1,088 matches
-
de câmp, amestecată cu costumele orientale ale populațiunelor Dobrogei, iar, pe fața tutulor, energia unită cu blândețea și inteligenta pricepere a solemnului act național care se serba în acea zi. Mai bine de o oră și jumătate a durat acest defileu, care n-a încetat a face să răsune sala Tronului de cele mai entuziaste aclamări. După trecerea celei din urmă deputațiuni, Majestățile și Altețele-Lor s-au retras din sala Tronului, iar delegații s-au îndreptat spre Șosea, unde, lângă palatul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
aminti unde Îl văzuse sau cine Îl pictase. Și Întrucât Elya nu răspunse avansurilor sale, se culcă de câteva ori cu Liat Sirkin, care Îl invitase să Împartă cu ea sacul ei de dormit, când petrecuseră o noapte Într-un defileu din munți sau Într-o pădurice sacră. Liat Sirkin Îl Învăță pe Fima unul sau două trucuri sexuale neobișnuite și rafinate, iar el simți, dincolo de plăcerea carnală, și urme de bucurie spirituală: cu fiecare zi, cădea tot mai mult sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se zărea nici țipenie de om În preajmă. Nici un semn al vreunei așezări omenești. Ne-au prins cu garda jos și de data asta. Un convoi de tancuri dușmane se apropia de o trecătoare Îngustă printre munți, un fel de defileu pe care Fima Îl zări la Începutul dealurilor abrupte. Își dădu seama că aerul devenise cenușiu din cauza prafului care se ridica de pe șenile. Începu să audă vag, dincolo de dangătul clopotului, un huruit surd de motoare. Cumva știa că misiunea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
la Începutul dealurilor abrupte. Își dădu seama că aerul devenise cenușiu din cauza prafului care se ridica de pe șenile. Începu să audă vag, dincolo de dangătul clopotului, un huruit surd de motoare. Cumva știa că misiunea sa era să-i aștepte În defileu, În locul În care drumul traversa munții. Să-i țină de vorbă până când vor sosi ajutoare care să blocheze canionul. Începu să alerge din toate puterile. Gâfâia. Sângele Îi pulsa În tâmple. Plămânii Îl dureau. Simțea junghiuri În coaste. Însă deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
i se golea de orice gând. Nu-i trecea prin minte nici un cuvânt. Zgomotul motoarelor se apropia, se Întețea, auzea deja bubuitul obuzelor și lătratul mitralierelor În spatele unei serpentine. Și vedea fulgere În norul de fum sau praf care umplea defileul, Îi intra În ochi și făcea să-l usture gâtul. Era În Întârziere. Nu avea să ajungă la timp. Nu existau pe lume cuvinte care să poată opri Înaintarea taurului turbat ce se rostogolea spre el. Într-o clipă avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe platformele nespus de largi ale unei cataracte cu trei căderi, cu cîte un drumeag Între prima și a doua cădere, Între a doua și a treia treaptă. Arată ca niște cozonaci uriași, bine rotunjiți, năpădiți de iarbă, separați prin defileuri adînci. Par arcuiri de talazuri strivitoare, Înmăr murite locului ca să nu se prăvale unele peste altele. Ai zice că fiecare e capătul dinafară al unui tunel ce coboară În pîn tecele pămîntului. Înăuntru, sub bolțile de cărămidă, butoaie ce nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din Homoroade s-a Înălțat un monument țanțoș În memoria eroismului Armatei Roșii. Printre cramele din Rătești, pornind de la nivelul de sus, ne dădeam drumul iarna cu sania. Trebuia să ai curaj, nu glumă, ca să te-ncumeți să zbori prin defileuri. Drumul dintre etajele de pivnițe funcționa ca o trambulină. Mulți băieți nu nimereau văiuga dintre ele, căzînd și rămînÎnd pe acoperișul cîte uneia, În timp ce sania luneca liberă la vale. Odată ajunși cu săniile la fața locului, fluieram peste gîrlă după
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
enciclopedică și idei originale (unele cam trăsnite), autorul nu reușește să convingă. Poezia, în cazul său, devine frecvent discurs. Și nu orice fel de discurs, ci unul teatral: „Imperiala putere romană era între apogeu și cădere. / Pe trupul ei, prin defileuri sau pe câmpii / Escadroane în deplasări nebunești. / În măruntaiele ei sămânța unei noi religii lucra. / Zeimi în înălțare, zeimi în cădere, / Îngurgitând mișcări, nașteri și dispariții. / O Romă ostenită de nebunia puterii, de depravarea măririi, / Dar natura, stăpână a toate
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și când sunt atenți. Știa că vor vrea să scurteze drumul ca să-l prindă mai repede. Și că vor traversa, vreme de trei zile, colțul vestic al deșertului Gobi. Abia apoi atacase. Îi așteptase În valea aceea adâncă, asemănătoare unui defileu de nisip. Folosise, la Început, magia vântului. Nisipul se ridicase pe neașteptate, orbind călăreții. Apoi Îi lăsase să intre În nisipurile care aveau să explodeze, așteptase ca infernul să Înceapă și trimisese, extrem de rapid, zeci de săgeți cu arcul scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
locuri, nisipul mirosea a praf de pușcă. Șeful tribului Bordjighin se ridică și privi tăcut În jurul lui. Toamna era caldă. Deșertul Își unduia dunele În depărtare, asemeni valurilor unei mări transformate În nisip. Locul În care se aflau era un defileu, pe jumătate stâncos, pe jumătate nisipos. El era un punct firesc al traseului care scurta ocolurile Drumului Mătăsii, ieșind mai aproape de granița cu China. Prin urmare, Cuceritorii se grăbeau. Dacă se grăbeau și aleseseră această scurtătură, Însemna că până acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să treacă de zidul de foc. Pregătește un alt atac, probabil cu ocol prin păduri. Giuliano, trimite echipe de cercetare pe ambele flancuri și plasează un observator pe cea mai Înaltă poziție! Vreau o panoramă asupra armatei turcești și asupra defileului din est! Semnale vizuale, cu steaguri! Giuliano execută ordinul În grabă. Două echipe de câte cinci cercetași dispărură În codri. Un observator dotat cu lunetă de mare precizie și cu cele două steaguri roșii de semnalizare fu ajutat să urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Giuliano. Așteptăm aprobarea Întâlnirii. - Ma che diavolo se passa qui? Întrebă Angelo, privind În jur. Bine, semnalizează primirea mesagerului. Cel puțin vom afla ce vor. În mai puțin de un minut, un călăreț mongol purtând steagul alb al păcii traversă defileul dinspre Răsărit, gonind aproape culcat pe coama calului. Călărețul urcă la galop dealul pe care se aflau Apărătorii și se opri În fața lui Angelo. Era un tătar scund, purtând pe cap un calpac din blană de vulpe. Privi luptătorii din jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
e, pentru el, ceea ce e numele lui pentru Ștefănel. O muzică vindecătoare. Apoi Își ridică privirile spre mesager, care rămăsese În șa, neclintit. - Tu ești Amir Baian? - Nu, răspunse mesagerul. Nu eu sunt Amir Baian. Amir Baian se află dincolo de defileu și, În timpul În care noi am vorbit, a eliminat aripa stângă a ienicerilor. Arcașii lui sunt cei mai buni din lume. Acum, poate, Amir se strecoară printre brazii Încărcați de zăpadă, și, Împreună cu oamenii lui, Îi ucide, fără zgomot, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
privire, aceeași statură, aceeași răbdare. Mesagerul lui Amir Baian, În munții Balcani, Înaintea bătăliei lui Angelo cu Ali Mihaloglu. „Tu ești Amir Baian? Îl Întrebase, atunci, Alexandru. Nu, răspunsese mesagerul. Nu eu sunt Amir Baian. Amir Baian se află dincolo de defileu și, În timpul În care noi am vorbit, a eliminat aripa stângă a ienicerilor. Arcașii lui sunt cei mai buni din lume. Acum, poate, Amir se strecoară printre brazii Încărcați de zăpadă, și, Împreună cu oamenii lui, Îi ucide, fără zgomot, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
zgârcit! alese Nicanor o critică anume pentru Petrea Păun, care, împreună cu caii săi, devenea tot mai mic, diminuându-se, cu cât se apropia de malul galben al terasei de desprindere, din marginea Baisei și în care căruțele de odinioară tăiaseră defileu către fumuriul zărilor. Păun ținea, totdeauna, își aminti el, un pepene mare, cel mai mare din câți erau ochiți de copiii-hoți, prin gardul amarnic de spini, care împrejmuia bostănăria. Chiaburul ascundea acest pepene și nimănui nu-i dădea să guste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se înfuria, pe dată, răstindu-se la el: "Măi, tu, de ce nu vă puneți și voi, măi?! Ce, ești invalid de picioarele de dinainte, măi? Căruța cu roți de cauciuc, pe lângă care Petrea Păun mâna caii cei roibi, dispărea prin defileu, extrăgându-se încet, din priveliște, ca o rădăcină din malul galben al Baisei. Nicanor își întoarse privirea de către depărtări, coborând-o încet spre beșica de porc, prefirând printre degete sâmburii lustruiți de pepene. Se simțea în mare încurcătură și parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ridicat un deget în sus, grăind inoportun și insinuant: Heute rot, morgen tot4... Acuma, Iuga, potrivindu-și borul pleoștit al pălăriei, deasupra sprâncenelor sale înfocate, care-i atrăseseră, în bună măsură, porecla de Friț, privi în lungul drumului prăfos, spre defileul îngust , pe unde se pierdea căruța lui Petrea Păun și își zornăi, iar, una din metalicele lui bazaconii: Neue bessen kehren gut5....adică: măturile astea, noi, l-au măturat și pe Petrea Păun, chiaburul cel vrednic. Apoi, șontâcăind pe piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să sfârșească prost. Încerci, mental, să readuci acțiunea la timpul zero. Un fel de retroefect Doppler. „Întâmplător, pentru că astfel nu se poate” - zice bătrânul - „ați pătruns, periferic, într-un spațiu care nu vă privește. În final - în Saludos - porniți spre Defileu. Acesta există, nu este invenția dumneavoastră! Guvernul Mondial, de asemenea! Consiliul, Custodele! Fantezia dumitale a pus anumite forțe rivale pe urmele noastre, a revitalizat un dușman aproape adormit. De atunci, sunteți sub observație; trebuie să scrieți într-un sistem supravegheat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nu se aseamănă prin nimic cu tot ce cunoscuse omenirea până atunci: ordinul Asasinilor. XVII Alamut. O fortăreață pe o stâncă, la o mie opt sute de metri altitudine, un peisaj cu munți golași, cu lacuri uitate, cu povârnișuri abrupte, cu defileuri strâmte. Cea mai numeroasă armată n-ar putea să ajungă acolo decât om cu om. Cele mai puternice catapulte n-ar putea să-i atingă zidurile. Între munți domnește Șah Rud, poreclit „râul nebun”, care primăvara, la topirea zăpezilor de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
păroase, cu unghii negre, încovoiate. - Aici? Întrebă, ciocănind cu inelarul pe un loc liber, o căsuță lunguiață, din josul formularului, pe dreapta. Funcționarul slobozi doar un chiuit lung, amarnic, final, așa cum face locomotiva când intră în prima curbă lungă a defileului de la Cheile Arse. Chiuia cocoțat pe Cassa de bani, zvâcnind să se atârne de lampadarul cu cinci brațe și cu patruzeci de becuri care, abia acum observă nedumerit, luminau toate. -Doooooom Peeeeeeriiiiii...ngh...nghhh...iiiiiițăăăăăăă... Breeeeeee, n-auzi? Ăsta vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
regional, dar și național. Organizarea de excursii tematice va rămâne o preocupare a profesorilor de geografie și o modalitate de a-i face pe elevi să iubească natura și să o respecte. În acest scop au avut loc excursii în Defileul Dunării (2008, 2009), în Maramureș (2005, 2006, 2007, 2009, 2010, 2011), în Munții Apuseni (2007, 2008) vizitându-se numeroase obiective turistice naturale și antropice. ,, Avem nevoie de echilibru și de frumusețe și mama natură ne așteptă, încă, generoasă. Dar să
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
malurile pârâului L’Hérault și are și o plajă plină cu turiști. Tare aș mai coborî și eu pe plajă și în apă, dar nu-i timp și nici nu intră în planurile mele așa ceva. Nu departe pârâul sapă un defileu adânc, unde văd mai multe persoane vâslind la canoe, ceea ce mă surprinde în mod plăcut, reprezentând o variație în peisaj. Văd și un pod mare, numit podul diavolului, iar nu departe este o grotă importantă denumită la Clamouse. Soarele dogorește
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
culoarea și Alan apăsă pedala de accelerație cu bucuria nebună pe care ți-o dă numai reacția promptă a unui motor puternic. Continuă să se strecoare prin trafic, schimbând benzile, accelerând, frânând, alunecând ca într-un dans fără partener prin defileul de la Marylebone Road, nimerind cinci lumini verzi la rând, până la înălțimile reci ale podului suspendat de pe Westway. Alan era entuziasmat la gândul că mașina cea neagră îl ridică deasupra pielii încrețite a orașului. În fața lui, podul descria o curbă lină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
acum e iar o bătaie de joc. Bun, să adăugăm și puțină răutate. Să ne batem joc cât mai tare, mi-am spus eu, și am luat-o la fugă spre sud. Eram pregătit, pregătit. Am alergat de-a lungul defileului, trecând dincolo de ferestrele de closet ale magazinului sexy, unde fete plătite se răsuceau în spirale diavolești, făcând pe veci orice pentru bani. Am alergat prin cuptorul parcării, unde Tomahawk-uri și Boomerang-uri răbdau totul, urând dogoarea, urând ura. Le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
poetul se Îndreptă către unul din coridoarele din centrul Încăperii. Avea impresia că tocmai acolo se ascundea atacatorul, după ce Îl lăsase liber pe neașteptate. Nu văzu pe nimeni. Nici ceilalți nu găsiră nimic În explorarea lor de-a lungul Îngustelor defileuri de pânză. Țesăturile continuau să se unduiască ușor, mișcate de adierea uscătoriei. Dar asasinul dispăruse. 17 În aceeași zi, la Începutul după-amiezii Cei șase bărbați ședeau În cerc, pe jilțurile Înalte, cu spătare sculptate, cufundați În lumina violentă ce pătrundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]