1,118 matches
-
Defapt prin asta se și definește termenul KITSCH. Să nu mai vorbim de bani. Mai mult ca sigur clădirea a consumat ceva. Și pentru ce? Vă spun eu: pentru nimic. Îmi ți imaginez proiectul: multe linii, linii curbe, modele de decupaje, bolți, iar pentru prezentarea finală a șters cu radiera mai puțin decât trebuia. Totuși, dacă e să luăm bucăți deoparte observăm că ideile sunt chiar grozave, dar în combinația deja existentă, îmi pare rău! Refuz să cred că omul care
Apogeul by Bogdana Meteleescu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1804]
-
unei "naturi" umane, a unei esențe care este atributul fiecărui ins și, în urmare, oarecum paradoxal, determinare individuală a "modului" uman de a fi; b) utilizarea acestui postulat ca principiu explicativ al ordinii umane. Acest model are semnificație într-un decupaj ontic al omului, deși el cuprinde și elemente ale unei "ontologii generale", în absența căreia nu ar fi posibilă nici o opinie despre "existența umană". Prin el se urmărește în primul rând separarea "omului ca lucru de lucru"42. De aici
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
umanului prin temei, program, consecințe teoretice. Astfel, prima are ca temei postularea unei esențe umane (a unui atribut specificator); cealaltă se întemeiază pe dovada unității existenței umane și a identității ei ("structurale") cu unitatea lumii . Programul antropologiei filosofice semnifică un decupaj ontic al "ființei" umane, o determinare a specificului existențial uman; ontologia umanului urmărește un "plasament" ontologic al acestuia, fiindcă ființa omului ("existența" umană în unitatea sa) este identică structural ființei ca atare, datorită în-ființării lumii, ca un fel de "natură
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de revenire a omului la sine: la ființa proprie; iar în acest act se află și posibilitatea unei "lumi" și a faptului ca omul să fie în lume. Cum observăm, ceea ce se urmărește înaintând pe o asemenea cale este un decupaj ontic-ontologic al omului, adică o dezvăluire a structurii fundamentale a ființării umane ca fapt de a fi în lume. Desigur, este vorba aici de "ontologie", pentru că este rostită ființa; dar nu ființa ca atare, ci ființa omului; a rosti ființa
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
nici optzecist, nici nouăzecist, nici modernist propriu-zis, cu atât mai puțin postmodernist), V. se distinge printr-o viziune și o rostire demne de luare-aminte. Retorica lirică fiind una minimală, arsenalul figurativ, ornamentul și emfaza sunt practic absente, hotărâtoare devenind cadrajul, decupajul, succesiunea secvențelor - procedee mai degrabă proprii exprimării vizuale, cinematografice -, lucru firesc în condițiile menținerii expresiei, sub aspect semantic și sintactic, pe coordonatele limpidității depline. Poezia e transparentă și directă, dar esențialmente poezie, iar nu discurs narativ-descriptiv ori solilocviu moral-filosofic versificat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290556_a_291885]
-
pe creierul rozaliu s-a așezat un greier” (Poemul meu se desfigurează). În a doua carte, Odyssex (1996), se descătușează energiile unui eu poetic adolescentin, animat de dorința de a-și povesti realitatea, întâmplările, unele anodine. Poemul se alcătuiește din decupaje de real, dintr-o juxtapunere dinamică de imagini și cuvinte. Predomină senzația de materialitate, de concretețe, probabil „efectul artistic” pe care mizează poetica lui Ș., potențată de frecvența enumerărilor și de aglomerările de substantive: „aceleași versuri aspre/ mereu în schimbare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289634_a_290963]
-
acest context s-a propus creșterea ponderii filmului de actualitate, angajat în mai mare măsură în reflectarea complexă a mutațiilor profunde, de ordin calitativ, care au loc în societatea noastră socialistă. [...] 2. Vorbitorii au criticat actualul sistem de avizare a decupajelor regizorale și a filmelor care urmează să fie difuzate, tendința de a se concentra în mod exagerat luarea deciziilor la nivele superioare, ceea ce diminuează răspun derea și operativitatea producătorilor, a factorilor investiți cu realizarea filmelor, au propus : - Simplificarea actualului sistem
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
și operativitatea producătorilor, a factorilor investiți cu realizarea filmelor, au propus : - Simplificarea actualului sistem de decizie în realizarea filmului, de la apariția ideii la materializarea ei în operă, prin desființarea unor verigi intermediare și paralele, prin reducerea termenului de avizare a decupajelor la maximum două luni și stabilirea unor termene de 2-3 săp tămîni după terminarea filmului pentru aprobarea difuzării. [...] - Întărirea răspunderilor ideologice, artistice, economice și organizatorice ale Caselor de filme [...]. Casa de filme să devină veriga hotărîtoare în asigurarea calității scenariului
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
la maximum două luni și stabilirea unor termene de 2-3 săp tămîni după terminarea filmului pentru aprobarea difuzării. [...] - Întărirea răspunderilor ideologice, artistice, economice și organizatorice ale Caselor de filme [...]. Casa de filme să devină veriga hotărîtoare în asigurarea calității scenariului, decupajului și, implicit, a filmului. - Planurile tematice ale filmului artistic de lung metraj să fie discutate în cadrul colectivelor de creatori, cu parti ciparea Caselor de filme și a reprezentanților CCES. Ele să rămînă deschise la capitolul filme de actualitate în scopul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
dar nu exclusiv, creșterea intensității și a duratei jocului, știut fiind faptul că de cele mai multe ori copilul hiperactiv manifestă neliniște când se joacă, schimbând un joc cu altul fără a finaliza ceva; tehnici expresive (desen liber/tematic, pictura individuală/colectivă, decupaj, colaj etc.) - prin acestea copiii au fost ajutați să devină conștienți de sine, să-și exprime sentimentele etc.; tehnici metaforice - au avut rolul de a furniza copiilor noi Înțelesuri, de a-i provoaca să caute În ei resursele necesare schimbării
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Cristina VAMEŞU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2184]
-
identifică o structură sentimentală, nostalgică, înclinată către plasticizarea imaginii („... vigurosul trunchi al unei amiezi / Cu pistruii ploii în soare sunând ca bănuții de aur / O procesiune de arbori...”, Vremea cireșilor). Sunt caracteristice parafraza, ironia, referințele livrești și biografice, cu mari decupaje de album de familie: „Tatăl meu umil funcționar de birou/ Mama mea împărtășindu-mi neliniștile/ Mătușile mele cu frica lui Dumnezeu/ Bunica mea supraveghetoare cândva la o fabrică de tutun/ Bunicul dinspre mamă căzut prizonier la Cotul Donului/ Și revenit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
categorie socială unită în jurul unor interese materiale comune. Instalarea politică a comunismului a deturnat "revoluția națională română" începută în postpașoptism și desăvârșită prin făurirea României Mari. Totodată, "consensul naționalist" constituit pe durata unui secol întreg a fost brusc suprimat. Marile decupaje pe verticală operate de către imaginarul naționalist, prin care umanitatea era astfel secționată, pe criterii lingvistico-etnice, în națiuni omogene intern și eterogene între ele, sunt înlocuite cu liniile de fractură orizontale care nu țin cont de frontierele naționale și produc clivaje
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
publicându-se corespondența inedită dintre Eminescu și Veronica Micle, s-a identificat și adresantul, nenumit de Gruber, al acestei scrisori fragmentate cu puncte de suspensie și de unde sunt fragmentele. Reluăm, pentru că este interesantă și selecția lui Eduard Gruber dar și decupajele sale. Primul fragment este dintr-o scrisoare din 12 august 1882: „Draga mea copilă, tu trebuie să-și închipuiești astăzi sub figura mea un om foarte obosit, de vreme ce sunt singur la negustoria asta de principii și peste aceasta bolnav /,/ care
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
religioase și de sistemele de interdicție - reprimare ale acestor manifestări, specifice fiecărui model socio-cultural. În sensul acesta societatea „decupează” din cadrul formelor de comportament sexual, acele „aspecte” considerate de ea ca fiind „negative” în raport cu sistemul de valori moral-religioase, culturale etc. Aceste „decupaje” vor fi etichetate ca fapte reprobabile, ca stări anormale în raport cu formele de comportament sexual admise de societate la momentul respectiv (C. Enăchescu). Ele vor fi ulterior „medicalizate” constituind cadrul clinic al tulburărilor psihosexuale. Tulburările psihosexuale, recunoscute și admise de către toți
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Roma secolului întâi este mai reală pentru el decât existența alături de Simina. Naratorul este obsedat de istorie și filosofie, în vreme ce Simina reprezintă întruchiparea spontaneității și a purității neatinse de livresc. Inserția citatelor din gânditorul antic nu oferă numai un interesant decupaj narativ, ci revelează sensul final al romanului: singurătatea asumată cu luciditate de scriitorul împărțit între obsesia cărții sale și iubirea pentru Simina este resimțită cu o durere similară sacrificiului stoic. Acțiunea romanului Nefertiti (2001), fără îndoială opera de căpetenie a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285561_a_286890]
-
Paul Everac sau Dumitru Popescu), ci și cu autorii tineri lipsiți de informațiile și de cunoașterea directă, ironic-scrutătoare a unui contemporan al "eroilor". Dacă ar fi să păstrăm ironia autorului, am putea spune că, în sfârșit, a debutat și precursorul decupajului sarcastic-cinematografic folosit de Florin Lăzărescu, precum și al realismului abraziv-poetic pus în operă, cu minuțiozitate de orfevru, de Dan Lungu. În realitate, acest roman vine în prelungirea observațiilor casante asupra nomenclaturii, cu simțul portretului, cu replici dinamice și cu decupajul cinematografic
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
precursorul decupajului sarcastic-cinematografic folosit de Florin Lăzărescu, precum și al realismului abraziv-poetic pus în operă, cu minuțiozitate de orfevru, de Dan Lungu. În realitate, acest roman vine în prelungirea observațiilor casante asupra nomenclaturii, cu simțul portretului, cu replici dinamice și cu decupajul cinematografic al scenelor folosite de dramaturg în celebrele și controversatele sale creații Sâmbătă la Veritas și Hardughia. Deși acestea se înscriau în siajul observațiilor autocritice, pe care partidul se făcea că le încurajează, autorul se juca, totuși, cu cenzura, plasându
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
în cauză. Așa cum se desprinde din dosarele Securității, din miile de file de la CNSAS sau din cele două volume masive publicate de Dora Mezdrea la Editura Muzeului Literaturii din București, drama trăită de Noica nu poate fi redusă doar la decupajul părtinitor și manipulator al unui cercetător mânat de resentimente pentru aventurile instituționale și reușitele personale ale discipolilor lui Noica după căderea comunismului (asta așa, dacă ar fi să aplicăm și asupra celui în cauză discutabila grilă psihanalitică prin care el
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
gestație prelungită artificial, fiind concepute înainte de perioada detenției și publicate aproape douăzeci de ani mai târziu. Lucrările rămân însă exemple de sinteze istorico-literare construite pe solide baze documentare și empirice, riguros argumentate și articulate demonstrativ. După ele, obiectul de studiu, decupajul problematic și metodele criticului se schimbă, iar direcția în care virează s-ar putea numi hermeneutică și comparatistă. Hermeneutica lui Mircea Eliade este o carte de reacție și un gest provocator, care repune în circuitul cultural al normalității o personalitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
acest fel se reduc la justele proporții o serie de rupturi dramatice ce au survenit periodic în câmpul literaturii - nou și vechi, sincronic și diacronic -, M. dând câștig de cauză în modelul său normei lui și/și în locul exclusivismelor. Acest decupaj problematic are o serie de avantaje. Reușește să fixeze într-o ecuație clară raporturile efective dintre practica literaturii și numele cu care a fost desemnată vreme de secole. Se infirmă astfel falsa impresie de coincidență absolută sau, dimpotrivă, de divergență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
eului creator. Numai acesta poate pretinde că ține seama atât de personalitatea autorului, cât și de ceea ce e el În stare „să scoată” din ea. Altfel spus, subiectivitatea e o condiție esențială a intimității, pentru că, ontologic vorbind, ea creează un decupaj În real, În realitatea „obiectivă” a vieții. Or, să observăm imediat, estetica intimității și a intimului operează modificări structurale În Însuși spațiul asupra căruia se proiectează. Intimul devine, astfel, o valoare psihologică, un câmp tensional În interiorul căruia se desfășoară mișcările
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
el trăsături, obiceiuri, acte care alcătuiesc personalitatea autorului de jurnal. Desigur, e vorba de un autoportret fulgurant, care nu are decât arareori consistența și coerența autoportretului din artele plastice. Recompus după o geometrie variabilă, el propune o lectură proprie, un decupaj mai degrabă al stărilor decât al imaginilor. Portretul construit de către jurnal va fi, așadar, Întotdeauna unul mai apropiat de psihologic decât de arta literară. Absența autoportretului sistematic și voluntar se leagă, fără Îndoială, de pactul secretului. Scriind, inițial, doar pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
efortul sistematic al creării unei realități secunde. Ambiția jurnalului intim este de a reface, de a re-da, de a salva in extremis realitatea primă. E un rol asumat aproape În mod inconștient, extras din datele inițiale care-l fac posibil. Decupaj În real, jurnalul acționează În funcție de pulsiunile conținute de selecția (sau absența selecției) operată la nivelul realității propriu-zise. Cu toate acestea, el cade În plasa ficționalizării, Împrumutând tehnicile prozatorului, constrâns de tensiunea conținută de Întâmplările pe care le narează nu atât
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
jurnalul intim ia naștere asemănător felului În care Își croiește liliacul drumul În bezna compactă În care se mișcă. Sunetele emise Înspre țintele necunoscute se Întorc modulate, iar radarul ultrasensibil nu face decât să decodifice și să sistematizeze semnificațiile acestui decupaj În real. Prin urmare, acumularea de asimetrii transformă jurnalul Într-o oglindă involuntară a eului. Adică forma cea mai complexă de autocunoaștere. (De altfel, În Evul Mediu, speculum, oglinda, oglindirea, numea sistematizarea enciclopedică a cunoștințelor.) Fără Îndoială, e vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
elimina din descriere ficțiunea, imaginarul, interpretarea. Dar, alungate pe ușă, acestea se reîntorc pe geam. Tensiunea extraordinară provocată de dubla articulare a autoportretului - la o extremă, de imaginarul cu pretenții de obiectivitate al scriitorului, la cealaltă, de expresivitatea involuntară a decupajului zilnic - conferă jurnalului, ca Întreg, rolul de conștientizare a sinelui. Adică prerogativele fantasmării În marginea a ceea ce pare cunoscut, acceptat și inamovibil. Înainte de a fi scrierea multiformă (Însă ușor previzibilă) a ceea ce se vede, jurnalul e investigarea turbulentă a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]