1,797 matches
-
solemnă, fără să fie grandilocventă, e înflorită, armonioasă și amplă fără să cadă în virtuozitate artificioasă. Nu fără motiv Isidor de Sevilia îl compară pe Sedulius cu Prudentius și cu Iuvencus. Tot Vergiliu este modelul acestui poet creștin. Scrisoarea de dedicație, pe care am amintit-o, este interesantă și pentru că în ea găsim un fel de declarație de intenție a poetului. El declară că s-a consacrat poeziei fiindcă e convins că ea constituie o înfrumusețare a scrisului și l-ar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de un mare succes. După acest moment, nu mai avem alte informații despre Arator. Așadar, Arator a scris un poem epic, Faptele Apostolilor (De actibus apostolorum), divizat în două cărți. Poemul e însoțit de trei epistole în versuri cu funcție de dedicație: una îi este adresată unui binevoitor abate Florian, a doua papei Vigilius, căruia poetul îi încredințează manuscrisul său, iar cea de-a treia, trimisă unui important funcționar din Roma, un anume Partenie, nepot al lui Ennodius, este scrisoarea amintită mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pascal pentru anii 380-479, pe care l-a trimis împăratului Theodosius în încercarea - de altfel, nereușită - de a impune numărătoarea pascală alexandrină în locul celei romane. Nu ne-au rămas decît prologul, complet doar într-o versiune latină, și scrisoarea de dedicație adresată lui Theodosius. S-a pierdut și un pamflet contra lui Ioan Hrisostomul, a cărui versiune latină realizată de Ieronim a fost utilizată de Facundus de Hermiane (în apărarea celor Trei capitole 6, 5) care spunea că era plin de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
siriacă, consacrate combaterii cărții a doua din Contra galileenilor, și, așa cum am spus, nu se știe dacă au existat o a treia carte a operei lui Iulian și o a treia parte (10 cărți?) a scrierii lui Chiril. După o dedicație adresată împăratului Theodosius al II-lea, prima carte începe cu negarea tezei lui Iulian potrivit căreia creștinii au creat un nou tip de viață intermediară, trădîndu-l atît pe Moise, cît și tradiția greacă; pe de o parte, afirmă Chiril, ei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și a combătut păgînismul și nestorianismul. I-a primit cu bunăvoință pe Alexandru și pe ceilalți călugări din mănăstirea Acimiților alungați din Constantinopol. A murit la 30 iunie 446. Ni s-a transmis o Viață a lui, precedată de o dedicație a editorului pentru un diacon pe nume Eutic, din care reiese că autorul este Calinic, un discipol al lui Ipatie; el apare în text ca monah, iar în 426 se găsea deja în mănăstirea din Rufiniane (în acel an a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Socrate; prin urmare, a fost contemporan și concetățean cu Socrate, dar nu-l pomenește niciodată. a) Istoria bisericească a lui Sozomen Pentru publicarea istoriei sale, Sozomen a cerut aprobarea împăratului Theodosius al II-lea, căruia i se adresează printr-o dedicație plină de entuziasm curtenesc. împăratul, zice scriitorul, să binevoiască să accepte ostenelile sale, să le cîntărească și să le modifice potrivit cu judecata sa personală. Sozomen va respecta norma impusă de cenzura imperială; dacă aceasta va fi voința împăratului, el nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fi voința împăratului, el nu va mai adăuga nici un rînd la opera sa. Se pare că lucrurile au stat chiar așa, dacă în acest fel trebuie înțeleasă neașteptata întrerupere a Istoriei bisericești. Atunci cînd a fost prezentată împăratului însoțită de dedicație, opera se întindea pînă în 439, pentru că în acel an a fost scrisă dedicația, în timp ce în versiunea ajunsă pînă la noi istoria se oprește în 414, cu toate că în cursul povestirii apar aluzii la evenimente ulterioare acelui an, cum sînt urcarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pare că lucrurile au stat chiar așa, dacă în acest fel trebuie înțeleasă neașteptata întrerupere a Istoriei bisericești. Atunci cînd a fost prezentată împăratului însoțită de dedicație, opera se întindea pînă în 439, pentru că în acel an a fost scrisă dedicația, în timp ce în versiunea ajunsă pînă la noi istoria se oprește în 414, cu toate că în cursul povestirii apar aluzii la evenimente ulterioare acelui an, cum sînt urcarea pe tron a lui Valentinian al III-lea, împăratul din Occident, în 425, și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și domniei lui Arcadius (pînă în 408). Ultima carte cuprinde istoria împăratului aflat la domnie, Theodosius al II-lea, doar pînă în anul 414, așa cum am arătat. Redactarea operei trebuie să se fi încheiat între 443, anul ce apare în dedicația către împărat, și 448, anul morții lui Sozomen, sau poate ceva mai devreme, pentru că scriitorul afirmă că erezia lui Nestorie este ultima de care ar fi avut cunoștință, așadar, nu știe nimic despre problemele create de monofizism, de care curtea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Sebastian. Dl Handoca, reproducîndu-le, are, am văzut, îndoieli și socoate că veracitatea lor trebuie numaidecît coroborată cu documente de epocă. În aceste circumstanțe, care erau documentele de epocă verificatoare? Cronicile reciproce despre cărțile publicate de cei doi înainte de iunie 1936, dedicațiile lui Sebastian pe cărțile sale, dăruite lui Eliade și alte articole ale altora, cum procedează dl Mircea Handoca? Nicidecum. Proba concludentă era reproducerea articolelor legionoraide publicate de Eliade în Vremea și Buna Vestire. Dar aceste probe, singurele concludente, dl Handoca
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
mirajul năruit: „Și iată că deodată toți îngerii suspină/ Căci templul se preface cu-ncetul în ruină”. Și debutul publicistic absolut al lui Ion Vinea, o prelucrare după Albert Samain, Cetate moartă, exprimă aceeași detresă a ruinelor tragice, iar în Dedicație, o erotică de N. Davidescu, versul central e „Și-n sufletu-mi prea sunt adânci ruine”. S. obține colaborarea sau acordul de reproducere de la scriitori notorii din școala macedonskiană și minulesciană, nu și din grupul simboliștilor „academici” de la „Vieața nouă
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
Arhivele Statului din orașul natal, Brașov- cele două ediții. O călătorie din 1996 nu mi le descoperise. Surpriza a fost cu atât mai mare cu cât exemplarul este exact cel reprodus În facsimil de Arion Roșu În 1962 și poartă dedicația lui Honigberger către concitadinii săi. Aș vrea să preîntâmpin, cumva, complexul eventual față de erudiția spre care Îndreaptă Honigberger. Erudiției istorice, geografice, arheologice, botanice, medicale, orientaliste, religioase și literare Îi reproșez eu Însumi a fi Întârziat apariția traducerii și declanșarea altor
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
nuvelei nu a fost, cred, nici Yoga, nici propriile amintiri indiene cărora trebuia să le ofere o altă dezlegare, ci o conjunctură aproape secretă, acumulată Întâmplător și nu mai puțin rapid. Ceea ce se transformă și reorientează atunci, În 1939-1940, e dedicația tezei franceze despre Yoga. Surendranath Dasgupta, maharajahul de Kassimbazar și Nae Ionescu erau toți niște amintiri aproape pierdute În 1939. Toți trei erau absenți din biografia, din prezentul său, dar toți trei revin. Mai Întâi, după aproape un deceniu, cel
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
2. Honigberger reunește cele două profesiuni și notează pe frontispiciul ediției de la Calcutta a broșurii despre vindecarea holerei (1857) că vânzările primelor o mie de exemplare (1000 de rupii) vor fi Împărțite Între două „Relief Funds”. Să mai notăm că dedicația de pe exemplarul „Bibliotecii gimnaziului din Brașov” poartă mențiunea „26 iulie 1859, Brașov”3. Prodigalitatea traseelor nu va fi Însă confundată cu aceea a teritoriilor infestate, dimpotrivă. Unele măsuri luate atunci segregau profund chiar și comunitățile limitate din arii bine precizate
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pe Honigberger În 1835 și Îl prezentase orientaliștilor parizieni, neîndoios și pentru că la acea dată era Încă un german din Stuttgart care Își aștepta naturalizarea, survenită În 1838. Dar exemplarul ediției germane din biblioteca pariziană (cota 8o2095) nu poartă nici o dedicație și nu am putut afla cine l-a achiziționat. Înarmat numai cu tenacitatea curiozității și cu celebra sa flexibilitate față de cele mai dificile circumstanțe, doctorul Honigberger trecea rapid de la confortul cabinetului de spițer la munca pe un șantier arheologic improvizat
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Alexandru Condeescu, București, 1990; Colindă de inimă, îngr. Alexandru Condeescu, Galați, 1991; Cu viii și cu morții laolaltă, București, 1991; Leoaică tânără, iubirea, îngr. Dumitru Udrea, București, 1991; Argotice (Cântece la drumul mare), îngr. și pref. Doina Ciurea, București, 1992; Dedicații (Poeme inedite) (în colaborare cu Gheorghe Tomozei), Ploiești, 1992; Tânjiri către firesc, pref. Aurel Covaci, Iași, 1993; Leoaică tânără, iubirea, îngr. și postfață Alexandru Condeescu, București, 1995; ed.2, București, 2002; Cărțile sibiline, îngr. și pref. Constantin Crișan, București, 1995
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
1982; Prea târziu, prea devreme, București, 1984; Carte de motănică, București, 1985; ... Urmele poetului Labiș, București, 1985; Catalogul corăbiilor, pref. Nicolae Manolescu, București, 1987; Plantația de fluturi, București, 1988; Mersul pe aripi, București, 1990; Ultima carte de dragoste, București, 1991; Dedicații (Poeme inedite) (în colaborare cu Nichita Stănescu), Ploiești, 1992; Bibliotecile fericite, București, 1994; Carte cu ghicitori, București, 1995; Un poet din Tibet, București, 1995. Ediții, antologii: Nicolae Labiș, Moartea căprioarei, pref. edit., București, 1964, Albatrosul ucis, postfața edit., București, 1966
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
lucrare înscrisă în deschiderea operată de estetica receptării și de recuperarea de tip mentalist, V. propune o analiză a practicilor de lectură din cultura veche (sprijinindu-se ca sursă documentară principală pe ceea ce Paul Cornea numește „texte de escortă” - predoslovii, dedicații, notele de la finalul manuscriselor etc.), precum și o investigare a felului în care „Autorul își proiectează și își formează o idee de Cititor”. În fapt, analiza practicilor de lectură și a relației autor-cititor este stratificată, pe V. interesându-l nu numai
VASILESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290454_a_291783]
-
păcate, societatea actuală arată o creștere alarmantă a numărului părinților din această categorie, având consecințe negative asupra personalități copilului și viitorului adult. În concluzie, considerăm că a fi părinte este o sarcină dificilă și solicitantă, o “meserie” care presupune multă dedicație, răbdare și toleranță atât vis a vis de copil cât și față de noi înșine. Cu siguranță că nu există părinte perfect și nici nu trebuie să aspirăm către un asemenea ideal, imposibil de atins. În schimb, cu siguranță există un
PĂRINŢII, MODELE ALE COPIILOR –CONSECINŢE POZITIVE ŞI NEGATIVE. In: Arta de a fi părinte by Roxana Tudorache () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1391]
-
de adresare imediată, directă, indirecă, relativă sau indexată. -repertoriul de instrucțiuni. Acesta include instrucțiunile de prelucrare, de transfer, speciale, rezervate și ascunse (de testare). -structura setului de regiștri ai UCP. Orice procesor are regiștri de uz general și regiștri cu dedicație specială (PC - program counter, SP - Stack pointer), conținutul acestora reprezentând starea UCP. Execuția unei instrucțiuni (sau chiar a unei secvențe a instrucțiunii) înseamnă modificarea stării UCP. -organizarea memoriei sistemului. Memoria poate avea o structură simplă sau ierarhizată. Organizarea sa depinde
Arhitectura Calculatoarelor by Cristian Zet () [Corola-publishinghouse/Science/329_a_567]
-
Târgu Mureș, lunar, între octombrie 1933 și iunie 1938, ca organ al Asociației Învățătorilor Români din județul Mureș. Redactor responsabil: Ion Butnariu, secretar de redacție: Nicolae Albu. Rubrici: „Cărți”, „Reviste”, „Poștă redacției”. Sunt incluse versuri (multe retipărite) de Ștefan Baciu (Dedicație, Rugăciunea poetului, Fum de inspirație, Grimm), D. Gherghinescu-Vania, Traian Chelariu, Mircea Streinul, Teofil Lianu, Constantin Ștefăniu, Vasile Netea, Alexandru Ceușianu, Vlaicu Bârnă, Maximilian Costin, Alexandru Sară, C. S. Anderco, Ion Th. Ilea, Petru Natea, Mihail Dragoș ș.a. Proza semnează Alexandru
PROGRES SI CULTURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289032_a_290361]
-
Ludo, Alexis Nour. Abia odată cu apariția revistei avangardiste „Contimporanul”, la care va fi o colaboratoare constantă între 1923 și 1931, Q. va fi prezentă și cu versuri, grupate, mult mai târziu, sub titlul Nocturne, într-o plachetă din 1968. Ciclul Dedicații, care deschide singura ei carte, reunește versuri adresate lui Geo Bogza, Perpessicius, Marcel Iancu, Petru Comarnescu, Zaharia Stancu, Camil Baltazar, Ion Vinea. Timbrul liric care o definește poate fi însă recuperat din alte poeme, ce respiră un expresionism temperat, pe
QUIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289074_a_290403]
-
și pref. trad., Iași, 1995 (în colaborare cu Leonida Maniu și Leonidas Rados); Soarele Verghinei. Poeți contemporani din Salonic, Iași, 2003 (în colaborare cu Leonida Maniu). Repere bibliografice: Adrian Popescu, Rita Boumi-Pappà, „Înflorire în pustiu”, ST, 1974, 12; Constantin Coroiu, Dedicații lirice, RMB, 1980, 11 227; Al. Păscu, Un cântec despre România, CRC, 1981, 26; Polixenia Karambi, Cultura și literatura română în Grecia, RL, 1981, 43; Ioan Holban, O poezie care a trebuit să-și uite trecutul, CRC, 1991, 12; Busuioc
RADOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289093_a_290422]
-
revolte argheziene, uneori încărcată de o tristețe bacoviană și mai ales de un puternic lirism, care irupe în maniera impetuoasă a lui Nichita Stănescu. Lirica, directă, de tipul confesiunii adresate unei persoane anume (poemele sunt datate și, majoritatea, poartă o dedicație), este dominată de două mari teme: scrisul și prietenia. De altfel, ele se întrepătrund, poeții, asemenea eroilor antici Ghilgameș și Enkidu, sunt în primul rând prieteni, suferind împreună, în aceeași aventură dureroasă a ființei și a limbajului. Poezia constituie în
PUSLOJIĆ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289071_a_290400]
-
este „menită să propovăduiască adevărurile mântuitoare ale legii creștine în mijlocul iubitului popor”. Aparițiile editoriale sunt consemnate în cadrul rubricilor „Cărți noi și reviste”, „Cărți din orice părți”. Aproape fiecare număr conține câteva poezii, cele mai multe fiind retipăriri: Octavian Goga (Dascălul, Scrisoare, Străbunii, Dedicație), St. O. Iosif (Iisus), G. Coșbuc, I. Mureșan, Th. D. Speranția, Aron Cotruș, D. Petrino, Panait Cerna, N. G. Rădulescu-Niger, Iuliu Domșa, Emil A. Chiffa, Alexandru Aciu, N. Marcu, I.U. Soricu (care semna și Al. Dafin ori M. Iustin
RAVASUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289150_a_290479]