15,009 matches
-
Doru să îl găsească și să aibă grijă de Alex, fratele său. Era același Alex. Dumnezeu știe ce face. O cabană. Totul se vedea din elicopter. Doru nu spuse nimic. Coborâră și trimise elicopterul înapoi. Aerul rece de munte se deosebea de cel din oraș doar prin limpezimea gustului de brad. Toți îi așteptau. Li se oferiră două camere, pe care Doru le rezervase. Erau frumoase și călduroase. O.K., Doru, unde-i petrecerea? Trebuie am timp să mă aranjez. Vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
eu. Zbor, și pentru ca să mă ajungi ar trebui să zbori în aceeași dimensiune cu mine. Cam greu, nu? Și: ce nu există nu mă poate răni, și, dacă nu mă gândesc la asta, atunci pentru mine nu există. Asta ne deosebește de organismele inferioare. De asemenea , cu puterea gândului poți intra dintr-o realitate în alta, chiar dacă avem o percepție intimă asupra ceea ce realitate și vis. (viața e un vis. Pentru că noi trăim cu: iluzii, speranțe, interpretările noastre, anticipând). Așa că: la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
invitat-o să meargă cu el. Hai înăuntru să mă schimb. Nu vreau să te schimbi că ești atât de frumoasă în rochia asta și vreau să rămâi așa. De fapt, materialul înflorat al rochiei îi dădea o frumusețe aparte, deosebită de cea protocolară, făcând-o mai naturală, mai atrăgătoare. —Cum să merg așa? Mi-e rușine, Matei! Vino, o ia de mână și o urcă mai mult forțat în mașină. Stai! Nu pot să merg așa ciufulită ca mama pădurii
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
dus în parcul de copii. Nu mai fi supărată, o mângâia Elena. Îl iubesc foarte mult și el îmi face asta. mă iubește și el că mi-a și spus lucrul acesta și o simt și eu că nutrește sentimente deosebite față de mine, dar n-am să-l iert pentru ce mi-a făcut azi. Lacrimile iar îi brăzdau obrajii în timp ce și le ștergea cu batista și ofta. Nu mai plânge, că te vede mama și știi că suferă pentru noi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
caută cu disperare și ar accepta-o fără prea mult discernământ și când nu i-ar mai plăcea, alta la rând. Îi lipsește seriozitatea. Ia lucrurile prea ușor. Nu-l cunoscuse sub forma aceasta. Comparându-l cu Matei, îi vedea deosebindu-se ca de la cer la pământ, poate și pentru faptul că îl iubea foarte mult pe Matei în ciuda tăcerii ce se lăsase între ei. Deși nu comunicau, sentimentele erau aceleași. Nu puteau fi șterse de depărtarea dintre ei. De când plecase
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
unde să-i prăvale cu putere pe scări în jos, scuipând după ei în scârbă și afurisindu-i? Ba sigur că da, căci astfel de porniri sunt umane și vin, îndeobște, natural. Însă, oare, prin ce s-ar mai fi deosebit dânsa, atunci, de țintele furiei ei? Prin chiar nimic, desigur. Așa încât, de fiecare dată, când era nevoie, și mai ales în astfel de cazuri, ea recurgea, în mod invariabil și precis, la politețe, adică la bunul său simț, care nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nelipsitele murături ca garnitură căram și eu, acum, o oală mare, cu o fiertură tipică, prin care se zăreau, plutind, rădăcini de lotus, gobo, kamaboko pastă de pește, daikon ridiche uriașă și alte felurite ingrediente pe care învățasem să le deosebesc cu grijă. Deja începuseră să se strângă la masă bărbați cu batice triunghiulare strânse pe frunte, aducând, oarecum, cu pirații noștri, femei cu mâini de funingine. Scaunele erau de tot felul: mici, din lemn; mari, cu spătar, adunate de prin
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
profesorul Jared Diamond în lucrarea Arme, microbi și oțel, însă nu este momentul să inițiem o discuție paralelă. Din punct de vedere metafizic, un deșert nu se distinge semnificativ de altul, în același chip în care un munte nu se deosebește de altul. Numai ideile reificate, purtătoare de sigiliu antropic, sunt creatoare de alteritate: o pagodă este construită altfel decât o catedrală, după cum o casă orientală nu seamănă cu o locuință occidentală. Nu credem, de aceea, într-un "acasă" configurat pur
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
proiectelor mele inițiale dețineam Catedra de Teologie fundamentală de la Universitatea din Tübingen. Lecția mea inaugurală despre teologia conciliului, ce ar fi trebuit să înceapă în octombrie 1962, am extins-o și transformat-o într-o carte (Structurile Bisericii). Aceasta se deosebea fundamental de dogmatica tradițională catolică deoarece se baza în totalitate pe Biblie și trata istoria Bisericilor, conciliilor și chiar a papilor menținând mereu perspectiva istorică. Din cauza manuscrisului, în acea zi, la München, avusesem o discuție foarte aprinsă despre definiția primatului
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
un model expirat? Ceea ce tocmai am amintit aici a fost argumentat punct cu punct în Există Dumnezeu? Răspuns la problema lui Dumnezeu în epoca modernă. Cartea, apărută în 1978, invită la o reflecție serioasă și argumentată. Am pătruns cu atenție deosebită în evoluția marilor gânditori atei și le-am studiat argumentele mult mai aprofundat decât se face de obicei în teologie. Cartea a fost tradusă în principalele limbi europene, iar ceva mai târziu introdusă clandestin chiar și în rusă, într-o
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Dharmaśăstra cuprindea o serie de restricții și obligații ritualice care trebuiau îndeplinite înainte de a se înfăptui adopția 6. Instituția adopției era impusă de o serie de cerințe culturale și religioase 7. Din punct de vedere religios hindușii acordau o semnificație deosebită copiilor de sex masculin. Religia impunea fiecărui hindus să aibă propriul fiu, iar dacă acest lucru nu se întâmpla se permitea să aibă un copil adoptat. Astfel că, numai copiii de sex masculin puteau fi adoptați. De altfel existența unui
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
fost încurajată de agențiile pentru protecția copiilor, pionierii în acest demers fiind reprezentanții Children's Service Centre din Montreal, Canada, care au promovat adopțiile transrasiale încă din 1951. Ulterior această practică a fost preluată și de Statele Unite, luând o amploare deosebită între anii 1960-197031. Pe baza rapoartelor pozitive referitoare la adopția transrasială, Child Welfare League of America, promulgă în 1968 Standardele în Adopția Copiilor care sprijină această formă de adopție, subliniind că backgound-ul rasial în sine nu trebuie să influențeze căutarea
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
pentru Iothesie din anul 1800 al lui Alexandru C. Moruzi, a constituit un adevărat cod al înfierii. Adoptatul era numit "copil de suflet" pentru a-l diferenția de "copilul trupesc". Acesta intra în familia adoptatorului numit "părinte sufletesc", care îl deosebea de "părintele firesc"47. Ulterior adopția este reglementată în Codul lui Calimach intrat în vigoare în 1817 în Moldova, precum și în Legiuirea Caragea dată de domnul Țării Românești, în 181848. Ultimele două acte normative au fost abrogate, odată cu intrarea în
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
sentimentelor și a gândurilor legate de propriile sale origini explorarea aspirațiilor și posibilităților de căutare a familiei biologice comunicarea deschisă cu părinții adoptatori 3.4. Perspectiva biologică. Riscuri în dezvoltarea copiilor adoptați În ultimele decenii se poate remarca o preocupare deosebită pentru studierea actorilor implicați în adopție. Două motive stau la baza acestei preocupări: pe de o parte aceste studii sunt importante ca urmare a faptului că reprezintă una dintre puținele metode disponibile pentru separarea celor doi factori, ereditatea și mediul
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
ce preda lui Dumnezeu trupul păcătos spre înnoire și sfințire deplină, prin mijlocirea focului. NIMICIREA CĂRNII, ÎNSEAMNĂ NIMICIREA PĂCATULUI. Dacă de la Avram încolo se-ntrebuința mai mult înhumarea, apoi aceasta a fost făcută numai și numai, ca Evreii să se deosebească de alte popoare, care nu credeau în singurul și adevăratul Dumnezeu al lor. Totuși, în sufletele lor apreciau focul, ca element purificator al trupului păcătos și mort și atunci au recurs la o stratagemă simbolică substituind trupului // omenesc care trebuia
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
comod în jilțurile lor și să scrie enciclice pastorale prin // reviste și ziare; să vorbească mulțimei prin telegraf și radio, contra cărora au luptat până-n ziua de ieri. Iisus acuza pe Farisei, spunându-le: "Fățarnicilor! Fala cerului știți să o deosebiți și semnele vremurilor nu le puteți deosebi?" (Matei XVI 3-4). Clericii noștri, deși conștienți de adevărul acesta, au luptat totuși contra teoriilor lui Galileu, Giordano Bruno etc., iar astăzi au schimbat stilul vechi pe cel nou, acuzând de "eretici" pe
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
enciclice pastorale prin // reviste și ziare; să vorbească mulțimei prin telegraf și radio, contra cărora au luptat până-n ziua de ieri. Iisus acuza pe Farisei, spunându-le: "Fățarnicilor! Fala cerului știți să o deosebiți și semnele vremurilor nu le puteți deosebi?" (Matei XVI 3-4). Clericii noștri, deși conștienți de adevărul acesta, au luptat totuși contra teoriilor lui Galileu, Giordano Bruno etc., iar astăzi au schimbat stilul vechi pe cel nou, acuzând de "eretici" pe cei ce nu țin "stilul nou" și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
să cunosc desăvârșit toate problemele sociale și nici pe cele sufletești, acestea fiind de competența altor confrați. Este însă un mare păcat, ca cei care sunt investiți a spune lumii "adevărul"; a le forma atitudinea spirituală; a-i face să deosebească adevărul de minciună și superstiția de ceia ce este real, să ascundă intenționat și a priori, tocmai armele cu care cineva poate să răzbată și să învingă greutățile vieții și să-și procure și liniștea sufletească, pe care imperios ne-
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
care au înțeles-o și o-nțeleg oamenii pământului, căci ea duce spre pierzanie, iar nu spre mântuire". (Flacăra Sacră, V, 2, 1938, pp. 3-4) Respectul datorat morților Dacă mi s-ar cere de cineva să spun, prin ce se deosebește omul de celelalte animale, aș lăsa la o parte toate teoriile științei și filosofiei și nu aș da decât acest răspuns: prin cultul morților. Cultul acesta (latinescul colere = a cultiva, a-ngriji, a practica, a sprijini) este propriu numai omului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
păsărilor, altul al peștilor. Tot așa sunt trupuri cerești și trupuri pământești; dar alta este strălucirea trupurilor cerești și alta a trupurilor pământești. Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii și alta este strălucirea stelelor; chiar și o stea se deosebește în strălucire de altă stea. Așa este și învierea morților. Trupul este semănat în putrezire și învieză în neputrezire; este semănat în ocară și înviază în slavă; este semănat în neputință și învieză în putere. Este semănat trup firesc și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
vie, această cunoaștere primordială, deoarece vorbim de asemenea și mai cu seamă de cunoaștere când ne referim la știință, este important să precizăm despre ce fel de cunoaștere este vorba în cele două cazuri și în ce fel acestea se deosebesc, dacă nu vrem ca discuția privitoare la cultură și la barbarie, care se află într-un raport esențial, pozitiv ori negativ, cu cunoașterea în general, să devină confuză. Cunoașterea științifică este obiectivă prin principiul său. Însă prin asta înțelegem și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
al ființei sale, în acel a-se-simți-pe-sine ca atare, care constituie esența afectivității. Afectivitatea transcendentală este modul originar de revelare în virtutea căruia viața se revelează ei înseși și este astfel posibilă ca ceea ce este, ca viață. Prin aceasta cunoașterea vieții se deosebește radical de cunoașterea conștiinței și de cea a științei, de ceea ce numim în general cunoaștere. În cogitatio, în sensul în care îl înțeleg majoritatea comentatorilor lui Descartes mai cu seamă Husserl și Heidegger -, există un cogitatum, conștiința este mereu conștientă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se revelează ei înseși este cunoașterea vieții, adică viața. Puterea de revelare în care viziunea descoperă obiectul său, ceea ce ea vede, este cunoașterea conștiinței, pe care se întemeiază la rândul său știința, orice cunoaștere în general. Aceste două puteri se deosebesc în mod funciar în faptul că cea de-a doua se epuizează în raportarea la obiect și în ceea ce o fondează în ultimă instanță: apariția unei prime îndepărtări, punerea la distanță a unui orizont, o ek-stază. Fenomenalitatea care instituie această
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
însăși că datează din secolul al XI-lea, al XVII-lea sau al XIX-lea nu este doar cunoașterea noastră, ci o cunoaștere absolută, nu pentru că este desăvârșită, ci pentru că nu mai există o altă cunoaștere în afară de aceasta, nici o știință deosebită de știință. Tot din acest motiv această cunoaștere este cea care trebuie să ne conducă acțiunea, de care nu se diferențiază în măsura în care singura noastră raportare la viață este o raportare intențională și astfel raportare la o obiectivitate, în care singurul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o exprime creatorul, ea este cea pe care o trăiește spectatorul, coincizând în adâncul lui însuși cu esența artei. Însă dacă, în calitate de auto-afectare a ek-stazei Ființei, opera de artă are același statut ca și lumea sensibilă, prin ce anume se deosebește de aceasta? Prin aceea că ea este o lume aranjată, ale cărei elemente sunt dispuse și compuse în așa manieră încât să producă sentimente mai intense și determinate acelea chiar, așa cum tocmai am văzut, pe care vrea să le exprime
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]