1,183 matches
-
c-am o diaree tâmpită, de care nu mi-am dat seama. Jeni a chemat-o pe mama; cred că nu se simțea deloc în stare să-mi explice misterele feminității. Am impresia că-n familia mea asta se numea „decență“. * Mama avea în frigider anticoncepționale pe bază de chinină și unt de cacao, pe care i le dădea o prietenă farmacistă. Pentru mine, erau ca bomboanele cu pudră de cacao, amandine, cred că un pic amărui. Și sufeream, cu suferința
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
uitat că mă adresez unor adolescenți care manifestă o atracție firească spre prietenie, iubire, distracții. Dar aceste atribute specifice vârstei nu trebuie să devină piedici în formarea voastră ca educatori (învățători, profesori) și nici să devină preocupări dominante. Măsura și decența trebuie să vă călăuzească și în aceste probleme ale adolescenței și tinereții. Ca la orice început de drum, vă doresc sănătate, putere de muncă, succese și satisfacții în activitatea de învățare. Totodată să vă bucurați de privilegiile oferite de vârsta
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
e decât un biet oraș sărac și trist, părăsit încă de la începuturile formațiunei sale, deci mult înainte de a fi atins al-său-propriu, care i-ar fi permis să înfrunte secolii cu demnitate, dar fără care n-o poate face nici măcar cu decență. Iașul e un adolescent care și-a pierdut surâsul și cu el farmecul vârstei. E o floare lipsită de sevă care se ofilește înainte de a se fi realizat pe sine însăși. Asemănarea e astfel numai la suprafață, la ceea ce ochiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în care se uita la ea pe sub sprâncene, poate pentru că ea purta o rochie nouă, de un bleu sidefat, strânsă sub bust cu o panglică lată, așa că sânii, pe care îi considera comoara ei, ieșeau la iveală numi cât permite decența, foarte puțin și nicidecum întrun mod provocator. Dacă bărbatul de lângă ea i-ar fi prețuit priceperea în tot ce făcea, cu siguranță nu ar mai fi existat încruntarea și nedumerirea aceea. Închipuiți-vă că atunci când vă vine soțul acasă și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
români șiau încercat norocul peste hotare, la fel și o parte din membrii familiei Carlinei (eroina principală) duc o luptă acerbă pentru accederea pe scara socială de valori, unii reușesc să urce în pisc, alții rămân pe ultimele trepte, dar decența este la loc de cinste. De la primele rânduri ale romanului se observă caracterul biografic și autobiografic al autorului. Oamenii și locurile tinereții, orașele în care locuiește și muncește, oamenii dragi din familie sau de aiurea sunt în strânsă legătură cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dup-aia am intrat la Karen Millen, și tocmai puneam pe mine o pereche de pantaloni de piele, când a început să urle ca din gură de șarpe. Nu să scâncească suav și drăgălaș. Nici să se vaiete finuț, cu decență. Nu, m-a cadorisit cu un zbierăt din toți bojocii, gen Femeia asta m-a răpit, chemați poliția! N-aveam la mine nici un biberon și nici un scutec, așa că a trebuit să mă reped până pe Fulham Road și, în clipa în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
însuși, un spirit nobil (se simte un fior uman, o vibrație caldă, înaripată, în scrisul său, se simte afecțiunea, o anume distincție, un inviolabil respect pentru om) într-un stil îngrijit, ponderat, adecvat profilului inerent al lucrării, de o rară decență și eleganță, autorul reînvie figuri, grupări, școli științifice, astfel cartea sa putând servi ca un prețios punct de plecare pentru cercetătorii locali, ca un cert remediu împotriva uitării. Astfel, pe bună dreptate, într-o lume în care parcă tot mai
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
o face, la beție, femeii dace (Antonella Lualdi) care în cele din urmă îl acceptă ca soț. Marele eveniment istoric prezentat aici (e vorba, desigur, despre nașterea poporului romîn) e celebrat cu bun simț festivismul nu e lăsat să știrbească decența a ceva ce este, în primul rînd, un studiu al relațiilor inevitabil ghimpate și melancolice dintre cuceritori și cuceriți. (Sînt abordate inclusiv sentimentele de neputință, de umilință și de frustrare ale unui popor mic, condamnat la supunere sentimente care în
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
s-au amestecat în spionaj, cît o consecință finală a năravului de a nu se gîndi decît la ei înșiși.) Citește și arde e încă și mai mizantropic decît Fargo, în lumea căruia funcționa totuși și o forță contracarantă : simpla decență umană, care, chiar dacă în unele momente părea simpluță rău, nu era totuna cu prostia. Aici, simpla decență umană personificată de șeful celor doi instructori de fitness (Richard Jenkins) este totuna cu prostia : acest prost e îndrăgostit în taină de proasta
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
la ei înșiși.) Citește și arde e încă și mai mizantropic decît Fargo, în lumea căruia funcționa totuși și o forță contracarantă : simpla decență umană, care, chiar dacă în unele momente părea simpluță rău, nu era totuna cu prostia. Aici, simpla decență umană personificată de șeful celor doi instructori de fitness (Richard Jenkins) este totuna cu prostia : acest prost e îndrăgostit în taină de proasta de instructoare și dragostea lui precipită dezastrul final. Mecanismul de farsă de aici nu e nici pe
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
La rândul meu, fusesem observat. Era inevitabil, dată fiind perseverența ieșită din comun de care dădeam dovadă. O vedeam și... atât. De la bun început de altfel, îmi fixasem această limită. Mi se părea o chestiune de bun-simț elementar, de minimă decență. Era atât de frumoasă, de elegantă, de naturală, de grațioasă și demnă, mi se părea într-un cuvânt că îmi este atât de superioară, încât a îndrăzni mai mult ar fi fost, evident, un non-sens. Povestea aceasta a durat săptămâni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
timiditate... * Pe culoarele Gazetei literare, seara, pregătindu-ne, împreună cu Raicu, poate și cu Mihalaș, să „punem o bază”, adică să mergem să bem ceva, Nichita, căruia îi aparțineau și inițiativa și expresia, ținând să-mi spună, aproape în șoaptă, din decență probabil: „Dumneata ești cel mai ciudat și mai delicat dintre noi...” * Una din cele mai bune prietene ale mamei era „tanti Tony” (despre care nu am scris nimic în După-amiaza de sâmbătă, omisiune din neglijență, omisiune voită? Rămăsesem puțin supărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
se duce și se așază pe locul rămas liber, spunându-i femeii din fața ei, în chip de explicație liniștitoare: „Până se întoarce”. Trec vreo zece minute, posesorul locului se întoarce, o vede pe Doina, dar - poate dintr-un rest de decență, poate doar pentru că „situația” îl derutează și nu știe cum să reacționeze - nu ridică nici o pretenție și rămâne în picioare. Îi sare însă în ajutor femeia de vizavi: „Vezi că ai rămas fără loc, Costică”. Doina se scoală imediat, eliberează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe cineva despre care nu aș putea să afirm în nici un caz că a trăit urât, dar căruia aș fi avut ce să-i imput și care, lovit de o boală necruțătoare, a murit fără să se plângă, cu o decență și un curaj pe care nu i le bănuiam. A ști să trăiești și a ști să mori... Se pare că una o presupune pe cealaltă. Pot exista surprize în ambele sensuri. * Efectul lamentabil pe care îl produce erupția de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
iar regele acceptă, admite, se supune, se livrează, e hotărât să nu revendice nici un menajament, nici o imunitate, răspunde exhaustiv la toate aceste forări în zonele cele mai rezervate ale conștiinței, aceasta cu un curaj impresionant și cu o tot atât de impresionantă decență. Aceasta a fost posibil fiindcă suntem în prezența unui om cu desăvârșire liber, în înțelesul cel mai profund al cuvântului. Explicația acestei libertăți o oferă chiar regele, în câteva fraze de la sfârșitul cărții : „Un creștin adevărat este o ființă lucidă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de care depinde în cea mai mare măsură activitatea arheologică din România, elogios apreciate de toate cercurile științifice străine, nu poate fi transformat într-o simplă secție a unui Muzeu de Artă, numai pentru satisfacerea dorinței unui bătrân fără sentimentul decenței. Proiectul a rămas astfel în „cartoanele” Ministerului, dar n-ar fi de mirare ca acest autentic agent german să obțină împlinirea visului său tocmai de la regimul actual... Pentru caracterizarea concepțiilor filosofului Petrovici, amintesc câteva cuvinte ale sale, spuse tatălui meu
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
într-o rețea de șefi care funcționează adesea imbatabil ca instrument anticompetițional, adesea de contraselecție, contrareformă și de menținere a statu-quo-ului. Există, desigur, și „ceilalți”, majoritari, extrem de eterogeni, unii prea temători din fire sau din conștiința limitelor științifice proprii, din decență sau, pur și simplu, atât de ocupați încât consideră că participarea la acest tip de establishment bazat pe dreptul primului ocupant sau la bătălii contra morilor de vânt purtate cu șișul scos din teacă sunt contraproductive. Prima categorie este de
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
mai penibilă impresie, în timp ce Șeful Guvernului, Iorga, regăsindu-și experiența de fost Rector și de profesor obișnuit cu efervescența tinerilor știa să aducă la tonul potrivit și să liniștească furtuna declanșată într-un pahar cu apă, spre binele națiunii, al decenței și al prestigiului dinastiei. Am putut constata în ce măsură, în împrejurări delicate, influența unui actor secundar poate fi hotărîtoare în a duce la dezastru sau la redresare... După ciocnirea personală cu însărcinatul de afaceri german, executant nepriceput al unor directive prin
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
sportivă, să se vadă doar eghileții și pintenii. Sau poate avem! Atunci, însă, merităm să batem pas de defilare pînă ne plictisim. Iar cînd isprăvim, să trecem la măsurat dormitorul cu bățul de chibrit, ca expresie a întregii utilități și decențe de care mai sîntem în stare. noiembrie 2004 Metafore Plus hiperbole, parabole, epitete, comparații, personificări. În ce constă arsenalul postelectoral de procedee literare la care recurg magnații fotbalului? Cu toate că Traian Băsescu a cîștigat alegerile, Gigi Becali rămîne printre noi. Nu
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
gol în finala de la Sevilla, ci și apropiat al lui Valentin. În schimb, Gino Iorgulescu a venit lîngă catafalc. Prieten cu fratele Zoei, Nicu, învins net și fatal în meciul cu băutura. Florentin Marinescu a făcut o figură de karate decenței și s-a alăturat cortegiului. Iar capitalistul George Copos, cel care se războia pînă nu demult, din scaunul de vicepremier, cu Codul Fiscal, a îmbrăcat și el haine cernite, probabil în amintirea anilor în care păstorea pe la UTC și mai
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
cîștiga Cupa, dar se va vorbi despre ei ca despre niște temerari. Ce-i drept, au avut și ei un prinț trist în istorie, dar au sărit peste capitolul fatal al Mioriței. noiembrie 2006 Unde ne sînt statuile? în fotbal, decența a murit de mult. Nu mai există limite și ierarhii, numele grele sînt tăvălite și insultate de boiernași de ultimă oră și speță. Aflați la Lisabona, acționarii lui Dinamo au constatat că Eusebio are statuie în fața stadionului Da Luz și
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
noastre, mînca-le-ar tata!“ Remarca îi aparține lui Nicolae Vieru, președintele Federației de Gimnastică, și are în ea puțină ironie. Trecînd în registru serios, preafericitul bîrnei și al paralelelor românești conchide că „e puțin penibil“, cuantificînd de la înălțimea statutului său septuagenar decența planetară. Nu e deloc penibil, e normal. Fostele gimnaste sînt femei normale, supuse legilor biologice. Sînii Laviniei au început să se lase un pic, după o carieră în care pectoralii au fost suprasolicitați. Ai Corinei sînt încă rumeni, dar ea
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
poetice (1873) cuprind prozaice instrucții de vânătoare, cu oarecari senzații proaspete de vigoare cinegetică. N. T. ORĂȘANU N. T. Orășanu, imitator al lui Béranger, a fost spaima contemporanilor prin satirele sale astăzi cu totul anodine, lipsite de spirit și de decență. Totul era persiflat. Binișliul regreta vremurile vechi, deputatul, ministrul erau încîntați de slujbele lor. Orășanu nu cruța nici pe liberali ("ceata lui Baboi"), nici pe conservatori și semăna porecle în dreapta și-n stânga. Lascar e "Mascarache", Costa-Foru, "Costea-Furul", Carp, "Musiu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Urziceni (o hahaleră simpatică), e îndemnat de cîteva ori pe zi să povestească noi scene din inepuizabilul lui „decameron”: „Victore, ian mai spune o dată «răsturnica» aia cu nevasta milițianului...”. Numai opinia bună ce-o au despre ei și, poate, minima decență îi oprește să-și etaleze propriile lor isprăvi în materie. Mi-a promis fără să-i cer: „Cu toată oroarea de spital, am să te vizitez”. Știindu-l bine, nu i-am spus nici să vină nici să nu vină
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lipsa măsurii e indiscutabilă. Nu poți să nu observi deșănțarea „nomenclaturiștilor” noștri. Ei vor „locuri în față” și în cimitir (adică în partea dinspre stradă), fac piramide din jerbe și coroane și praznice cu sute de persoane, pe scurt: sfidează decența! *„Sînii statuilor grecești sînt în formă de pară, cei ai statuilor romane în formă de măr... Capul grec este oval, cel roman este mai rotund” (Rodin într-o conversație cu Anatole France, apud: Sándor Kémeri, Promenades..., 1927, p. 221). Cînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]