7,752 matches
-
liniște, a frigului, a lipsei medicamentelor și a altor privațiuni; dar încearcă să-și liniștească totuși prietenii, spunând că acum îi merge iarăși bine. În primul rând vrea să-i mângâie și să-i încurajeze pe ei; căci și din depărtare rămâne părintele spiritual care are grijă de sufletele lor6. Prietenii au grijă să nu-i lipsească banii - cu care el încearcă iarăși să-i ajute în special pe alții -, îi furnizează cu regularitate știri și îl informează despre toate încercările
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
suferințele exilului, inima lui de om și ierarh revarsă dragostea în valuri peste toți prietenii săi sau cei care manifestă deschidere de suflet pentru aceasta, iar de la ei, aceeași dragoste se îndreaptă spre el, chiar dacă fizic se aflau la mari depărtări, căci prietenia nu o poate împiedica nici lungimea drumurilor, nici cerul, nici pământul, nici moartea, nici nimic altceva, ci este mai tare și mai puternică decât toate; chiar dacă este născută dintr-un singur suflet, ea poate îmbrățișa multe suflete 47
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
strategic spre mijlocul volumului. Pe un papirus înfățișa poporul nefericit al unei țări frumoase, aflate sub stăpînirea tiraniei nenumite, de toți bănuită: „ Copii cu chipuri de bătrîni,/ Femei cu fețele-mpietrite/ De-o deznădejde fără leac,/ Cum mă vedeau, din depărtare,/ Cu mîna-mi făceau semn să tac,/ Temîndu- se de vreo-ntrebare.// Și toți, copii, bărbați, femei,/ Pe cît puteam să-mi dau eu seamă,/ Vorbeau cu greu chiar între ei,/ În șoaptă numai și cu teamă“. În Alai, gloata oprimată
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
omul considerat fiu al zeilor, dar care nici nu-și bănuia iminenta moarte (Monolog în Babilon). Iar ultima poezie din ultimul volum de Philippide, poemul Călătorie și popas, capătă valoare testamentară - căci „vrednicul Evandru“, strămoșul nostru al tuturor, trimite din depărtări o încurajare românilor, asigurîndu-i de solidaritatea culturii latine cu poporul de la Dunăre: El mă luă de braț, domol mă duse/ Pe prispa cu perdele de iederă și-mi spuse:/ „Știam că, hoinărind din vers în vers,/ Ai să sosești la
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
opinie și criza de conștiință e borcanul cu sulimanuri în care își "înting" degetele toți cei ce au cotrobăit prealabil cu ele prin buzunările altora. Toate aceste transfigurări, și multe altele încă, mi se perindau prin minte, ori de câte ori deslușeam prin depărtări câte un ecou despre isprăvile și exhibițiile lui Petru Dumitriu. Mărturisesc totuși că nu m-am gândit și până la a se măslui în Prometeu. Dar există oare vreun artificiu de care să nu fie în stare un impostor literar, un
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
asemenea revelării naturii - un dar. Nu contează dacă nu creezi. E de-ajuns să ai viziunea poetică. Să vezi frumusețea ascunsă. Așa cum am făcut eu în seara asta, cînd stăteam în fața ferestrei deschise și am auzit pe cineva fluierînd în depărtare. Am simțit toate soiurile de stări de spirit pe străzi noaptea, cea a mersului alături de femeile iubite, cea a vinețiului și-a alburiului, precum și pustietatea stranie și vrăjită a străzilor în noapte. Le-am simțit pe toate exact într-o
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
plimbam pe Champs Elysées, simțeam în aer miros de violete, deși nu vedeam florile și mă simțeam veselă de parcă lumea era plină de primule și ciocârlii și de trecători cu inima ușoară pe care nu îi voi revedea niciodată. În depărtare, se auzea tot mai tare o flașnetă și pe măsură ce mă apropiam și zgomotul creștea, dorința mea să dansez și să cânt creștea. Totul se potrivea cu starea mea sufletească. Un simbol al viului care renăștea. Apoi, în depărtare, am văzut
Elizabeth Bibesco Baloane by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3208_a_4533]
-
niciodată. În depărtare, se auzea tot mai tare o flașnetă și pe măsură ce mă apropiam și zgomotul creștea, dorința mea să dansez și să cânt creștea. Totul se potrivea cu starea mea sufletească. Un simbol al viului care renăștea. Apoi, în depărtare, am văzut-o pe verișoara Emily târându-se înspre mine precum o goangă neagră cu ochii pe jumătate închiși care văd orice în afară de frumusețe și nevinovăție. Deși am evitato, iar ziua era mai frumoasă ca niciodată, devenisem conștientă că lumea
Elizabeth Bibesco Baloane by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3208_a_4533]
-
anno e saluti per la carina Viky. Tuo schiavo d’amore Florio 10 Se spune că odată, și-i vreme multă desigur de-atunci, pe când Bucureștii de-abia luau înfățișarea unei periferii provinciale, s-au întâlnit pe câmpurile verzi, din depărtare, două mici gâze, fără pretenții de ființe cu cuget mare și judecată întinsă. Erau așa de mici încât, povestesc cei de atunci, că (sic!) ierburile cele mai mărunte 4 le păreau zid de trestii sau popor de păpuriș, des cum
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
circumscrie moartea e, în inefabile proporționări, cosmică și totodată domestică: „vîntul e deodată lucrul ei de mînă/ își trage picioare de nuntă/ dar mîinile rămîn afară// mama întreabă cînd se face ziuă/ vîntul pleacă din piele și ea întreabă/ cu depărtarea din lîna spălată/ din lîna toarsă din lîna împletită// suflarea e în mîinile tari/ cînd?” (cu ziua departe). Avem a face cu un imaginar concrescut cu senzațiile, situate la nivelul lor, imaginar care parcă ezită a-și lua zborul, devenind
O deosebită surpriză by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3014_a_4339]
-
literare, un fragment dintr-un studiu, Magia temelor secunde, pe care l-am publicat ca prefață la O coborâre în infern, cartea care a deschis, în 2007, seria de autor Doris Lessing la Editura Polirom: „La un sfert de veac depărtare în timp, Doris Lessing reface - la nivel biografic, dar nu numai - spectaculoasa aventură existențială și morală a Generației Pierdute. Asemeni lui Fitzgerald, Thomas Wolfe, Faulkner, Hemingway, venea și ea dintr-o Lume Nouă - din Sudul Africii -, pregătită să cucerească marile
Despărțirea de Doris Lessing by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3029_a_4354]
-
să fi fost de nedumerire. Cititorul simțea cel mult o undă de contrariere, dar în nici un caz o înduplecare menită a-i inspira gîndul de a se întoarce. Cînd citești textele de la „Poșta redacției“, apărute la rubrici precum „Scrisori din depărtare“, „Cei dragi vă cheamă“, „Răspundem dorinței cititorilor“, simți imediat contrafacerea: textele erau scrise de redactori și publicate sub nume fictive, nici un român din exil nefiind pînă întratît de naiv încît să aștearnă rînduri precum cele ale lui A.M. din RFG
Felahii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3268_a_4593]
-
păsării” (Moartea în cuvînt). În aceeași direcție iluzorie a „posibilei catastrofe”, a „pagubei” asumate, poetul ne încredințează că neliniștea îl apără cum o cămașă de săgețile întrebărilor, că își riscă viața pe „o amintire de semne”, că numai la o depărtare de trei metri se deschide „drumul real,/ unde poate ajunge/ sărind printrun cerc magic”. În clipele de indispoziție, îi vine în ajutor autoironia. Destinul îi apare ca un tren desuet tras de o locomotivă cu aburi, punîndu-l în situația de-
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
a părut însă special în film sunt câteva instantanee fotografice, redate prin gros-plan. Bunic și nepot transformați în fotografie, amestecul de umbră și lumină, fosforescența irisului pe fondul petei de întuneric a pupilei, zâmbetele aproape extatice creează un efect de depărtare, o breșă în timpul povestirii cu o amintire care încă nu este, dar care va fi, amintire care-i va confrunta generic pe toți acești tați și polonitatea lor, oriunde s-ar afla.
Tați, fii și iar tați by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2970_a_4295]
-
limbii române străinilor (în Austria și în țară, în cadrul cursurilor universitare de vară de la Sinaia). Activitatea-i era diversificată, nuanțată, complexă. Dar pasiunea, "părinteasca dimândare" era una singură: Armânamea. Nu am putea jura - ca un om care cunoaște ce-i depărtarea expatrierii - că, în sufletul prietenei și colegei noastre nu sălășluia, uneori, o discretă însingurare de exil, discret ascunsă, pe care nici armânamea, nici românimea nu o bănuiau... Stihurile ei armânești pline de sensibilitate din volumele Di nuntru și-di nafoară
Tili by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14934_a_16259]
-
amănunte despre locuitorii Moldovei dinainte de venirea lui Dragoș. Din acele amănunte își reamintea acuma doar că erau mult mai înaintați decât Apusenii în ducerea luptei și cunoșteau praful de pușcă pe care îl foloseau la săgeți pentru incendierea dela mare depărtare a cetăților de cucerit. Despre tatăl lui Dimitrie, mitropolitul susținea că postelnicul Alecsandru își spunea Alecsa în memoria unui strămoș cu acest nume, decapitat de Ștefan cel Mare pentru că făcuse parte din cei ce erau împotriva unui războiu cu Radul
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
lucrurilor/ pentru măsură libertate de-a intra cu tine-n infern pentru libertate. pentru a întoarce privirea-ndărăt neîncrezător-temătoare. nimicuri și zile, nimicuri și munci pentru încă o moarte/ și înc-o-nviere. *din gestul meu flutura doar o mînecă apropiere sau depărtare de cînepă carnea era însuși gestul meu flasc trebuia să mor sau abia urma să mă nasc carnea era însuși gestul meu flasc timpul - zăbavă/ și bob de zăbavă tinerețea un braț de otavă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . *cînd a bătut la ușă-a
de ce plîngi tu, dunga? by Mircea Cau () [Corola-journal/Imaginative/15022_a_16347]
-
lume zăludă dar nu cît să nu se audă avea mîinile pline de zoaie cel venit/ nu intra în odaie avea mîinile pline de praf plînsul tîra după el un taraf suprafețele sferei treptele scările... * îmi sunt mai aproape azi/ depărtările treptele scările nebănuitele unghiuri plînsul pe care-l voi plînge în pîntecul mamei [...] *timp pentru timp și vis pentru somn într-o uitare și un început de uitare... aproape o legendă etruscă/ în care trupul meu mort stă față în
de ce plîngi tu, dunga? by Mircea Cau () [Corola-journal/Imaginative/15022_a_16347]
-
cu Dumnezeu Un nuc Drept alter-ego mi-am ales un nuc, Sădit cu mine-odată în lumină, Aceleași stele calde ne aduc Din cerul nalt fiorii care-alină, Aceleași vânturi șuieră prin noi, La margini de-nțelesuri și de vreme, Când solii depărtărilor de sloi Să ne alunge vin, ori să ne cheme, Aceleași păsări trec în zbor mirat Prin crengi de gânduri, sprintenă povară, Cu toamna care vine peste sat, Să plece iar și să se-ntoarcă iară, Aceleași mari tăceri adorm
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15319_a_16644]
-
Barbu Cioculescu În Blocada există un pasaj în care un staroste de pescari povestește vechi întâmplări unor mai tineri vâslași căci, precum scrie acolo, oamenii mării pun mare preț pe prietenie, a celor de față, a celor din depărtări: fiindcă numai prietenia ține piept stihiilor, potrivnicelor întâmplări ale celor cu destin primejdios acceptat. Fericiți, tot astfel, cei ce, de pe țărmuri, concep prietenia ca pe tot atâtea borne ale existenței, înfruntând ispitele neantului, capcanele cotidianului, suma de obstacole ce par
Pavele, Pavele! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/15325_a_16650]
-
Târgoviște, intrase în politică și ajunsese deputat; avea în familie și un om cu trecere la București! înainte de a se întoarce la amiazi acasă, părintele Grigore se mai abătuse, cum făcea adesea, și pe la Sărățeni, sat la vreo șase kilometri depărtare de Puiești: singurul ghimpe al existenței lui. Pe lângă apele sărate de mai demult, de vreo zece ani se găsiseră și izvoare de pucioasă; se făcuseră de atunci niște băi cu instalații primitive, unde veneau acum târgoveții de la Curtea de Argeș, de la Pitești
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
Tăcuți și fără ajutor din partea acelei părți a lumii care-ajută pe cei ce cred în semne, muți de spaimă, trăiesc cei care și-au văzut destinul. Ai vrea să-l vezi și tu? E cutezanța de-a țintui privirea-n depărtare pentru-a-ți iubi aproapele. Sau poate e doar un timp expert în viclenie. Cei neajutorați îl simt asemeni unui mic monstru invizibil care le pune gheara umedă pe umăr. Privește-te-n oglindă: tatuajul e fin, desenul nu are
Șapte sonete fără rimă by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Imaginative/16209_a_17534]
-
Dorin Ploscaru din depărtări exotice veneau păsări sumersibile albe 1. o muzică amară îmi curgea în urechi din depărtări exotice veneau niște păsări sumersibile albe 2. ce-mi amînau existența într-un somn adînc într-un dangăt de clopot. din străfundurile mării grațioasele păsări
Poezii by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/16409_a_17734]
-
Dorin Ploscaru din depărtări exotice veneau păsări sumersibile albe 1. o muzică amară îmi curgea în urechi din depărtări exotice veneau niște păsări sumersibile albe 2. ce-mi amînau existența într-un somn adînc într-un dangăt de clopot. din străfundurile mării grațioasele păsări transparentele mătăsuri mă transportau de pe un pat vișiniu deasupra 3. lumii munții mi se așterneau
Poezii by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/16409_a_17734]
-
nemaipomenit de aproape mâna ta în preajma formelor vii ale zilei a mea aduna frunze între chipul tău și oraș bătrânul stingea cu lacrimi fântâna bătrâna Julieta - căpăstru senzual în mâna bătătorită - dii căluțul meu realist dii carne fremătând a unor depărtări purpurii în curând va fi miezul nopții și tătucul Stalin vine din nou să ne-ntrebe de sănătate kak „svetli potok” kak „lady Macbeth mțenskogo okruga” kak Șostakovici în fine această „avalanșă de tonuri” rusești vom fi nemaipomenit de aproape
Poeme de Slavomir Gvozdenovici by Lucian Alexiu () [Corola-journal/Imaginative/2694_a_4019]