința creștinilor este o realitate. Mă pot mândri, cel puțin, că am această experiență. Iată un rod straniu pe care nu-l doresc nimănui. Sâmbătă 29 VII. Noaptea la ora 12,30 m-am deșteptat. N-a mai fost chip să mai dorm. Au cântat cocșii odată, . . a trecut timp, . . au mai cântat odată. Întunericul a început să se rărească. Păsărele mi-au ciripit în fereastră. O Doamne, când se va rări întunericul ce-mi
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
lucru poate să fie mai de cinste, mai onorabil, mai sublim, decât cel de mamă”! „O, Doamne, Dumnezeule, dă-ne mame cu inimă creștină ca să-ți putem da urmași creștini și mucenici”. Toată noaptea m-am zbuciumat. Adormeam și mă deșteptam. Mă vedeam în Suceava în fața primăriei. Era o manifestație. Un grup de tineri strigau cuvinte grele înpotriva Bisericii și a clerului. Mergeam spre casă. Doream să o întâlnesc pe Marta. Fiecare femeie din zare mi se părea că-i Marta
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Uniri din 1918, act istoric asupra căruia nu are Îndreptățire să se pronunțe parlamentul celor șase județe, ci numai Întreg poporul român. Revizuirea victoriilor obținute În lupta de eliberare națională a românilor basarabeni a debutat cu abolirea imnului de stat „Deșteaptă-te, Române” și adoptarea „Hotărârii cu privire la celebrarea În ziua de 24 august 1994 a celei de a 50-a aniversări de la eliberarea Chișinăului și a Moldovei de sub ocupația fascistă”. În realitate, această comemorare efectuată la Chișinău sub simbolurile bolșevice (steagul
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
în ceea ce privește viitorul. Personal cred că lucrurile se vor schimba în bine începând cu anul 2005. Spun aceasta pentru că viitorii guvernanți, nu vor putea să nu țină seama de aceste realități omniprezente. Cred că la alegerile din noiembrie 2004 se vor deștepta din «somnul lor de moarte» și mai mulți români, în acord cu acest nou curent de schimbare care s-a făcut deja simțit. Cred într-o deschidere reală a României către democrație și lumea civilizată. Capitalismul nu va putea fi
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
iar mai cu seamă înțelepciunea cu care a știut nimeri pe unsul lui Dumneseu și alesul nației, în persoanea Alteței Sale Domnul Alexandru Ioan Cuza, carele cu adevărat se socoate paladiul celor mai sfinte nădejdi ale nației (subl.ns), au deșteptat ca dintr-un somn veșnic țara toată, în cât toți se felicitează, toți se inspiră de un viitor frumos pentru România. De aceleași simțăminte pătrunși până în adâncul sufletului și ținutul Fălciu cu obștia târgului Huși iea îndrăzneala a depune cea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
a mai rămas de făcut; astăzi putem constata cu mândrie că nivelul moral și intelectual al țărei este incomparabil mai râdicat; astăzi, simțimântul de patrie, odinioară stâns prin veacuri și restriște, a încolțit din nou în inima poporului și a deșteptat în fiecare conștiința că a devenit cetățean liber într-un stat liber și de sine stătător. Acest avânt urieș spre progres s-a accentuat cu deosebire de la 1857 încoace când a început să se agite ideea Unirei. Simt dar o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
năpădiră lacrimele, iar el rămase uimit părându-i-se că face un vis. Într-adevăr era un vis, și cel mai frumos ce poate un om să-l facă în viața lui; să se culce simplu cetățean și să se deștepte domn. Dar, împreună cu el, întreg poporul făcea un vis, pentru că întăiași dată, după sute de ani, el reintra în drepturile sale de a-și alege domn din libera sa voință. Lumea aștepta deci cu frigurile nerăbdărei ziua de 5 ianuarie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din toate fibrele sufletului meu să fie bătută. Ce aveam noi de câștigat de acolo, nu puteam bine să-mi dau sama. Știu atâta că cuvântul: francez, englez, italian suna mai bine în urechea mea decât cuvântul rus, care îmi deștepta în minte imaginea unul popor incult. Și apoi Rusia ne luase Basarabia și ne ocupase de atâtea ori cu armatele sale, pe când celelalte trei puteri ne lăsase totdeauna în pace. Așa citisem în cărțile de școala. O! Biata Rusie, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în loc să fac ca toată lumea, să las o scrisoare de iertare părinților mei, în cazul nenorocit al căderei mele pe teren, eu m-am culcat liniștit și am dormit un somn adânc și neîntrerupt pănă a doua zi când m-au deșteptat marturii. Nu aș putea mai bine să-mi exprim mișcările sufletului în acest ciudat moment al vieței mele decât reproducând întocmai un pasaj din novela mea Ura din copilărie, care este icoana exactă a celor simțite de mine în peripețiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
foc, Aveam inimă bogată, stam calare pe noroc. Mai mă-ncumătam pământul pe un umăr să-l râdic Și în dărnicia-mi, viața mi-aș fi dat-o pe nimic. Iată că-ntr-o zi, amice, într-o zi m-am deșteptat Că în inimă un vierme tainic mi s-a furișat, Și cu toată voinicia-mi, mă simții adânc rănit Perdui voia mea cea bună, obiceiul de dormit, Ș-atunci... te-ntâlnii pe tine, călător pe-aceeaș cale, Amândoi în sânul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
proprietate a lui Alecu Millu, acum răposat. Ce frumusețe aveam dinaintea ochilor! Întreaga câmpie cât cuprindeam cu ochii, brăzdată ici colea cu arături, împestrițată cu fânațe, cu mohoare, cu lanuri de porumb și ovese, cu dumbrăvi pline de vietăți, se deștepta acum din somn și din sânul ei se înălța spre ceri prin ciripitul a mii de păseri, prin țârâitul a milioane de insecte, un concert de glasuri, o tainică simfonie, pentru a sărbători binefăcătoarea lumină ce se revarsă asupra pământului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ajutorul meu, credinciosul, voinicul Milordachi într-o aureolă de lumină ca o pajură 159 din poveste, ca un zmeu răzbunător, se repede asupra fantomelor dușmane... și în aceiași clipă dânsele dispar într-o pozderie de scânteie, iar eu... m-am deșteptat. ............................................................................................................................... Multe, multe aș mai avea de spus despre bietul Milordachi, care a avut darul adeseori să-mi descrețească fruntea și să mă facă prin naivitatea și veseliile lui comunicative, să uit din necazurile vieței; dar sunt silit să sfârșesc ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
el. Eu sunt Barbu Lăutarul Starostele și cobzarul, Ce-am cântat pe la domnii Și la mândre cununii. Cânta Barbu, cânta parcă n-avea capul înzăpădit de ani. Degetele lui scoteau din strune sunete vii care, întovărășite de glasul lui bătrânesc, deșteptau amintiri din alte timpuri; iar noi, însuflețiți, amețiți pot zice de căldura vinului și a cântecului, strigam: Trage!... Barbule!... Trage!... Să sune văile, să tremure codrul, să salte pietrele! Și Barbu trăgea în adevăr, de ne tăia curmeziș la inimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
monoton, fiind totdeauna același. Din contra, în uniformitatea ei aparentă, marea e infinit de variată. Necontenit își schimbă coloarele după oareel zilei, necontenit își schimbă fața după adierile vântului; acum e lină, drăgălașă, ademenitoare, dulce culcuș de sirene, care-ți deșteaptă doruri de tainice voluptăți, acum e iritată, dezlănțuită, turbată de parcă-ți prevestește sfârșitul lumii; și, necontenit, după capriciile ei îți sugerează alte gânduri, îți spune altă poveste, îți cântă altă simfonie. Răsăritul și asfințitul soarelui, lumina lunei, sclipitul stelelor, fosforescențile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
răsturnată răsăriră sumedenie de oameni, cu feliurite chipuri, în feliurite costume, care, după ce au intrat în joc, au început și dânșii să-mi facă aceleași schime, aceleași semne. Erau plăieșii 190, arcașii, pușcașii, vechii păzitori ai cetăței, care s-au deșteptat din somnul lor cel vecinic, pentru a lua parte la danțul stihiilor. Iar eu, care stam culcat și priveam la toate aceste fără ca lucrul să-mi pară neînțeles sau peste fire, m-am simțit deodată rădicat în sus și luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
faimosul parc cu apele săritoare care sunt unice în lume, ci ca să întâlnesc țiganul cu ursul. Am avut în adevăr norocul să-l găsesc nu departe de poarta parcului, și vederea lui mi-a făcut o mare bucurie, mi-a deșteptat în minte întreaga icoană a țărei mele cu munții, cu apele, cu pădurile, cu tradițiile, cu sălbătăcia ei chiar. Mă uitam la dânsul și nu-mi venea a crede ochilor. Auzi!... Un țigan autentic, în costumul lui primitiv, cu fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ca pe un așternut de jaratic, et apucă fiorii. Păreții sunt așa de aproape unul de altul și așa de nalți, că abia strabate lumina zilei între dânșii; iar vuietul râului care curge în cascadă și se sfarmă de stânci deșteaptă toate ecourile din întunecata potică și acopere orice glas omenesc. Ai crede că te găsești în Infernul lui Dante. La înălțime de vreo 20 de metri, după cât am putut aprecia cu ochiul, deasupra nivelului râului este construită pe unul dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în acea noapte, dar eu unul am avut somnul foarte neliniștit; tresăream înspăimântat la fiecare cinci minute, părându-mi-se că alunec în prapastie. Lucru curios, toată această călătorie făcută împreună, care negreșit a stabilit oarecare familiaritate între noi, a deșteptat simțimântul geloziei în inima francezului, bineînțeles fără nici un motiv întemeiet; căci atât Negruzzi cât și eu eram foarte departe de a ne gândi să-i stricăm fericirea casnică. Dar această boală mai rea decât toate vine câteodată așa din senin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nu e desigur un om ordinar, precum și mai puțin ordinar, dacă nu cumva un om estraordinar, va fi acela care va pune piciorul pe multinvidiatul Polul Nord. Lupta cu tăriile naturei are în sine ceva bărbătesc care în înflacără închipuirea și deșteaptă dorul de a le învinge. Astfel față cu englejii, căci englejii erau acei care se scoborau de pe Mont Blanc, m-am simțit în fundulș conștiinței mele pe o treaptă de inferioritate și, ca să mă mângâi de această stare de umilire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
la poalele cărora am copilărit; mă urcam deci fără să bag de samă că prietenul Negruzzi nu se prea ținea de tocmeală 209. În loc să-mi cedeze catârul la fiecare jumătate de oară, el mă lua cu vorba și, când mă deșteptam, vedeam c-am făcut trei sferturi de oară, altă dată și o oară întreagă pe jos, încât pot zice că pănă-n vârf puțin m-am bucurat de huzurul călăritului. Când am făcut socoteala timpului, Negruzzi a recunoscut însuși că m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
într-un alt cântec care îmi venea de la munți, de al văi, de la păduri, de la păraie; era glasul naturei aievea pe care totdeauna așa îl auzisem, însă niciodată nu m-a pătruns, nu m-a zguduit ca atunci. Mi-a deșteptat parcă un șaselea simț, mi-a dat intuițiunea nemărginirei, mi-a întredeschis un colț de lumină asupra infinitului. Și, o, Doamne!... Câte și câte n-am mai simțit, n-am mai perceput din tainele eterne în acele momente de dulce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ca stat, am ajuns în situația de a fi stopați în intențiile noastre, este ca urmare că nu am știut și nici nu am vrut să tratăm cu Rusia, nici în perioada 1918-1940, nici din 1989 până la zi. Până ne deșteptăm noi din amețeala apuseană și până apare un nou Nicolae Titulescu, jocurile sunt făcute între Prut și Nistru, noi rămânând cu vorba și cu bunele intenții. Cu toată agenda politică internațională potrivnică, ne rămân destule portițe de a ține legătura
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]