2,442 matches
-
opera lui Caragiale înspre literatura care i-a urmat, nu vor fi încadrate acele lucrări în care distingem masive 49 sau doar incidentale menționări, citări sau aluzii la textele lui Caragiale, ci doar acele reprezentări literare care pun în evidență deliberat sau involuntar, constituienți care țin de esența caragialismului, respectiv tipologia, tematica și stilul specific, toate amprentate de diversele modalități ale comicului. Capitolul II Comicul o enigmă "Comicul rezultă din combinarea mijloacelor și rămâne în sfera nedemonstrabilului". (G. Călinescu, Istoria literaturii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
rigurozitate matematică, Jean-Marc Defays distinge apoi râsul ca efect, de comicul văzut drept cauză a lui, stabilește categoric locul intermediar al rizibilului înțeles drept "totalitate a stimulilor intelectuali care pot provoca râsul"35, cu precizarea că râsul comic este stârnit deliberat și nonaccidental, și propune convenția cu valoare de definiție conform căreia comicul "va fi termenul generic desemnând toate fenomenele verbale și nonverbale care au proprietatea de a provoca râsul"36. Cu astfel de formulări, pe cât de generoase în conținut, pe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
puțin, un farmec indicibil.52 Și pentru ca exemplificarea adusă acestei îngăduitoare teorii, prin ,,dialogul" cuconițelor, să pară și mai distonant, autorul precizează înainte de a-l reproduce: "Aci, desigur, am să petrec câteva momente delicioase"53. Iată cum, stârnită în mod "deliberat și nonaccidental" (Defays), surprinderea ridicolului acestei lumi mimetice prin revelarea "contrastului între aparență și esență" (E. Altherr), mai exact între fațada blazonată de High life bucureștean și remanența comportamentului și a limbajului neaoș de mahala, explică în mod concret efectul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
O explicație adecvată a acestui tip de comic este oferită de teoriile relaxării, susținute în principal de Freud, teorii în lumina cărora umorul relaxează tensiunile, energiile psihice acumulate sau eliberează omul de inhibiții, convenții și norme. Umorul lingvistic derivat din deliberata încălcare a normelor comunicării a fost numit "defuncționalizare" pentru a surprinde deplasarea accentului de pe funcția comunicativă pe cea ludică a limbajului 127. Textul Cântăreței chele oferă exemple suficiente care demonstrează că nerespectarea regulilor în virtutea cărora se desfășoară eficient comunicarea produce
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pentru a fi relevant trebuie să fi sincer, ordonat și exhaustiv"129. Ignorarea relevanței pare să fie condiția esențială a umorului lingvistic. În plus, dacă nerespectarea maximelor legate de calitate, cantitate și manieră este comună glumelor obișnuite încadrate umorului tradițional, deliberata omisiune a principiului relevanței este o tehnică tipică în cazul dadaiștilor și al suprarealiștilor, generatoare deci de un umor absurd. Replici precum " Iaurtul e bun pentru stomac, rinichi și apoteoză", "Nu te uita la curci, mai bine pupă-l pe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de taxonomie a ironiei, este și perspectiva pragmatică. Așa cum observam în capitolul Invariant și variante, în cazul ironiei vorbitorul mai degrabă menționează enunțul decât îl folosește în scopul comunicării, astfel încât se consideră că această modalitate a comicului derivă dintr-o deliberată abatere, prin formulările echivoce, de la maxima conversațională a calității prin care se impune respectarea adevărului. Folosind procedee care țin de analiza discursului obținem o clasificare diferită a tipurilor de ironie în funcție de raporturile stabilite între actanții de pe scena comicului (A1: locutorul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de frumos și cea de comic și dezvoltă cosmosul urâtului de la incipientele sale nebuloase haotice, de la amorfie și asimetrie, până la formațiunile sale intensive, în diversitatea dezmembrării frumosului prin caricatură 179. Spre deosebire însă de comic, pentru care esențial este caracterul deliberat al nepotrivirii sau al dizarmoniei dintre lucrurile alăturate, în grotesc, susține Francesco De Sanctis (Storia della letteratura italiana), straniul amestec este realizat cu o naivitate grosolană. În realitate însă, considerăm că urma intențională nu poate fi negată nici în cazul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Buna-Vestire, de exemplu, grotescul dezvăluie înverșunarea de a vedea totul prin ocheanul deformărilor monstruoase sau de a căuta cu interes naturalist hiperbolizarea umanului josnic în surprinzătoare contexte solemne. Democratizarea limbajului arghezian presupune aici alternarea termenilor triviali cu sintagme erudite și deliberata inversare a referențialităților, înfățișând așadar bestialitatea prin livresc (scenele de sexualitate, perversiunile, violurile), și invers. Portretele profesorilor, de pildă, sau ceremonia examinării, sunt impietate prin vocabule și asocieri improprii, adecvate însă demascării imposturii și mascaradei festivităților, grotescul expresiei subordonându-se
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
viziunea critică al lui Caragiale, de a căror complexitate se contaminează automat. Însă mai valoroase pentru importanța caragialismului în literatură ni se par reconfirmările și reconsiderările unor trăsături care vizează compoziția artistică și calitățile stilului caragialian. Oralitatea, concizia, referențialitatea, mixarea deliberată a registrelor stilistice, procedee precum "tema și variațiunile", colajul de texte, lista etc. vor antrena un traseu evolutiv îndeosebi datorită "nepoților" din valul optzecist, care îl vor acredita pe Caragiale drept precursor pe linia "textualismului" românesc 115. Motivată astfel prin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
s-a manifestat sporadic în literatură chiar din vremuri arhaice, sub forma iraționalului oniric, ca element al satirei și ca formă de umor6, și că se i pot excava rădăcini viguroase în grotescul baroc, în ironia romantică și în antiraționalismul deliberat al avangardei artistice. Deloc întâmplător, însă, absurdul se configurează în istoria literaturii și a artelor ca structură estetică originală abia în secolul trecut, când se creaseră condiții pentru constituirea unei noi direcții artistice, reprezentate în plan literar cu deosebire prin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pune în evidență nu raționalul, firescul, justiția inexorabilă, ci absurdul: săvârșirea unui act de dreptate printr-o nedreptate, înșelarea sistemului prin manevra Ancăi de deturnare a adevărului, ca singură soluție posibilă de remediere a erorii justiției printr-o altă eroare deliberată. Departe de a produce satisfacție, actul răzbunător dezgustă. Eroina nu are integritatea hamletiană care să confere tragism vendetei justificate, ci dobândește trăsăturile unui monstru feminin neînblânzit, grotesc prin inconsecvențele, ezitările și plăcerea de a-și tortura victima prin întreținerea iluziei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nivelul gândirii și al limbajului, ca la Eugen Ionescu, ci transformarea cuvântului în probă incriminatoare, în delict capital. În condițiile în care conversația devine o pândă permanentă, o vânătoare de aluzii și imprudențe, găunoșenia dialogului survine ca efect al paralizării deliberate a vorbirii care și-ar putea vădi fatalmente vocația de a spune adevărul. Se recurge în consecință la eschivări prin abandonul în banalități și locuri comune, ele însele purtătoare și suspecte de mesaje subversive: LOCATARUL: Noi discutăm fără nici o reținere
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
burlesc în acele studii clinice de cazuri din Ismail și Turnavitu, Cotadi și Dragomir, Algazy&Grummer, la cel literar în general, trecând la parodierea vorbirii, prin reducerea acesteia la un amalgam de clișee și de fraze prefabricate, inserate ludic și deliberat ca într-un puzzle eronat. Și în cazul lui Caragiale a fost sesizată lărgirea zonei de investigație parodică de la un anume idiolect (cel al lui Delavrancea, de regulă), la un curent literar (romantismul, simbolismul, sămanătorismul), la un tip de literatură
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pricepuți. (Caragiale, Căteva păreri) Frecvența aluziilor intertextuale, de la cele mai direct evocatoare, de tipul "Căldură mare"2, la cele mai subtile, vizând patentarea anumitor experimente scripturale sau prelucrarea și recontextualizarea unor personaje, dar, mai ales, recuperarea invariantelor caragialiene prin pastișarea deliberată și asumată constructiv, încadrează decisiv căutările și tendințele prozatorilor târgovișteni printre reperele traseului literar postcaragialian. Amprenta caragialismului marchează vizibil proza jucăușă și deconcertantă a lui Mircea Horia Simionescu precum și romanele, pseudotratatele și miniaturile umoristice ale lui Costache Olăreanu, dar mai
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
scenariilor textuale, procedeul înregistrării stenografice, triumful stilului conversativ, fragmentarism și indeterminare, inserții metatextuale, referențialitate și autoreferențialitate, ironie, ambiguitate, pastișă, parodie, etc. Încât nu-i exagerat a zice, într-un limbaj de dată mai recentă, Caragiale pune în mișcare, intuitiv și deliberat, o complexă mașinărie textuală și astfel avem de-a face, întrucâtva, cu un textualism avant la lettre."6 Veritabile mostre de "regii textuale" caragialiene sunt piese precum Telegrame, Urgent!, Antologie, În stilul și cu sintaxa "Monitorului oficial", C.F.R. Raport către
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
end of our critical endeavour. Recognized as the founder of a dynasty with many literary descendants, more or less loyal, more or less original, Caragiale's influence has not been limited to generating waves of epigones, but consisted in a deliberate transformation, revaluation and recycling of specific types, themes and stylistic devices and a profitable exploration of some of his great intuitions among which the absurd and the "texistence"4 (Mircea Cărtărescu) are the most obvious. Keywords: Caragialism, Postcaragialism, Intertextuality, Comic
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
volum veți găsi, așadar, texte diferite ca gen, de la eseu la autoficțiune, în tonalități distincte și chiar de dimensiuni care variază considerabil. Faptul că nu le-am adus, ca editor, la un numitor comun, nici măcar ca dimensiune, este o afirmație deliberată : de prea multe ori experiențele femeilor sunt forțate să ia aceeași culoare, să se plieze pe aceleași roluri stabilite de societate și de forțele care o formează. Nu am vrut să perpetuez aceeași practică în acest volum, a cărui intenție
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
Jean Cassou. Acesta a tradus-o și a publicat-o, precedată de un „Portrait d’Unamuno“, în revista Mercure de France. Când i s-a oferit prilejul de-a o publica la Buenos Aires, Unamuno n-a mai vrut în mod deliberat, după cum și spune: „Nu mi-am mai cerut înapoi originalul, filele inițiale scrise cu penița... ele rămânându-i lui“) să-și recupereze manuscrisul rămas la prietenul său Cassou, ci a retradus-o după versiunea acestuia, completând-o cu noi reflecții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ceva. I-am spus totul, bucurându-mă de sentimentul de eliberare dat de faptul că nu trebuia să filtrez detaliile. Bănuiesc că așa e când ești complet sincer. Chiar și cu Mark, nu i-am spus totul, nu în mod deliberat, ci automat. O făcusem ca să-l apăr pe el de confruntare sau pe mine de un adevăr neplăcut. —Și eu am fost singurul disponibil sâmbătă seara? concluzionă Alfie. Eu am roșit. — Nu de asta am venit. Alfie mă bătu ușurel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Îi provocase tatălui său multă supărare prin gustul pentru traiul pe picior mare și nopțile pierdute, uneori În tovărășia dubiosului anturaj al prințului de Wales. Vedea tulburările de la teatru ca pe o bătălie În războiul dintre cultură și anarhie, „tentativa deliberată a unei bande de turbulenți de a compromite o seară de divertisment civilizat“, după cum se exprimă el. Abia când Gosse spuse tare, fixându-l cu privirea: „Poate ar trebui să schimbăm subiectul“, se liniști. Gosse Îndreptă abil conversația către alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
observat că erau piese de Brahms.“ Mare parte dintre cele mai izbutite și mai originale pagini scrise de Bioy poartă, spre cinstea gustului său, amprenta imaginației lui Borges. „Noi - Îi comentează Bioy lui Sorrentino - eram adepții intrigii și ai literaturii deliberate. Dar În realitate, când am scris povestirile noastre de Bustos Domecq, am primit o lecție de umilință. Pentru că voiam să scriem narațiuni polițiste clasice, care să pună În fața cititorului o enigmă și soluția ei clară; și am scris niște istorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ori, Încercăm să-l ducem la La Fragata, dar ne refuză de fiecare dată, nu-i plac cofetăriile: preferă cafenelele“. Bioy a observat că au dus caricatura la limita sa extremă și s-a explicat: „Nu a fost un plan deliberat, ci rezultatul unor circumstanțe de moment. Așa ne amuzam Borges și eu, și așa am scris. Poate că nu voiam să scriem opere minunate, ci doar să petrecem momente plăcute, nimic mai mult. Borges și eu scriam râzând În hohote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-l îmbrățișez. Atâta doar că James era o singură persoană. Dar efectul era același. Acum că se purta frumos cu mine, îmi venea - da, ați ghicit - să plâng și să-l iau în brațe. —N-ai fost îngrozitoare în mod deliberat, a continuat el. Pur și simplu nu-ți dădeai seama cum erai. Nu, mi-am tras eu nasul. N-am fost așa în mod deliberat. Eram așa de fericită că James se purta în sfârșit frumos cu mine. Îmi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ghicit - să plâng și să-l iau în brațe. —N-ai fost îngrozitoare în mod deliberat, a continuat el. Pur și simplu nu-ți dădeai seama cum erai. Nu, mi-am tras eu nasul. N-am fost așa în mod deliberat. Eram așa de fericită că James se purta în sfârșit frumos cu mine. Îmi venea să plâng de ușurare. —Trebuie să te străduiești mai mult, a zis el chicotind. Nu-i așa? —Ăăăă, da, presupun că da. Am vești bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu un discurs rațional, acesta având tendința să fie alcătuit exclusiv din statistici printre care împroșca din când în când insulte oribile. Deci, consultând o transcriere a acelei discuții, am descoperit că atunci când doamna doctor Gillam a ridicat problema subfinanțării deliberate ca preludiu al privatizării, el a răspuns astfel: „17000000 în 5 ani 12,3% PIB cu 4% mai mult decât în CEE cu 35% mai mult decât în URSS 34000 de medici de familie pentru fiecare HAS x 19,24
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]