2,891 matches
-
gest - și se agăță de acest aspect cu aceeași disperare ca restul familiei -, dar nu Îl provocase. Teoria sa, pe care o comunică prietenilor și cunoștințelor Într-un vârtej epistolar, era că suferise de un acces brusc de melancolie sau demență, stârnit de febra bolii, odată cu care temperamentul ei cronic depresiv devenise pentru moment autodistructiv. Era, pe scurt, un gest comis “ În timp ce echilibrul mental era perturbat“, pentru a folosi o formulă din criminalistică, cu nimic mai puțin tragic din această cauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
trebui să mă îngrozească retroactiv. Sau dacă, în fragmentul din primul meu roman, și-ar fi găsit expresia absurdități rasiste pe socoteala sărmanilor kașubi: un cavaler cu capul lunguieț decapitează duzini de slavi cu capul rotund. Și alte produse ale demenței inoculate. În cazul cel mai bun, sunt sigur că într-un teanc de desene, dacă acestea ar fi fost găsit, de nu în pod, atunci în pivnița casei cu chirie, nu s-ar fi aflat nici o coală pe care, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
erau bucuroși din cale-afară că, pentru cei ca ei, luase sfârșit nu numai serviciul la Tineretul Hitlerist, care devenea din ce în ce mai imbecil, ci și școala. E adevărat că în țesătura romanului se consumă în treacăt și ceva iubire, ca surplus de demență, cu toate acestea e cazul ca acum să se afirme solemn că acea fată firavă pe nume Tulla Pokriefke, ce a descins, în programul de vizită de la sfârșitul săptămânii, la Bateria Kaiserhafen și la efectivele ei, nu are nimic în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
posibil. Astfel, în capitolul final al părții a doua din Ani de câine se punea problema să se sugereze un sens buncărului atât de central al Führerului, ca și luptei finale pentru Berlin, un sens care nu asculta decât de demență. Căutarea unui ciobănesc fugit, ce răspundea la numele de Prinz și care era considerat a fi câinele preferat al Führerului, s-a literaturizat lexical în asemenea măsură încât, dintr-o germană incandescent heideggeriană - „nimicul nimicește fără a fi expus ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a supraviețuit oricărei interdicții, dar cum, curând, abia eliberată de constrângeri exterioare, s-a închistat într-o doctrină și s-a evaporat în lipsă de obiect. Am putea să râdem de fleacurile instalațiilor și de stupiditatea acum la modă, de demența săltăreață din zona video și de țopăitul din eveniment în eveniment, de sanctificarea fierului vechi și de golul arhiplin al unei arte superficiale. Iar apoi eu aș avea voie, ca gazdă și bucătar, să-i bucur pe oaspeții mei cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o ignor, căci este prețul notoriu și public al cine știe căror concesii. Pedeapsa stă chiar În păcat: după un devastator scandal cu anglo-saxona, Ricardo a nimerit În stradă Înspăimântat și umilit, crănțănind fără Întrerupere fructul amar al Înfrângerii, În timp ce demența Îi flutura pălăria țanțoșă, dându-i palme nebune. Pe când Încă mai stătea lângă casa străinei - din colțul pe care Îl fac străzile Juncal și Esmeralda, ca să nu disprețuim tușa urbană - a dat dovadă de o virilă cutezanță; nu a șovăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
grea și tare cătrănit, Ricardo al nostru s-a văzut nevoit să se Întoarcă În Castellammare, neputând goni cu mai mare sprinteneală nici dacă i-ar fi luat urma cei mai sluți douăzeci de mii de paracleți. Întunecate antecamere ale demenței, săli de așteptare ale sinuciderii: În noaptea aceea, Ricardo nu a stat la taifas cu cel care l-ar fi putut Îmbărbăta, un camarad, un filolog, ci s-a adâncit În mlaștina unor conciliabule fără sfârșit cu năucul de Croce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cuprins chiar de spaima că oamenii se vor trezi. Că iminența morții să nu fie molipsitoare și toți să dispere ca-n clipa de sfîrșit a lumii. Iar peisajul să se spargă. Orașul să devină un ghem viermuind de urlete, demență și rugăciune. „-Stai liniștit”-mă domolește tînărul Doctor. „Sfîrșitul lumii si Judecata de Apoi nu vor avea niciodată loc pentru că omenirea învață același lucru generație după generație. Nu se va maturiza niciodată. E construită în așa fel încît nu va
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de care sper că m-am lepădat. Nu sînt eu acea voință ci cea care e acum liberă. Noroc că omul moare. Altfel, aș fi dormit pentru totdeauna cutreierat de teroarea imbecilității. Și poate că aș fi continuat sămi iubesc demența ca pe mine însumi. De dimineață, o fată blondă m-a chemat în Parcul Central al orașului pentru a-i da un interviu. M-am închis în birou și am cugetat îndelung la cele ce am de făcut. Apoi m-
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Mi-e viața albită de sensuri, Mi-e mantia albită de vers. Și nu mai pot să țip să mă auzi Cum în cutremure mă zbat pentru esență. În suflet mi-e focul aprins Și-n singurătăți mi-e țipătul demență. Eu te privesc și ascult O simplă poveste de șoapte. Tu, iartă-mă prinț din văzduh Și lasă-mi în zile culoarea de noapte. CENUȘA LACRIMII DE DOR Iubesc distanța ce mă preface-n vânt Și nu mai știu de ce
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sau a familiei mele era ridicolă. —Bine, a zis el scurt. Ajung la tine într-o oră. Și a închis. Pur și simplu! Un gând mi-a trecut fulgerător prin creier. Oare James era schizofren? Sau avea cumva cazuri de demență în familie? Îmi era al dracului de greu să țin pasul cu toate schimbările lui de dispoziție. Ceva trebuia să le cauzeze. Poate c-aveam să aflu atunci când James venea la mine. Între timp, aveam de gând să arunc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
tot am ajuns la Saigon, să spunem că Platoon este un film bine strîns În șuruburi, numai că și aici ar fi cîte ceva de comentat. De exemplu faptul că În timp ce lui Stone Îi sînt necesare două ore de tensiune, demență și Împușcături pentru a descrie oroarea războiului, căreia-i mai și cade curentul pe la sfîrșit prin abuz de atrocități, mutilări și furnici de junglă, Cimino o comprimă În cele șapte minute ale ruletei rusești, tocmai prin compresie aducînd-o la insuportabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pleava orașului, distrugând magazine, arzând cărți despre al căror conținut habar n-aveau, lovind și ucigând oameni, vânând evreii și pe cei cu vederi de stânga, cum era bărbatul ei, ba chiar pe oricine ar fi ridicat glasul împotriva acelei demențe împrumutate de la alții ce se întindea ca o pată de ulei, așteptându-l mai ales din teama că nu va fi în stare să se stăpânească și le va răspunde legionarilor care pătrunseseră până și în universitate, printre colegii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
obiectele cotidiene. Mai stătu o vreme, apoi se ridică În picioare și Începu să meargă cu pași rari. Gestul semăna cu acela al unei actrițe Într-o piesă, cu felul În care aceasta ar putea comunica starea de disperare sau demență, și nu avea nimic autentic În el. Se așeză pe podea, Își trase picioarele sub ea și-și sprijini fața pe brațe - nici poza asta nu avea nimic autentic În ea, dar rămase așa aproape douăzeci de minute. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
incendiată? Când biblioteca din Alexandria a fost arsă, câte dintre cunoștințele umanității au dispărut pentru totdeauna? Nimeni nu poate să spună, dar pierderile au fost și sunt irecuperabile. Pentru că numai prin cunoaștere și cultură specia umană e despărțită de barbarie. Demență curată, domnul meu, războaiele ... nebunie ..." În timpul bombardamentelor se așeza cu soția tot timpul în același loc, pe băncuța din coridorul de trecere, strâmt și rece, înghesuit cu lucruri vechi ale celorlalți locatari. Era incomod, mirosea a vechi, a mucegai, lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
imn, vor plăti într-o zi, în fața propriei lor conștiințe, această trădare". O anxietate, poate că reflex al sensibilității sale particulare, poate că de ancestrală sorginte, pune stăpînire nu o dată pe autorul Accidentului, îngăduindu-i a intui fără greș "o demență bine organizată" ce se profilează la orizont, "un dezastru" pe care exclusiv intelectualii "naivi" speră să-l poată opri: Nimeni nu mai știe încotro merge, nimeni nu mai știe ce așteaptă. Ne aruncăm orbește în toate aventurile posibile - și nu
Din nou Mihail Sebastian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8676_a_10001]
-
o pauză, ce zici? Locotenentul vru să-i răspundă, dar se răzgândi și dădu din cap resemnat. Se ridică. ― Blocaj mental complet. Am încercat totul, cu excepția metodei dure. Și nu e cazul. Riscăm să o facem să se cufunde în demență. Dacă n-o fi deja prea târziu. ― Nu, interveni Dietrich, oprind aparatele portative de diagnostic pentru fetiță și scoțând cu blândețe manșonul de pe brațul inert. E-ntreagă la trup, deși la limita malnutriției. Cred totuși că este ceva provizoriu. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cuprins de un tremur pricinuit de un amestec de ură și mâhnire. Rămas într-un echilibru precar pe marginea prăpastiei groazei. Toți erau la fel. Nebunia se agăța de fiecare dintre ei ca o lipitoare... Sănătatea lor mentală se clătina. Demența le dădea târcoale, amenințătoare. Ripley cunoștea semnificația semnalelor de pe biomonitoare. Vru să le explice dar nu suporta privirea lui Hudson. ― Nu se mai poate face nimic pentru ei. ― Dar dacă mai sunt vii? ― Nici o speranță. Acum sunt inserați în pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pierdea orice legătură cu omologul său din Antichitate, care probabil îi dicta versurile. Îl și zăream buimăcit, cu degetele uitate pe tastatură, neștiind ce caută în fața calculatorului. În fiecare noapte, o lua de la capăt. Oare versurile ascundeau un cod al demenței micului biciclist, care, la rândul lui, masca adevăratul cod, cel care spunea povestea reală? Cine era Bidileanu Ovidiu: un proletcultist romantic, adormit douăzeci și trei de ore și-un sfert, cu jumătate de creier trimițându-l să pedaleze pe străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
unii, multe din dezechilibrele reale sau imaginare ale lumii ar fi generate chiar de ei: falii, cutremure, alunecări de teren. Fenomene extreme. Meteorologie mentală.“ „În profitul cui?“ „Asta nu mai știu. Nici nu vreau să mă gândesc. Poate e doar demență, un accident de suprafață corticală, o embolie.“ „Poate nu.“, i-am tăiat-o. „Poate cineva face prognoze pentru ei.“ „Pentru cine?“, s-a mirat Mihnea sau doar s-a prefăcut. „Pentru Economiștii Minții.“ Am cotit spre Facultatea de Istorie, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
modificări de-astea, și ieșea iarăși Dicționarul; scria pe el: „Nou“, „Îmbunătățit“, „Ultima Ediție“, ca-n reclamele la detergenți. Când se epuizau reclamele, apărea formula magică, de pe vremea lui Ceaușescu: „Revăzut și Adăugit“. Lumea alerga derutată, oamenii cumpărau volumele în demență, doar-doar or vorbi corect. „Robane, hai încoace, să-i studiem pe-ăștia!“ L-am apucat pe Mihnea de mânecă. „Ușor, că nu suntem la teatru. Lasă-mă pe mine-n față.“ Am luat-o înainte pe pasarelă, lipit de rafturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
că Pavlișcev se întâlnise odată la Berlin cu profesorul Schneider, un elvețian care se ocupă tocmai de aceste maladii, are un stabiliment în Elveția, în cantonul Valais, face cure prin metode personale, cu băi reci și gimnastică, tratează idiotismul și demența, îngrijindu-se pe deasupra de instruirea și dezvoltarea spirituală a pacienților; spuse că Pavlișcev, după ce l-a trimis la acesta în Elveția acum vreo cinci ani, a murit subit cu doi ani în urmă, fără să lase dispoziții; că Schneider l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
amare la adresa lui Ganea, o făcuse să se indigneze. Fusese dat pe ușă afară într-un mod rușinos. Iată de ce își petrecuse o asemenea noapte și o asemenea dimineață, după care se țicnise definitiv și ieșise în stradă aproape apucat de demență. Kolea încă nu înțelegea cu totul cum stau lucrurile și chiar spera să aibă succes cu severitatea. — Ei, acum unde ai de gând să mai mergem, generale? spuse el. La prinț nu vrei, cu Lebedev te-ai certat, bani nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pierduse curajul și se consultase cu un jurist foarte abil, un bătrânel onorabil, bun prieten și aproape binefăcător al său; acesta conchisese că treaba este cu desăvârșire realizabilă, numai să existe martori competenți, care să susțină dezechilibrul mintal și absoluta demență și, mai cu seamă, era nevoie de protecția unor persoane sus-puse. Lebedev nu se descurajase nici de data aceasta și chiar îi adusese prințului un doctor, care era și el bătrân și onorabil, vilegiaturist, cu ordinul Sfintei Anna la gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de hidrocarbonate. Atât de răspândită a devenit cultura porumbului, de exemplu, Încât alimentația unilaterală cu mămăligă va fi legată multă vreme de evoluția endemică a unei boli carențiale cunoscută sub numele de pelagră, sau boala celor trei D (diaree, dermatită, demență) care făcea ravagii În populația rurală, cauzată fiind de lipsa unei vitamine esențiale În metabolismul proteic și anume niacina (vitamina B3, sau PP - pelagro-preventivă). Totuși cantitatea mică de proteină (vegetală) pe care o conțin aceste alimente nu satisfăceau nevoile de
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]