1,551 matches
-
răcoare pământul, cu mine, cu tine. Cu ce ai putea tu să mă ajuți, femeie tânără? Nu există nici o oglindă în care să apar așa cum aș vrea eu, de nevăzut în întuneric, în vidul nopții, întunecata orchestră alcătuită din făpturi demonice. Capete în rugăciune aplecate - și panglicile din coji de tei ale sufletelor noastre, în timpul vijeliilor ivite din senin: acele scurte vijelii interioare! Eram tânăr, un adolescent bărbierindu-se o dată la câteva săptămâni, când toate felinarele aprinse și toate lămpile și
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
căror refren este alcătuit din țipetele - de pasăre cu dinți - ale secetei și din repetatele vise în care îl visăm pe Iisus: e-atât de încruntat, atât de încruntat sărmanul, de parcă nu ar fi avut mormânt! Aceste ținuturi și râsul demonic al potcovarilor printre scânteile din potcovării, și vântul de toamnă cu un bandaj negru peste ochiul drept, și albul preistoric al cailor albi, în amurg. Nenumărate găuri - de șopârle, de șerpi și de șoareci - îndreptate la fel ca niște țevi
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
totuși resortul principal”. Cu totul alt fel îi apare Tănase Scatiu, “omul-căpușă, care se umflă pe măsură ce victima se sleiește de putere” și mai ales Dinu Păturică, având un relief mult mai accentuat. Acesta pare pus în mișcare de un suflu demonic, “spurcă tot ce întâlnește”, se gudură slugarnic, înșeală, fură, își trădează stăpânul și cauza națională, numai spre a se pune bine cu noua putere. “Cum viața lui se înfiripă ca a mucegaiului pe descompunerea altor vieți - notează în continuare criticul
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
mai mici prețuri, iar statuia lui Bruno o poți vedea-n piața de verdețuri: coji de semințe sau scorii scuipa de sus Magicianul, cenușa i-o luaseră pe roți mulți tineri pe motociclete. Genio pagano, un’ ed altro. Un po’ demonico, un po’ scaltro. Aproape-i casa cu stemă a curtezanei Vannozza, (cea care-n secret, ca soț a a avut un cardinal spaniol, e drept disputat cu Giulia, blonda, de neam, Farnesina) e-o stradă mică, medievală, unde greu pătrunde
Ultimul beatnik la Roma by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/2895_a_4220]
-
e să-l credem pe expertul în materie Humbert Humbert, cantitatea de nimfete din lume este constantă, iar așa-zișii artiști încîntați de frumusețea lor virilă și obsedați pînă la nebunie de aceste pubere de 12-13 ani care au ceva demonic în ele nu par să fie nici ei pe cale de dispariție. Dar, pentru a fi drepți pînă la capăt, trebuie să recunoaștem că asta nu are nici o legătură cu faptul că l-au citit, ori nu l-au citit pe
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
o stare de vedenie alienantă, el constată că tânărul delincvent ieșise de-a dreptul prin zid. Romanul conceput astfel retrospectiv devine o inteligentă, înțelegătoare în definitiv, despărțire de trecutul trăit traumatic, frenetic, și relatat cu luciditate ironică. Absurdul și fantasticul demonic, bizar și imprevizibil, este urmat cu energie narativă și gust pentru experiment (relatarea la persoana a doua), la tensiunea cea mai înaltă a ironiei și lucidității, și în Hărțuiala, 1984, o rememorare a anilor de studii juridice ai mereu prezentului
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
emblematic pentru o lume a simulării și a figurației în neant. El este declarat nebun, ajunge material didactic viu pentru psihiatri, unde se schimbă cu ușurință infernală și se produce în chip impresionant drept cântăreț de canțonete. Iată un personaj demonic, reprezentativ pentru o epocă istorică, dar și pentru o epocă literară, creat cu o știință matură și subtilă a tipologiilor. Oglinda salvată, 1986, este un (meta)roman adus la limita memorialisticii creditabile, deopotrivă ca ficțiune și document, despre educația literară
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
-l aflăm din păcate. Cîinii din mediul cazon al povestirilor lui G. Brăescu se cheamă Glonț, Cartuș, Foc etc. Ei nu pot fi dresați mulțumitor drept "cîini de război" și se dau la generalul venit în inspecție, la fel de nevricos ca demonicul călător din Bubico. Ei, ca și toți ceilalți ce mai apar prin cărți, nu sînt dresați, nici măcar elementar educați, și totuși, ca orice cîini, sînt destul de capabili a-și cîștiga bunăvoința cititorilor. La urma urmei, chiar Bubico, pentru a reveni
Personaje patrupede by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10717_a_12042]
-
Gogu Rădulescu, din Comitetul Central, care era convins că M.R.P., cum i se mai spunea pe scurt, era cel mai mare poet al României. Cel ce nu se declara de acord cu această apreciere excesivă era însuși poetul, foarte inteligent, demonic aproape de inteligent, înzestrat cu o pătrundere neobișnuită în oameni și lucruri. M.R.P. suferea de maladia nervoasă incurabilă, ceea ce îl făcea uneori, în glumă, să se compare cu Dostoievski. Crizele sale aveau loc serile, de obicei, când era singur, ore întregi
Culegătorii de omizi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15223_a_16548]
-
văzduhul societății socialiste multilateral dezvoltate. Dezastrele țării nu i se datorau, prin urmare, lui, ci incompletei ori greșitei aplicări a „prețioaselor” sale indicații. El nu era niciodată vinovat pentru nimic. Infernul erau „întotdeauna ceilalți” - cum spunea un tovarăș de convingeri demonice al lui Ceaușescu, Jean-Paul Sartre. Aparatul propagandistic dezvoltase o strategie sofisticată, menită să explice că nenorocirile social-economice n-aveau nicio legătură cu Liderul Suprem, care, bietul, era mințit de sicofanții din jur... Am auzit adeseori oftaturi dezolate care accentuau tocmai
Un ins infect și bine informat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3392_a_4717]
-
Gheorghe Grigurcu Această mistificare a lui a fi reprezintă stigmatul demonic al mentalității comuniste. Mistificare ce cunoaște o serie de trepte temporale, de amînări cu alură sacrificială, care, pierderi în absolut fiind, vor să treacă drept un tribut obligatoriu plătit eliberării. Îmi imaginam, ne mărturisește dl. Șora, că zece-cincisprezece ani, cel
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
cinci la sută cu grevistul activ sau cu cel potențial, lumpenproletarul întârziat cu un secol în Europa. De o bună bucată de vreme, mă uit la membrii executivului cu o uimire amestecată cu scârbă. Nu pot înțelege prin ce alchimie demonică se transformă insul ce, aflat sub vraja patriotismului incendiar, se jură pe strămoși că nu-l interesează decât "să-l ajute pe cetățean", în burtă-verdele cinic, mojic, agresiv și agramat - " Nu e bani! De unde să vă dau? S-o omor
Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n Canada! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17313_a_18638]
-
1962 viitorul președinte Nicolae Ceaușescu avea să anunțe cu mândrie încheierea colectivizării rurale cu trei ani Ťînainte de termenť". Obsesia competiției, a depășirii planurilor și limitelor e o caracteristică a comunismului românesc, ce și-a relevat de la început formula existențială demonică. Uneltele locale, în frunte cu Gheorghiu-Dej, au împrumutat la milimetru ,trăsătura irațională, suprarealistă a practicilor economice sovietice", astfel încât s-a ajuns la modalități monstruoase de a impune modelul imaginat de Marx, Lenin și Stalin: ,În 30 septembrie 1948, Gheorghe Gheorghiu-Dej
Postwar (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10938_a_12263]
-
cultura politică printr-o contracultură pseudopolitică, antiumanistă, ipocrită, receptabilă în portretul acelui homo sovieticus descris de Alexandr Zinoviev. Falsa libertate a delirului revoluționar, denunțată încă de către filosofii francezi legitimiști, Joseph de Maistre și Louis Bonald, a trecut în reversul său demonic, în procustianizarea individului, înghețînd în limba de lemn a oficialității comuniste. Date fiind acestea, ce dovadă mai elocventă a alienării conștiinței noastre civice ar putea fi decît blocarea unui proces al comunismului? Politologul american Richard Pipes susține cu justețe că
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
de imprecații contribuie la conturarea omului "vechi" care este autorul Opiumului. Satira alcătuiește umbra, o umbră grea, dup cum vedem, a "deschiderii" bardului delicat, care, iată, nu e dispus a accepta chiar în totalitate lumea noastră sublunară, precum și a bardului demonic, care are nevoie nu doar de golul metafizic, ci și de cel... literar.
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
și petrol, renunțarea rușilor la importurile din țările vizate, ca să nu mai vorbesc de reactivarea în forță a agenților de influență și a sprijinitorilor recrutați în zilele de glorie ale KGB-ului. Iar românii vor putea, în fine, contabiliza rolul demonic jucat de regimul Iliescu (și glorios continuat de cel constantinescian). Deși era limpede că, încă din 1990, ar fi trebuit să construim alternative la cordonul ombilical energetic ce ne leagă de zonă rublei, nu s-a făcut nimic. Aceleași conducte
Cu toate pânzele sus, spre Zona Rublei! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17911_a_19236]
-
pe jumătate înțelese/ în vîntul ce ne bate prin aceeași soartă” (Călătorii prin cuvinte). În alternanță (în concurență!) cu momentele de iluminare prin depășirea constrîngerii telurice, se înscriu cele ale unei damnări ce pare a rezulta chiar dintr-o accepție demonică a transcendenței. Izbăvirea și damnarea se împletesc într-un chip inextricabil. Mormintele, osemintele îngerilor ce semnifică altceva decît contradicția internă a spiritului, impasul acestuia prin sine însuși? “Printre imponderabile/ morminte de îngeri/ așa căzurăm/ în neîndurarea timpului” (Vămile cuvîntului). În loc
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
fiecare dintre noi se află un gol în formă de Dumnezeu". Și, în mod firesc, acest gol caută să fie umplut. Tocmai asta încearcă să înfăptuiască poezia lui Valeriu Mircea Popa. Descoperind ici sclipirile de divin, colo, pasta grea a demonicului, dincolo picăturile unui uman insuficient crescut, totul integrat în peisajul vast al unui univers palpabil și familiar. Cu obiectele lui cu tot, cu apa, cu focul, cu pietrele, cu bijuteriile lui. Poezia lui Valeriu Mircea Popa șlefuiește îndelung câte un
Bijuterii întoarse pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7385_a_8710]
-
creion dă naștere unui transfer de culoare. Când cele două foi sunt separate, pe spatele celei de deasupra regăsești o imagine cu contururi voalate, de un mister aparte. Mai multe variante ale unui asemenea transfer intitulat „Femeie tahitiană și spirit demonic”, legate tematic de un idol sculptat din lemn aflat acum în Muzeul Getty, ilustrează strădaniile lui Gauguin de a reînnoda legăturile artei cu mitul și religia, rupte abrupt de generații anterioare. Este o trăsătură esențială a creației sale care este
Evenimente la MoMA by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/2508_a_3833]
-
literare” (Poveste străină). Care e „filosofia” provinciei? Ioana Dinulescu se străduiește a trece dincolo de suprafețele ei dur pitorești, nu o dată rebarbative, spre a sugera o dualitate a principiului „metafizic” ce-o guvernează. E o înfruntare, socotește poeta, între divin și demonic, un maniheism însă nu formal dramatizat, ci bonom, întrucît apare atins de dispoziția relativizării, ca și de... plictis. O înfruntare din capul locului... necavalerească, deoarece terenul pe care se desfășoară aparține mentalității demonizate, fie și printr-o vicleană nuanțare conjectural
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
de rigoare: "Dumnezeu dictează și eu scriu, iar diavolul mă urmărește peste umăr și face corecturi. / Libertatea e insuportabila. Mă transform în / sclav, scriind? Întorc capul de la lucrul meu / și văd doi ochi - în aer bulbucați, străini de / lume: divini / demonici." Este foarte familiară această prezenta a diavolului, si in acelasi timp foarte variată. Un poem întreg e alcătuit din zeci de nume ale acestuia, colecționate cu grijă și expuse cu un gest care parcă vrea să însemne o exorcizare prin
Cîntece cu toată gura by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17625_a_18950]
-
suedez" cam așa au sunat elogiile celor care au scris în presa suedeză despre lunga viață a regizorului și mai ales despre vitala activitate a lui Bergman, regizor, scriitor, atât de cunoscut pentru filmele, cărțile și reprezentațiile sale teatrale. "Regizorul demonic" din tinerețe a devenit azi numai zâmbet și bunătate, mai visător ca niciodată, cu noi proiecte în minte, căci adevărata forță creatoare nu se stinge cu vârsta, dimpotrivă, se amplifică, se esențializează, tentând alte dimensiuni. Viața regizorului s-a simplificat
Ultimul "elefant” by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/13672_a_14997]
-
caldă, ca o magmă a amintirii... Episodul de la Canal - cu tot furnicarul de condamnate, într-un deșert făcut din piatră, efort animalic și nimicire - e cea mai puternică parte a filmului, plastic vorbind. Dar și muzical. Pentru că, în acel loc demonic, muzica e ca o aripă îngerească - nostalgică, aeriană și pură! Ca sufletul femeii împingînd o roabă cu bolovani, năucă, trecînd dincolo de zona interzisă, cu ochii spre cerul gri, pe care zboară o pasăre; și spiritul ei a rămas, miraculos, mereu
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
adempțiune a tenebrosului, neliniștii și catastroficului. Exista o agresivitate a materialului sonor asupra compozitorului (cazul Beethoven, Wagner ori Stravinski); dar există și o agresivitate a compozitorului asupra materialului (la Schonberg și Xenakis, de exemplu). Pe de o parte viziunile informale, demonice, paroxistice ale compozitorului, pe de altă parte tiparele spartane, dieta habotnică la care e supus materialul sonor. Într-un fel avea dreptate Cioran când afirma că "abia după Beethoven muzica a început să se adreseze oamenilor: înainte nu se întreținea
Un contrapunct oportun by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9822_a_11147]
-
auzit din mijlocul focului. Astăzi am văzut că Dumnezeu grăiește cu omul și acesta rămâne viu”. (Deuteronomul 4:1, 33; 5:15, 24, 33) Sărbătorindu-și ora de libertate (tocmai se despărțise de Katerina Ivanovna), Ivan, nihilistul contradictoriu, anarahic, cinicul demonic, își dezvelește tot mai mult, ca la spovedanie, cel puțin în prima parte a prânzului luat cu fratele cel mic, fața alte dăți ascunsă, așa încât candoarea lui, crescând, în câteva minute, precum feții frumoși din basme, se învolbură și umple
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]