2,754 matches
-
smocuri ațoase de iarba-miresei cu bocancii care te strâng, atenție să nu aluneci! Atenție să nu... De câte ori n-ai mai mers pe aici, la fel, la fel, la fiecare pas picioare nenumărate urcă odată cu tine treptele de ciment ale podului, dedesubt, trei firișoare de apă, supte de limbile de nisip, de bolovanii mari, rotunjiți, pe care stau sezoniști modești. Leșuri moi, albicioase așteptând zadarnic să mai iasă soarele peste pământul semănat de umbre. Ajunserăm la capătul de apă/ pe-afundul ocean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
lui Laerte fiu, Ulysse,/ Prea iscusite, de ce-ai lăsat, sărmane,/ A soarelui lumină și ai venit/ Să-i vezi pe morți și jalnica lor țară? Pui pastila pe limbă, Înghiți Încet, cu icnituri apa care Îți frige gura uscată, dedesubt, macheta unui oraș-jucărie În care Îți juri să nu te mai Întorci vreodată. În scaunul de alături fața nemișcată, negricioasă, bine hrănită, tristețea fețelor nemișcate care Își ascund mulțumirea-nemulțumirea. Dar nici tu n-ai strigat: deschideți odată geamurile ca să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
diferență Între lumea ta și lumea lor! Lângă hublou, fața uscată, gălbuie a femeii care mestecă religios, repede, licărul dintelui de viplă În gura lacomă, larg deschisă, farfurioara roz de plastic a și rămas goală, dincolo de hublou, albul orbitor, catifelat, dedesubt, macheta minusculă a unui alb oraș-jucărie, a alunecat prea repede sub aripa avionului? Ai Închis ochii, să nu-l mai vezi, nu știu cine sunteți și nu mă interesează, ai vrea să strigi, am atâta de lucru și vreau să mă Întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nu doream rochie, ceream aici. De care Duda n-are - nu-i destul de mare. Îi și spun. Ea nu pricepe. Se ghemuiește lângă mine, dar numaidecât zice că varvarii de țânțarii intră pe-peste tot, și prin față și pe dedesubt; zice că suntem prea mulți, doi, pentru o singură Învelitoare, așa că să fim numai unul - din pricina țânțarilor-varvarilor. Zice că, mai Întâi, să mă așez la ea În poală; după aceea zice să mă ridic oleacă: i se boțește rochia. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la pădurea verde. Și neagră. Moș Iacob ne cheamă să ședem la ei. Mătușa Domnica s-a Întors din Codru mult Înaintea noastră, casa lor arată a casă; arată ca Înainte - În afară de un perete al saraiului; În afară de gura beciului, aflat dedesupt; În afară de altele... Cum se Încingea hora-dracului, sus, Moș Iacob se adăpostea În beci, jos. Sus căzuseră plunghi și boambe (noroc că una s-a scăpat Încolo, În grădină, n-a făcut pagube, decât o groapă-n pătlăgele). Plunghi au căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
aceea, dar știu că așa nu e foarte bine, mă cam Înăbușă. După aceea zice că ea-i degerata, s-o des, eu, care-s a treia fată, cea de deasupra. Așa mai merge, dar când mă pune pe mine dedesubt, iar nu-mi place, se lasă prea grea, mă strivește. Într-o dimineață mi-a zis să-i intru eu sub cămașa de noapte - nici așa nu mi-a plăcut: nu-i o poziție bună. I-am și spus. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Într-un târziu se oprește și arată două degete. Eu am văzut degetele - atât; Mătușa Domnica a văzut degetele: Își face cruce, Își acoperă și mai mult obrazul cu broboada ei neagră - nu-ți mai dai seama dacă plânge, pe dedesupt, ori se doar roagă; Mama n-a văzut; Tata a văzut - dă pe gât stacanul; și-l umple iar. - Dumneavoastră ați fost la ei, Îi cunoașteți, zice ofițerașul. De ce-i trimit aici? Doar știu - sau ar trebui să știe - că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să fac așa o muncă periculoasă. Nu, nu, îl liniști domnul Chawla. e întru totul sigură. Eu însumi am să discut cu mama ta, dacă dorești. Uite, o să avem grijă ca totul să fie mai sigur imediat. Ammaji se afla dedesubt cu un morman de pietre și o praștie făcută dintr-o ramură și o bucată de elastic negru. În timp ce ea lansa pietricelele, ținând la distanță maimuțele furioase, ședința foto se derulă conform instrucțiunilor domnului Chawla. Sampath dorise să pozeze cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
tulpinile și cu echilibrul florilor, cu urechi ca frunzele pufoase și guri moi precum. — Chiar să faceți liniște, spuse Sampath somnoros. Mă enervați cu săritul vostru. Numai că, strâmbându-se și țipând, ele săreau prin copac și acopereau pământul de dedesubt cu o epavă de crengi. — Încetați, spuse spionul, care fusese lovit de o crenguță. Încerca să se gândească la ideile sale și să le ordoneze pe toate, pentru că, în ultima vreme, se încurcaseră rău de tot. — Da, faceți liniște, strigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
se clătinau cuprinse parcă de un vârtej, calea maimuțelor către munți indicată de un tremur argintiu printre pini, de un tremur al crengilor și frunzișului. Păsările din pădure zburară și se împrăștiară alarmate, țipetele lor amestecându-se cu vocile de dedesubt în aerul plin de satin rosu, albastru și negru, de penele aurii și arămii ale fazanilor și păunilor, ale ciocănitorilor și bărbătușilor... Și totuși, maimuțele își continuau drumul. Mai sus și mai sus. Ca o pală de vânt venită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
pe jumătate goală așezată pe masă și jucăriile lui Milly împrăștiate pe podea, așa cum erau întotdeauna. Apoi a văzut-o și sângele i-a înghețat instantaneu în vene. O tigaie stătea încă pe unul dintre ochiurile aragazului. Focul mai pâlpâia dedesubt, dar conținutul recipientului arsese complet, transformându-se într-o crustă carbonizată. Nick a stins focul. Era absolut imposibil ca soția lui să fie atât de neglijentă. Ceva groaznic se întâmplase. —Caitlin? Nick s-a întors în hol, proiectându-și vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o oră, când noaptea era neagră, îi aruncă o ultimă privire de recunoștință, își luă armele și gerba cu apă și porni la drum, fără grabă, spre vest. își scosese tunica albastră, lăsând-o la vedere doar pe cea de dedesubt, și era o pată albă alunecând în tăcere pe întinderea albă, și nici când apăru luna, ce avea deja o mică mușcătură de umbră în contur, nu putea fi văzut de la mai mult de douăzeci de metri. Zări taluzul când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cărei pulsații răzbăteau acum din boxe. Eu rămân să te privesc. Ne-am făcut loc prin mulțime către ringul de dans. Clubul e uneori folosit pentru concerte, așa că există o mică scenă În partea din spate, unde exhibiționiștii pot dansa. Dedesubt se află ringul de dans principal și un balcon care se Întinde pe două laturi. Podiumul DJ-ului este pe a treia latură. Muream de nerăbdare să dansez, dar aveam noua mea haină din piele de leopard, lungă până la glezne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
linoleumul cam prăpădit care ducea către capătul coridorului și către ieșirea de urgență, pe care afișe verzi decolorate ne instruiau cum să folosim extinctoarele fără să intrăm În panică. Pe cel din mijloc scria: „Această ușă e dotată cu alarmă“. Dedesubt, cine știe ce glumeț scrisese În grabă și urât, „Ei bine, mor de frică!“. Am Împins ușa de la toaletă, care, după ce am intrat, s-a Închis În urma mea. Era deja cineva Înăuntru; una dintre cabine era Închisă. Am dat drumul clamelor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ton neutru. Nu-i treaba mea. Se uită foarte lung la mine. Dacă voia, putea să arate foarte impunător. — Și nici a ta, Sam. În locul tău, aș fi precaută. Am deschis gura, dar ea mi-o luă Înainte. — Prețurile sunt dedesubt, Îi spuse unei fete care se uita la radiourile de bachelită. Sunt toate originale. Întoarce-l dacă vrei. Se Îndreptă către fată, așa că nu mi-a fost greu să ghicesc că discuția se Încheiase. * * * M-am Întors la pas În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
strâns În coadă, i se legăna În aer, iar mișcările Îi era line și mlădioase. Alături era o estradă (una dintre multele Împrăștiate În jurul ringului de dans) pe care dansau fetele cu paiete, unduindu-și brațele peste capetele celor aflați dedesubt. Cel mai de efect arătau gesturile fetei cu mănuși albe. Mi-am croit drum prin Îmbulzeală către ieșire și m-am oprit o clipă lângă un stâlp, privind Înapoi spre ring. Rachel tot mai dansa cu băiatul În pantaloni argintii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
casă victoriană mare, situată vizavi de Parliament Hill și Împărțită În apartamente. Trebuie că n-o duce prea rău, căci să Închiriezi un apartament În zona asta ar costa o sumă frumușică. Clădirea avea fațada spre strada principală, dar, imediat dedesubt, era zona Împădurită de pe Parliament Hill, iar dincolo de ea, Hampstead Heath. Cred că era dificil totuși să parchezi pe aici. Mie, una, mi-a fost greu. În susul și-n josul drumului erau plantate indicatoare care menționau că, În această zonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
dragă! Însă cred că Duggie are șanse! — Apartamentul ăsta nu se prea potrivește cu statutul lui de asociat la Wellington, am remarcat, iar ea râse. — Duggie e plin de paradoxuri. Ai observat copacii de la intrare? — Da, am... — Tipul care locuiește dedesubt e partenerul lui Duggie și unul din acei minimaliști care pun două mobile Le Corbusier pe podeaua goală și depozitează celelalte lucruri În dulapuri albe cât tot peretele. Se ceartă tot timpul. Asta Îi menține În formă. Acum, aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
galbenă cu un scris pe care nu-l pot citi: Iugoslavia. E timpul să se petreacă minunea a cincea. Tată, de ce întârzii? ROȘU Până azi dimineață, am trăit în micul nostru apartament cu două camere. La stânga și la dreapta și dedesubt de noi, locuiau o mulțime de alți oameni. Unii dintre ei țineau pisici, câini, canari în colivie și socri. În imediata noastră vecinătate existau șaptesprezece socri și douăsprezece animale de casă. În general, în țara asta a noastră, locuiam cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Recepționaseră imagini de pe lună, cu niște litere ciudate pe pietre. Se punea întrebarea dacă era vorba de extratereștri. Și tovarășul Mao murise. M-am uitat înspre dreapta, acolo, la capăt, trotuarul trecea printr-o casă, era o construcție veche, pe dedesubt avea catacombe și bolți, în curtea din spate Francesco și Paolo jucau seara volei. Pe culoarul îngust, vizavi de intrarea în subsol, o nișă adăpostea o mică statuie pictată din ceramică arsă. Îi ziceau Madonna și câteodată își făceau cruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cunoșteau bine. Soții Sanowsky locuiseră chiar în blocul nostru. N-aveam idee cum de veniseră ei în America, fiindcă Ion, fiul lor, nu era bolnav. Domnul Sanowsky purta un pardesiu lung până la genunchi și subțire, care arăta cam tocit, iar dedesubt se zărea un maiou alb, fără mâneci, întocmai ca acela purtat de tata când se bărbierea dimineața, în baie. Pardesiul era prea strâmt pentru burta lui mare. „În America, așa umblăm îmbrăcați. Ca să nu ne buzunărească hoții”, a spus domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pahare mari și conținea zece la sută fructe. Extra cu fructe. Paharele aveau capace din folie de aluminiu, cu mai multe culori și nume nostime scrise pe ele. Dacă trăgeai cu băgare de seamă, dând la o parte capacul, găseai dedesubt un ocean de extra cu fructe. Ședeam cu toții în jurul mesei și tata povestea despre Roma și despre viața de acasă. Când a povestit de acasă, i-au pus sumedenie de întrebări. Apoi domnul Sanowsky a zis „la noi” și i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
era că aici trăiau eroii. Exista câte unul pentru orice împrejurare și orice loc: pe Pământ, sus de tot deasupra Pământului și sub pământ. Flash stătea de pază sus de tot deasupra Pământului, în schimb Batman lupta pe Pământ și dedesubt. Dacă ticăloșii se ascundeau cumva în zgârie-nori, acolo se cățăra Spiderman, omul-păianjen. Doar Superman era neîntrecut pretutindeni, pe el îl iubeam cel mai mult. În emisiunea Teleenciclopedia spuseseră odată că eroii au trăit mai demult în Grecia. Dacă era adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
buzunare tot ce au găsit: sticle goale, suluri de hârtie igienică, ambalaje de la cârnați, scrumiere, umplându-le până la refuz. Apoi tata a trebuit să se plimbe prin cameră, dând impresia că se mișcă ușor și firesc. Ce căra el pe dedesubt n-avea voie să atragă atenția. Când în sfârșit s-au declarat mulțumiți, ne-am dus la culcare. Tata mi-a șoptit: „Pe capitaliști îi putem jumuli, nu-i așa?” M-a privit cu un zâmbet poznaș. Eu i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
întins scrisoarea, zicând: „Ți-am pregătit o surpriză, dar trebuie să vii la mașină”. M-am luat după el. Când am ajuns la mașină, a ridicat capacul portbagajului și a dat la o parte câteva pături și saci de dormit. Dedesubt se afla bicicleta lui signor Giovanni. Francesco a tras-o afară și a așezat-o pe pământ, câțiva metri mai încolo. „Au vrut să ne-o confiște la vamă, dar ne-am luptat pentru ea ca leii. Deci acum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]