1,309 matches
-
o sumedenie de obiecte de aur și de argint, ornamente bătute cu pietre prețioase, mobile din lemn scump, perne de puf, țesături de mătase provenite din îndepărtatul Regat de Mijloc. Acolo, pe covoare minunate, moi, de Persia ori de Bactriana, defilau splendide copile acoperite cu văl alb, împodobite cu brățări de aur și cu coliere de perle, care alergau să-l primească bucuroase pe marele rege ori de câte ori se întorcea de la o incursiune glorioasă, însoțit de zeci de servitori ce purtau daruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înăbușit. Afară, două santinele hune râdeau, glumind unul pe seama celuilalt; o cucuvea, cine știe unde, scotea în întuneric strigătele sale sumbre. Noaptea înghițise ce mai rămăsese din sat și întreaga tabără care acum era centrul său. Un caleidoscop de imagini porni să defileze, rând pe rând, în fața ochilor lui Sebastianus: Frediana pe calul ei, cu părul mângâiat de vânt; Shudian-Gundikar, care galopa către el rotind sabia scânteietoare; Lidania, aplecată asupra sa, cu privirea concentrată îngreunată de ura înghețată și neputincioasă care mocnea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bătăliei, nu izbutiseră să-i dea de urmă în mulțimea de trupuri ce zăceau pe câmp, astfel că reușiseră să-l găsească numai la lumina zilei. îl duseseră pe brațe pe un catafalc, într-un lung și îndurerat cortegiu, care defilase și prin fața liniilor dușmane, intercalând corurile de doliu cu frenetice amenințări de răzbunare, la care hunii răspunseseră cu coruri provocatoare. în sfârșit, în mijlocul câmpiei fusese aprins rugul funerar. Sebastianus, care făcea parte din suita lui Etius, se afla, împreună cu Chilperic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
militare a impresionat pe toată lumea. Constantin Kirițescu, referindu-se la acest eveniment, nota: ,,Ce deosebită a fost revista trupelor de pe platoul Copoului, de spectacolul obișnuit al acestei serbări, din anii păcii! Nu mai era o armată de paradă, care să defileze în fața unor tribune împodobite cu flori și cu steaguri. Ci, pe platoul scăldat de soare, timp de trei ceasuri au trecut, cu pas bărbătesc, trupele unei divizii întregi, vechii luptători cu sufletul oțelit ai luptelor din Dobrogea, de la Jiu și
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3109]
-
-și cu mândrie drapelele zdrențuite, amestecați cu tinerii nerăbdători de a da piept cu cotropitorii țarinilor lor. Era armata nouă care purta în ranițe cinstea, soarta și nădejdea țării. Era zece mai al războiului, sărbătoarea jertfelor și a vitejiei. Trupele defilează cu însuflețire și cu bărbăție. Lumea privește, admiră și plânge. Sunt lacrimi de bucurie, lacrimi fecunde, care prind laolaltă, într-o comunitate de simțăminte, pe români și pe francezi’’. În anul 1917, efectivele armatei române s-au completat cu câteva
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3109]
-
În cer, nu - fredonez pentru mine - dar în ozon, da, căci astăzi brav răsună moderncosmopolitul (s)hit: “Ți-am dat bip și sunt voinic”...) La întoarcerea trupelor de pe Frontul din Răsărit a fost mare jale și bucurie laolaltă. Militarii au defilat păstrându-și exact locurile din formația în care plecaseră. Au pornit de la gară spre centrul orașului. Un ofițer purtând un drapel, zece rânduri goale - în amintirea morților! - apoi un olog decorat, câțiva soldați, alt ofițer și alte șiruri pustiite... Atâtea
Fâl-fâl-fâl! by Dan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1144_a_1925]
-
să te uiți ca la un lan de grâu, ca la un pom înflorit. Așa e, părinte, zicea Nae, da’ io dacă mă uit toată ziua la un pom nu simt ni’ica, nu mi se scoală, în schimb, dacă defilează putoarea asta p-acilea, mi se scoală de nu mai știu de mine. Țeavă Țeavă era unul care nu știa nici câte roți are vaporul. În schimb, era extrem de priceput la alte treburi. Cum ar fi. Se așeza în fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
întors, fac pariu că nici muniție pe țeavă n-au, prăpădiții naibii! Ce vă uitați așa de parcă n-ați ști despre ce-i vorba? Să nu-mi spuneți că nici pe Potăiță sau pe Copoi nu i ați văzut cum defilau mai adineaori prin Piață, dînd din colț în colț, întrebînd ce și cum în stînga și-n dreapta. Păi cum să-i fi văzut, că se întunecase deja, am sau nu dreptate? Și ca s o aflați și pe asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se relaxeze puțin, lăsîndu-se și el ușor pe spate. Nu mai poate face omul un pas fără să dea peste voi, gîndește Roja cu voce tare, ce să-i faci, reia descurajat, pe ăștia îi avem, cu ăștia trebuie să defilăm, sîntem condamnați. De cînd ați urcat tot vorbiți de unul singur vrute și nevrute, îi atrage atenția taximetristul, de parcă ați fi un conspirator de mîna-ntîia. Dacă v-ar fi auzit cineva cu rea-voință, ați fi ajuns cît ai zice pește la pîrnaie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dopului cu o răsucire fermă. În țara asta nu-ți mai rămîne decît să mori dacă n-ai de gînd să faci compromisuri, se gîndește, dînd pe gît o dușcă zdravănă. Prin fața ochilor închiși i se perindă diferite peisaje, îi defilează o sumedenie de personaje. I se pare că vizionează o piesă de teatru prost montată într-un decor jalnic. De ce se spune oare că răbdarea și tăcerea sînt virtuți, începe să se întrebe, a realizat ceva dacă pînă acum doar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
adusă din condei. N-am ce spune - a reflectat Costăchel cu voce tare. Uite că am început să facem politică. Dar ce știm noi ce se poate întâmpla?... În timp ce inginerul punea această întrebare, sub copitele armăsarului și sub roțile căruței defilau deja - sunând amarnic - pietrele caldarâmului din târg. Eu zic să trecem întâi pe la prefectură, să-mi rezolv treburile și pe urmă să facem și cumpărăturile. La prefectură mergem. Hai, flăcăule! și-a îndemnat Costăchel armăsarul. Pe măsură ce înaintau spre centrul târgului
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
o înghețat sângele în vine... N-am așteptat nici preț de-o minută, că lumina o și intrat pe potecă. Am sărit în tufișurile din apropiere și ne-am făcut una cu pământul. Nici nu respiram... După câteva clipe, felinarul defila prin fața noastră... Erau doi militari, cu puștile în bandulieră. Mergeau dondănind ceva în rusește... „Ăștia-s grăniceri. Norocul nostru că nu au și un câine cu ei, cum li-i obiceiul... Eram pirduți!” - a grăit Filip, în timp ce eu abia mai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
am vrut, deci am întors armele contra lor. Așa ne-a povestit profesoara noastră de istorie, cea căreia îi luceau ochii într-un anume fel când se ducea tata la ședințele cu părinții. Când începea marea sărbătoare națională, înaintea tuturor defilau cei mici, numiți șoimii patriei, după ei noi, pionierii, pe urmă armata, pe urmă sportivii, pe urmă toți ceilalți. Orașul întreg mirosea îmbietor a carne friptă, iar la mesele lungi de lemn se opreau să ia o gustare festivă cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cuminte, când adulmecă petalele florilor. Teribil îmi plac desenele animate. Pe axa principală, care lega Gara de Nord cu Piața Operei, mesele înguste erau acoperite cu hârtie albă, iar pe hârtie rămâneau pete verzui de muștar și sticle maronii de bere. Se defila de-a lungul axei principale, prin fața tribunei de piatră albă, vizavi de Parcul Central. Noi ne adunam totdeauna în dreapta ei și treceam către stânga. La tribună stăteau tovarășii importanți, deasupra lor steagurile fluturau cu putere, se striga „Ura!” și „Trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în auzul întregii coloane că singurul lucru important pentru el e să-l vadă Anca. Anca era o fată de la școala noastră și, când se nimerea să treacă pe lângă noi, Tarhuna se făcea roșu ca sfecla. Nu era neobișnuit să defilezi de mai multe ori. Dacă n-aveai ceva mai bun de făcut, ocoleai puțin și te întorceai la locul de adunare, puneai mâna pe portretul unui tovarăș de seamă ori înhățai un steguleț de hârtie cu coada subțire de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
am scuipat pe fotografia de pe copertă. Însă întâi am tras draperiile, ca să nu mă vadă nimeni de prin vecini.” Tata a mai adăugat, cu un zâmbet mijit în colțul gurii, că în patria noastră socialistă cu toții ne învârtim necontenit. Noi defilam în cerc și drumul lui la muncă, în fabrică, forma tot un cerc: înăuntru pe-aici, afară pe-acolo. Când cumpăra lapte, băgase de seamă că șase oameni s-au întors în cerc, de trei ori. Fiindcă se dădea numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Parcul Central și, când a vrut să treacă strada, a fost lovită în plin de o mașină. A zburat douăzeci de metri prin aer și s-a izbit de piciorul înalt al unei lămpi, chiar vizavi de tribuna prin fața căreia defilam noi cu mare fast în fiecare an, de ziua națională. Când au înmormântat-o, noi copiii am chiulit de la școală. Stăteam pe acoperiș, ciulind urechile. Totul ne dădea fiori. Încercam să ghicim unde se află cortegiul funerar. A trecut mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe o cărăruie îngustă. După un pâlc des de copaci venea terenul mare de joacă, adâncit ca o groapă. Acolo în spate, lângă lampa cu piciorul înalt, a lovit-o mașina pe Mihaela, chiar vizavi de tribuna prin fața căreia vor defila prietenii mei și mulți alții, peste vreo două săptămâni. Toboganul avea tabla înfierbântată de soare, ca întotdeauna la ora asta. La capătul lui de jos se formau, după zilele ploioase, mici gropi cu noroi: trebuia să luăm seama ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de toate te tund. Trebuie să ai părul scurt (chestia cu agrafa nu ține). După aceea Îți pui livreaua și iei Într-o mână tava cu lichioruri. Ești bunul și blândul, imberbul valet al petrecerii. Armatele lui Hindenburg și Mackensen defilează făloase undeva Într-o capitală europeană. Lupte grele În tranșeele scormonite de soldați, scormonite de obuze. Prin ușa decupată fin În pânză treci din spatele ecranului, „afară”, În lumea celor din fața ecranului. Pe față Îți explodează un obuz, pe burtă ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
actorului Focșa rămîne seriozitatea cu care a slujit scena : nu a acceptat com promisul ( decît cînd, ca noi toți ce existam În teatre Înainte de 1989, eram șantajați fără scăpare) ; ergo, nu concepea că un actor care se respectă, trebuie să defileze de 23 August, prin fața tribunei cu semidocți politici, costumat În Vlaicu, Mircea Voievod sau Avram Iancu ; nu a acceptat ...găinăriile directorilor care veniseră-n teatru să se Îmbo gățească ...material, nicidecum spiritual ( și un exemplu notoriu este itinerantul C.D., slugă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
străpunse de belciugele cerceilor, buricele dezgolite sub blugii căzuți sub pântece și lăsând la vedere pântece și fese semețe, umeri și sâni printre șorturi multicolore și bermude și fuste până-n gaura curului și chiloți cu ața-n cur, preumblându-se și defilând prin lumina vitrinelor încărcate cu tot ce ți-ar pofti sufletul... Bani să ai, păi, cum naiba, are lumea bani. Degeaba se vaită lumea, că uite, dă pe-afară... Împărăția nemuririi e departe; pentru ei, da, că el e asigurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vuiet continuu, se aude zgomot înfundat de motoare. Printre norii de praf se arată boturile monstruoase ale unor camioane de mare tonaj. O coloană mecanizată germană. Fără nici un menajament, jandarmul forțează bătrânul să treacă cu atelajul în câmp. Prin fața lor defilează nenumărate baterii antiaeriene. Sub plasele de mascare se văd uriașe țevi de tun îndreptate către axul drumului. Din sens contrar apar nenumărate camioane, înțesate cu infanteriști sau pline ochi cu echipamente militare. Din urma lor apar câteva tanchete. În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Farurile mașinilor se ițesc printre fantele negre de camuflaj. "Cam mulți", gândește Karel in timp ce își plimbă binoclul de-a lungul șirului de autovehicule. Se așteptase la o coloană de aprovizionare, patrucinci mașini maximum. Spre surprinderea lui vede acum defilând o întreagă armată. "Probabil că situația este nasoală rău de trimit atâtea întăriri." Calm, înfige cele două picioare ale mitralierei MG 42 în zăpadă, verifică linia de ochire și corectează puțin înălțătorul. Așează lângă el trei cocteiluri Molotov. Leagă două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
șoldurile ei spre mulțumirea mea, adică nu eram nici mulțumit, nici gelos (de gelozie nu pot fi acuzat, n-am fost niciodată gelos.) Se uita Chișu la ea, Dan Chișu, om serios, ce putea să vadă la Alexandra, și ea defila la stânga, defila la dreapta, atrăgându-mi atenția asupra propriului spectacol și comentând puținătatea bărbaților care pot fi cuceriți atât de ușor. Ea defila, ea comenta. Din acele clipe nu am mai avut încredere. A murit încrederea, și repet că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
spre mulțumirea mea, adică nu eram nici mulțumit, nici gelos (de gelozie nu pot fi acuzat, n-am fost niciodată gelos.) Se uita Chișu la ea, Dan Chișu, om serios, ce putea să vadă la Alexandra, și ea defila la stânga, defila la dreapta, atrăgându-mi atenția asupra propriului spectacol și comentând puținătatea bărbaților care pot fi cuceriți atât de ușor. Ea defila, ea comenta. Din acele clipe nu am mai avut încredere. A murit încrederea, și repet că asta nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]