9,951 matches
-
seama? — Prin deducție, răspunse modest maiorul. Dacă mi dai voie, am să-ți spun un secret: sunt un geniu. — Și dacă se dovedește că nu e așa cum spui? — Atunci, Înseamnă că nu sunt, ceea ce, la drept vorbind, nu m-ar deranja prea mult. Nu e nici o afacere să fii genial, decît, eventual, dacă ești un geniu al afacerilor. De exemplu, Înainte de a-ți deschide, știam că Îmi aduci un mesaj, dar asta nu m-a făcut mai fericit. Pablo Încetă să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
trădat. — A, domnul inginer! exclamă bucuros Pablo cînd mă văzu, și se ridică pentru a-mi Întinde mîna. Am trecut pe aici să navigăm puțin pe internet și ne-am cam lungit la vorbă... N-am vrut să vă mai deranjez acasă... Mi se adresa din nou cu pronumele de politețe, ceea ce avu darul să mă pună pe gînduri. Bazil părea și el destul de Încurcat. Sau poate confuz. Nu se mai ridică de pe scaun, ci Îmi Întinse mîna și scutură de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
obișnuit În situațiile cînd nu avea replică, și porni clătinîndu-se către toaletă. Semn clar că lichiorul de kiwi Începuse să și dezvăluie o parte din ordinea ascunsă. Știam că va urina din nou pe colacul veceului, dar nu mă mai deranja. Și În această privință mă resemnasem. Se Întoarse după cîteva minute, cu părul și fața ude, probabil că-și băgase capul sub jetul de apă de la chiuvetă, și se așeză tăcut În fotoliu, cu privirea Înfiptă direct În peretele din fața
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
certase cu cineva. Văzînd că tăcerea lui se prelungește, am dat drumul la televizor. Socoteam că poate obosise și el; ori poate că nu mai avea chef de conversație. Oprește-l, zise pe un ton mult schimbat, aproape prietenos. — Te deranjează? Nu-mi răspunse imediat. Abia după ce am Închis televizorul, și liniștea se lăsă atît de temeinic Încît Îmi auzeam tic-tacul ceasului de la mînă, rosti ca și cum ar fi anunțat un eșec: — Cazul e mai serios decît pare la prima vedere. Teoria
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
izbutind cu greu să-și mute gîndul de la silueta doamnei Mina îmbrăcată în capotul de casă, am vrut să vă sun aseară, dar m-am gîndit că o fi prea tîrziu, că vă băgaserăți deja în pat, nu voiam să deranjez la ora aia, așa că am vorbit doar cu Petrică și Monte Cristo. Le-am spus să nu mă mai aștepte, m-am gîndit că mi-ar fi fost imposibil să urc în tramvai cu toată harababura asta după mine. La
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o pungă de un leu transparentă. Cu șuncă și cașcaval, cîte două pentru fiecare, ține neapărat să specifice înainte să-și ia rămas bun. — Mulțumim, zice domnul Președinte, privindu-l pe Petrică cum își leagă ghetele. — Nu trebuia să vă deranjați, spune Monte Cristo, luîndu-și rămas-bun din sprîncene și foindu-se într-un colț al holului. Dacă ar fi după mine, n-aș mai pleca nicăieri, nu se poate pînă la urmă abține Sena să spună ce are pe suflet. Ar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
printre dinți. Îmi cereți prea mult, zice Poștașul, aș fi dispus să vi le pun la dispoziție oricînd, dar să mă descotorosesc de ele așa dintr-odată, chiar că nu m-am gîndit. Bine, bine, reia Bătrînul, înțeleg că te deranjează subiectul, totuși, acum că sîntem între patru ochi, ai putea să-mi spui cinstit dacă mai ești unul de-al lor? Sau între timp te-ai hotărît să rupi pisica în două? Structurile încă rezistă, recunoaște Poștașul, dar eu sincer
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
greu să ți l imaginezi chiar în clipele astea, cînd tu dîrdîi de frig așteptîndu-l, singur-singurel, în biroul său de la editură, dînd telefoane în stînga și-n dreapta, avînd la ușă un paznic înarmat care are grijă să nu fie deranjat de nimeni. Lucrează intens, în timp ce toată lumea se întreabă pe unde o fi, dacă nu i s-o fi întîmplat ceva rău, dacă nu cumva vreun glonț rătăcit l-o fi răpus pe stradă, așa cum li se întîmplase deja multor ghinioniști
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cheiță, și pe umăr poartă o poșetă din piele. — Pute de-ți rupe nasul, zice Monte Cristo intrînd ultimul în closet, trăgînd după el ușa, asigurîndu-se că e bine închisă. — Nici pe budă nu mai poți sta fără să fii deranjat, se aude înfundat vocea lu Picioruș de Ghips din celălalt capăt al încăperii. — Recunosc că a fost ideea mea, spune Broscoiul oprindu-se în dreptul unui pisoar plin cu chiștoace. Asta contează mai puțin, reia Monte Cristo deschizînd larg o fereastră
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ușa de la intrare, făcînd un zgomot spart. Tîr-țîr-țîîrrrrr, se aude soneria din senin, cine-o fi la ora asta? se întreabă neliniștit. O fi uitat ceva Roja? Sau mai nou poșta vine și sîmbăta? Altcineva nu are cine să-l deranjeze. Face cîțiva pași tiptil în direcția ușii, își ține respirația și își lipește ochiul de vizor. În cealaltă parte vede o gură de foc îndreptîndu-i-se spre frunte și un deget așteptînd încordat pe trăgaci. Nu mai are timp nici să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
despre ce cred eu? zice Roja, sau aveți impresia că vă pricepeți la citit gîndurile? — Nici nu e nevoie, zice Milițică, nu te lauzi tu mereu că spui întotdeauna ce gîndești cu voce tare? — Hai recunoaște că asta te-a deranjat întotdeauna cel mai tare, zice Roja, că am spus pe șleau ce mi-a trecut prin minte. Ați fost întotdeauna gură-spartă, spune Croitorașul, iar acuma vă mai mirați de ce trageți ponoasele. — Cred și eu că mai degrabă ați fi preferat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și mizerii, ajung la dugheana paznicului plin de noroaie din cap pînă în picioare, ca un salahor. Bineînțeles că nenicul dormea dus cu capul pe masă, cu receptorul telefonului scos din furcă și așezat alături ca nu cumva să fie deranjat de cineva. Uite ce e militărelule, îl iau ca din oală, îi pun arma la tîmplă, deșteptarea, dar cu grijă, scoate-ți Carpațiul ăla al tău care trage după colț, și fă-l încoa’ la mine, dar încetișor, ca să nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
strună, conform planului. Regizorașul și-a trimis deja doi cameramani la sediul Comitetului Central să înregistreze discursul și să-l transmită în direct națiunii. Interesează mai puțin că ni se adresează numindu-ne în continuare tovarăși, nimeni nu pare deocamdată deranjat de acest neînsemnat tic verbal. Mai important este că este de pe acum anunțată pregătirea alegerilor libere, că îi este făgăduită poporului întreaga forță de decizie pentru viitor, că se promite judecarea și condamnarea publică în cel mai scurt timp a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se pare că e folosit pentru a masca mirosul de pișat, chiar dacă nui așa. O vacă bătrînă Îi face zile fripte sergentului de la recepție. Totuși e Sammy Bryce, iar Sammy e prea bun profesionist ca s-o lase să-l deranjeze. Înțeleg asta, zice el, dar dacă nu are număr de Înregistrare a infracțiunii nu putem face nimic. — Cum obții un număr de Înregistraria infracțiunii? — Trebuie să faci o declarație la secția de poliție cea mai apropiată de locul unde a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
cu ea. Dar acum Începem să ne recăpătăm stăpînirea de sine. N-ar fi trebuit să-mi scoată punga. Fața noastră palpită și e dureroasă, ochii Încă ne lăcrimează, dar putem din nou să gîndim. Îi vedem. Lampa nu ne deranjează. Ei se uită la privirea noastră de neclintit. Îi vedem. — Uită-te la el, ce boarfă de rahat, scuipă Ghostie Gorman, pămpălău mic și albinos, cu o expresie care nu prevestește nimic bun. Apoi zîmbește, scoate o punguță cu cocaină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
trecut. După o vreme ai Început să te simți În largul tău, iar gelozia și agresivitatea pe care le simțeai de la alți tineri, despre care știai că stau cu ochii pe tine și pe ea, a Încetat să te mai deranjeze. Știai cum erau cu toată vorbăraia lor dură și atitudinea lor afectată: virgini. Discutau necontenit despre toate gagicile pe care le futuseră, dar tu nu-l vedeai niciodată pe vreunul dintre ei cu vreo puicuță. Le aruncai În față discrepanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
doare, iar tu Îți dai seama că ar fi trebuit ca mai Întîi s-o mîngîi, s-o umezești ca să ți-o bagi mai ușor, dar ești disperat, Îngrijorat să nu se răzgîndească În ultima clipă sau să nu vă deranjeze cineva. A doua oară e ca prima oară, dar a treia sau poate următoarea a treia sau a patra nu-ți poți aminti nicicum, asta a fost și ultima. De ce nu-ți poți aminti? Mintea Îți joacă uneori feste din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
șasea. Dar să ne Întoarcem la seara aia, seara celei de-a patra partide a ta. O conduci pînă acasă. Apoi Îi vezi În față, Brian Meldrum și grupul lui. Ei sînt acolo Împreună cu niște tipi mai mari. Nu te deranjează că Îți spun Cel Care Fute Invalide. Te poți descurca cu asta. Știi că e doar gelozie pentru că prietena ta e atît de minunată. Pe departe cea mai arătoasă fată din școală, În pofida protezei ei. Poți să te descurci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
peșteră Întunecoasă, apoi Îmi modific poziția de așteptare a ceaiului. Trebuie să mi-l aduci tu, neapărat tu. Te aud cum dai drumul la flacăra aragazului cu bricheta și cum tușești Încet, gândindu-te că s-ar putea să mă deranjezi, dar.... A venit vremea să ne controlăm reflexele care duc la moarte. Din cuvinte rămâne o spumă rece. Dacă regii, prinții, conții ar fi fost din sarcasm pictați lângă șobolani În loc de cai, câini de vânătoare sau pisici adormite, meseria de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe birou scrumiera albastră din ceramică, spălată și ștearsă bine. Zgomotul liftului se aude ca zgomotul făcut de ambreiajul unei mașini și, Redactorul-șef Dezideriu tresare de fiecare dată când Îl aude. Femeia de serviciu Își cere scuze că-l deranjează, dar nu are nici o vină, dânsul a venit astăzi foarte devreme...Îndepărtează fotoliul de birou, pentru a spăla cu mopul cât mai bine suprafața În care , Într-o intimitate confortabilă, zilnic, câteva ore odihnesc picioarele redactorului-șef. În timpul ăsta telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu care,, nu-era-bine-să-fii-În-relații-prea-strânse,, Banii veneau cu regularitate de la părinți, adăugându-se la bursa de merit. Locuia În capitală, unde era student, În gazdă, la o familie de pensionari. Umblau sărmanii numai În vârful picioarelor În prezența lui, ca să nu-l ,,deranjeze,, și amețiți de fericirea care căzuse pe capul lor: aceea de-a câștiga niște bani și de-a avea un ,,fiu,, pe care nu-l concepuseră În lunga lor căsnicie. Dezi, cum Îl alintau părinții, nu era bineînțeles nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Gara de Nord. Eram nouă suflete care trăiam din ce se aduna din cerșit, și mă uimea ĂKawabata face o lungă pauzăă grija cu care mă ocroteau. Începusem să mă simt mai bine și nu mă mai bântuiau gândurile despre moarte. Mă deranja În schimb mirosul puternic și Înțepător care venea din pungile de plastic din care ei respirau aurolacul, ca din niște baloane de oxigen. Nici locul ăsta nu mi-a purtat noroc! Unul din băieți, amețit de substanța pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fusese salvată de la incendiul pe care tocmai Îl trăisem pe viu. Mi-am făcut cum a dat Dumnezeu, de disperare, culcuș Înăuntrul ei Înfricoșat de singurătate și la gândul că voi sfârși lângă un gard. Un timp nu m-a deranjat nimeni, dimpotrivă oameni miloși Îmi mai dădeau de mâncare, ba am primit și o pătură groasă ca să-mi țină de cald. Ieri Însă, În zorii zilei, o familie de țigani s-a năpustit asupra mașinii cu topoare, ciocane și fierăstraie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a intrat În rândul lumii,,. Ar fi un titlu demn de o țară proaspăt intrată În Uniunea Europeană!,, Răspuns ,,Iar, Uniunea Europeană? M-am săturat de ea, fir-ar să fie! Bine că ne lasă În pace pe noi, cerșetorii. Nu ne deranjează, e chiar foarte discretă. Dar, cine știe, poate că nu văd eu limpede, cum stau lucrurile. Poate că mă așteptam la mai mult decât s-ar cuveni, de la această hârcă stilată. Dacă stau bine și mă gândesc, s-a simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a acelor „ani de miere” am constatat că unele drumuri îmi deveniseră inaccesibile. Tatăl meu murise între timp și mi-am luat rolul de negustor de vinuri, simțindu-mă în continuare un amator în această meserie, lucru care nu mă deranja; și, deși imaginea mea despre mine se mai modificase, n-am încetat să fiu fericit. În definitiv, în calitate de soț al Antoniei, nu puteam să fiu altfel decât fericit. Am să încerc acum să o descriu pe Antonia. Este o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]