1,654 matches
-
nu implică obligatoriu absența perspectivei psihologice, considerarea femeii doar un pretext pentru imaginație, pentru scriitură. Am cădea fără voie în cursa textualizării, pierzând astfel relieful gândirii. Adela este o frumusețe ispititoare, sculpturală, a cărei feminitate eroul o aspiră cu amețitoare delicii. Codrescu este un senzual nu numai în imaginație, dar paralizat de atâta frumusețe, e complexat abulic. Ne amintim că personajul caută viață, nu artă, cum crede Radu G. Teposu, vrea să capteze fluidul vital al acestei femei de care s-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
al ironiei, al expresiei echivoce, sensibilitatea față de natură - însușiri ale personajelor - le regăsim la nivelul discursului epic. Aridității intelectualului îi corespund formulările eliptice, timidității lui pofticioase, punctele de suspensie, insinuările, lucidității și experienței culturale, stilul critic, eseistic. Exprimarea sinonimică răspunde deliciului senzual, de parcă fiecare cuvânt în plus îl satisface mental: "Dar din atitudinea corpului, din reacția mâinii, din inflexiunile brațului îmi pare (acum, căci atunci nu gândeam nimic) ca era tulburată, încurcată, alarmată, moleșită, fără voință" (p. 157). Ca impresie de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
convinsă. Tony Pavone privi cu lăcomie căpățâna peștelui. Așezată separat pe o farfurie, atrăgea atenția În mod special. Această extremitate a peștelui, de regulă Carla o devora cu plăcere. Mai făcu o tentativă: „Hai, mănâncă...Ai cuvântul meu, e un deliciu...!” „Ți-i cu tot dinadinsul să mă otrăvești...? Dacă am hotărât, ei bine, nu mănânc... Îți cedez cu plăcere și porția mea!!” „Afurisită femeie, unde dracu-l o’i fi găsit-o?” - Îi trecu lui prin cap. Apoi murmură. „O să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
furie, Nando ridică vocea. „Nu v’a explicat bolnavul anterior cu lux de mănunte...? Peștele a fost viu...? Atunci, cum să fie stricat? Dar ce să mai lungim vorba. Uite ce, vă invit! Serviți, e proaspăt... Vă asigur, e un deliciu...!” Obosită, plictisită, oarecum Îngândurată, doctora se așeză la biroul ei. „Destul de curios...Acest ultim amănunt care nu-i dăduse importanță la Începutul consultației, Îi Întări convingerea: Bolnavul are astenie nervoasă...! Poate chiar, amândoi...! O fracțiune de secundă avu tentația să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
când am intrat. O mică mulțime se adunase în ușa bucătăriei și când m-am uitat, l-am văzut pe Richard întins pe masa din bucătărie. Sheba stătea peste el, îmbrăcată în doctoriță, cu halat și mască. Îl „opera“ spre deliciul celor zece băieței și fetițe plini de curiozitate care stăteau în fața ei. — Acum, zicea ea cu un puternic accent german, am eztraz ochii. O să vă laz pe toți să vă uitați cu atenzie la ei. Vă rog ză îi dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
71) mai mult decât plăcute: discoteca de sâmbătă, excursii cu chitariști și „mag-uri”, reviste și cenacluri. Acea lume părea să fie a noastră, să poată deveni a noastră. Citeam Les poets maudits, filosofie existențialistă, romane premiate cu Goncour. Gustam deliciile prozei apusene în așteptarea celei latino-americane. Luam distanță față de cultura sumară și improvizată a generației părintești. Ne băteam cu societatea de consum în plină societate a cincinalelor în patru ani și jumătate. Nici unul dintre noi nu credea în viitorul luminos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vioaie și de frumoasă la cei 89 de ani ai ei. A fost și Sever V., cu logodnica lui. Sever e un tip drăguț, cu o mare savoare de povestaș. L-am surprins într-o relație teribil de incitantă cu deliciile culinare. Încerc să mă gândesc mai puțin acasă și mai puțin la lucruri emoționale, de exemplu, vocea înregistrată a mamei mi-a făcut rău, m-a făcut să plâng. Desigur că este o întrebare: ce e rău în faptul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
chino-sovietic, în perioada incipientă a izbucnirii lui, relațiile dintre cele două mari puteri ale lumii contemporane s-au deteriorat și tensionat în așa măsură, încât s-a ajuns la jigniri și acuzații reciproce fără precedent, jigniri și acuzații ce făceau deliciul diplomaților și presei occidentale. Este suficient de amintit unele dintre invectivele ce și le adresau conducătorii chinezi și sovietici. Mao Zedong îi numea pe conducătorii sovietici "fasciști nedemni de moștenirea marxist-leninistă", iar pe Hrușciov "o cismă veche" de nefolosit. La
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
languroasă și blândă, cu numele Sulamè. Era o simplă roabă și un simplu obiect de plăcere. Iată-l pe marele Soliman pătruns de veninul subtil al unei muieri de altă specie. Amorul ei avea rezerve necontenite; noaptea următoare făgăduia alte delicii care totuși rămâneau niște oaze ale unor deșerturi neistovite. Trupul ei rămânea întruna proaspăt; stăpânul simțea întruna nevoia să se întoarcă la el. Inteligența viperiană a acelei europene curând a înlănțuit deplin pe marele stăpân al lumii. Patriciana a dobândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
hârtie, aveam afaceri prospere, relații la palat și o casă așezată la malul Nilului. Credeam că ajunsesem în oaza izvoarelor răcoroase. ANUL CIRCAZIENEI 920 de la hegira (26 februarie 1514 14 februarie 1515) M-ș fi lăsat pe veci toropit de deliciile și chinurile de la Cairo dacă o femeie n-ar fi ales în anul acela să împartă cu mine taina ei, cea mai primejdioasă cu putință, deoarece putea să mă lipsească și de viața de aici, și de cea de dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ruinându-te. Sau, situații mai rare, te părăsesc ele. Fug din tine, scârbite, ușor mâhnite de neputința de a le urma, de a le cinsti cum se cuvine. Așa cum a plecat fumatul. Eram un înrăit al fumatului. Dar fără nici un deliciu, fără nici un meșteșug, fără pic de bucurie. Fumam cu gesturi automate, inconștient și într-o prostie deplină. Încercasem de nenumărate ori să renunț la fumat. Mai la insistențele celor care țineau la mine, mai din rușine (un bătrân îmi vânduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În curtea cu fîntîni În timp ce așteptau să iasă elevii. Don Ricardo părea să fie Încîntat de compania Sophiei, iar Julián simți o oarecare usturime, Întrucît era la curent cu faima de donjuan a industriașului și cu apetitul său vorace pentru deliciile sexului femeiesc fără deosebire de clasă ori de condiție socială, privință În care numai minunata lui soție părea să rămînă nevătămată. — Tocmai Îi spuneam mamei tale cît de mult Îți place noul tău colegiu. La despărțire, don Ricardo le făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
infectă de pe strada Escudillers, unde damfurile de omenească slăbiciune conviețuiau cu prăjeala cea mai abjectă de pe litoralul mediteranean. O echipă de dame cu virtutea Închiriată și cu mult kilometraj la bord ne-a Întîmpinat cu zîmbete ce ar fi făcut deliciul unei facultăți de stomatologie. — Am venit după Rociíto, l-a anunțat Fermín pe un pește ai cărui favoriți aveau o oarecare asemănare cu capul Finisterre. — Fermín, am bîiguit eu Îngrozit. Pentru numele lui Dumnezeu... — Ai Încredere. Rociíto ni s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
le las la fiert câteva minute, cred. —Ei, și asta sună grozav, se grăbi să spună Sammy. Dacă preferați, fac asta cu mare plăcere. Nu! am strigat simultan eu și tata. — Te rog să continui, Sammy. Va fi un adevărat deliciu pentru noi, spuse tata, bătându-l pe spate și luând cu degetele din amestecul cu năut, ca să guste. Cina a fost uluitoare, bineînțeles, atât de bună Încât nu am făcut nici măcar un singur comentariu răutăcios despre lipsa cărnii sau despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cu o somptuoasă tapiserie Aubusson în nuanțe pale. La capătul mesei erau puse farfurii și ta câmuri de argint, iar alături se aflau două sfeșnice cu câte trei brațe. A aprins lumânările, am ajutat-o să aducă de la bucă tărie deliciile și s-a pornit ospățul. Pe când stăteam la masa ca o boltă înstelată, privirile îmi călătoreau de la vitrinele cu vase de argint, luminate din interior, la foto grafia de pe mobila alăturată, în care Maestrul discuta vi sător cu un tânăr
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
gata? A tras trăsura. Fu o mișcare grăbită de ușurare . . . Salutări prescurtate. . . Lenora sta rezemată de ușă și fața ei de păpușă părea, în lumina slabă a serei, grozav de răvășită. Hallipa le ajută. Aerul serei păru lui Mini un deliciu. Caii mari și proști! - constată cu mulțumire Nory -- stau cu capul în jos, subt hățurile moi, pe care le ținea moșul. - Unde sunt roibii? întrebă nervos Lenora. - La grjd, coniță! răspunse vizitiul bătrân. - Gabrioleta a plecat cu mânjii, zise Hallipa
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
era acoperit cu o somptuoasă tapiserie Aubusson în nuanțe pale. La capătul mesei erau puse farfurii și tacâmuri de argint, iar alături se aflau două sfeșnice cu câte trei brațe. A aprins lumânările, am ajutat-o să aducă de la bucătărie deliciile și s a pornit ospățul. Pe când stăteam la masa ca o boltă înstelată, privirile îmi călătoreau de la vitrinele cu vase de argint, luminate din interior, la foto grafia de pe mobila alăturată, în care Maestrul discuta vi sător cu un tânăr
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
m-a cunoscut, dînsa exclamă cu satisfacție: „Bine că a venit un profesor să am și eu cu cine mă consola.” Credea că spusese „consulta”. * Era sezonul nucilor verzi și, după ce vămuiau în pauză pe elevi, dăscălițele își cronțăiau cu deliciu prada. Într-atât se dedaseră acestui viciu încît, dacă se întîmpla ca directoarea să lipsească, uitau să mai intre la clasă. Zilnic, în cancelarie se așternea pe podea un covor de coji. Cînd grămăjoara nucilor valide scădea, una din dăscălițe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în definitiv? Dar nu asta e problema. Care va fi sfârșitul? În odaie e frig și, după o vreme petrecută la masa de scris, trebuie să mă vîr în pat. E o lene în care, ca într-un regat al deliciului, mă retrag din fața a tot ce mă poate stingheri. Citind ori visînd, mă încălzesc sub oghealul umplut cu lînă. Planurile de grandoare cărora odinioară le jertfisem atîta timp erau acum înlocuite cu dialoguri aprinse, susținute mai ales cu Fărocoastă. Aceste
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
că zărise chipul unei doamne Beatrice și spunea, cui voia să-l asculte, că nu era așa de frumoasă cum o credea un poet florentin cu nasul mare. Alt Urmaș (sau poate același), având ceva știință de carte, buchisea cu delicii poveștile strânse sub numele Decameron, neinteresându-l și neștiind vreodată cum Îl chema pe autor. Târziu, iarăși mai târziu, unul dintre valonii care l-au ucis Într-o tabără militară de pe o Câmpie a Morții pe un voievod viteaz s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
drapele cu franjuri și ciucuri aurii și le dăduse lui Titel ca să fabrice din ele pe Zmeul zmeilor. Cel mai dezamăgit de neputința fiarei de a se Înălța după atâtea investiții de bani, materiale și așteptări Înfrigurate, pline de dureroase delicii, fusese Ion Vieru, care, ca să pună cum trebuie lucrurile la punct și ca să sfârșească pentru totdeauna acel vis frumos, luase la șuturi zmeul, Îl călcase temeinic În picioare - ca să se răzbune pentru atâta amar de nădejde irosită - și-i dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rău sfatul. Iar recenzia cărții Mălin... despre care vorbește dl. Oprea a apărut în martie 2007. Pe 1 martie merg la S. Coloșenco și abia după două ore de discuție mă îndur să plec. Întâlnirea cu Sergiu e un adevărat deliciu intelectual. Mă despart cu greu de el. Aflu că va publica și două poezii ale Doinei Teodoru, o adevărată surpriză pentru mine. Revenit acasă, am surpriza primirii unei alte scrisori de la dl. Oprea care îmi scrie, printre altele: „Rândurile de la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
însorite, toamna, în zilele frumoase, sare dintr-un loc în altul, dar nu oricum, ci cu ajutorul unui jet de lichid care în contact cu aerul se preface într-un fir ușor și mătăsos ce plutește în aer, spre bucuria și deliciul privirii noastre. --Uite cine a folosit pentru prima oară forța de reacție! Un biet păianjen! A existat însă și un geniu uman cu numele de Henri Coandă, român din naștere, care pe lângă alte zeci de invenții a realizat și primul
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
la câteva zile, dar eu, singurul care credeam în scriitori, nu putea lăsa pe altcineva să facă operațiunea. Vecinul cu garajul lipit de o latură a grădiniței, un țigan șofer la Securitate, mă dotase cu o săpăligă și înghițea cu delicii orice povești despre scriitorii mei, el nefiind probabil trecut cu mult de lecturile din Eminescu și Creangă. În general, copilăria mea idilică întârziase mai mult decât normal printre actorii cu măști grotești, bărbi și mustăți false pe care și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de pe biroul meu un alt Matei, însuflețit de-o neașteptatè zvâcnire interioarè, și-a pèrèsit deja modelajul de gips în care l-am vârât cu forța de trei ani de zile și a pornit-o vertiginos pe drumul plin de delicii deschis de delirul simțurilor, Ar vrea în beția lui neastâmpèratè sè mè cuprindè și pe mine cel rèmas încè de veghe la vèmile conștiinței treze și lucide, Ori îl urmez în înfiorata să exaltare neglijând cu bunè științè orice rânduialè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]