1,076 matches
-
nu implică cunoștințe enciclopedice, adică e legat de diferențele semantice dintre rădăcini. 5.3. O unitate lexicală sau mai multe? Direcția derivării Dacă ideea că cele două verbe care participă la alternanța cauzativă reprezintă unități lexicale distincte (indiferent de sensul derivării, aceasta are loc la nivelul Lexiconului) este aproape 115 unanim acceptată, problema direcției derivării este un subiect dezbătut. Matsuzaki (2001: 48−51) inventariază tipurile de teorii care privesc direcția derivării în cadrul perechii: (a) derivarea este diferită de la o limbă la
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
O unitate lexicală sau mai multe? Direcția derivării Dacă ideea că cele două verbe care participă la alternanța cauzativă reprezintă unități lexicale distincte (indiferent de sensul derivării, aceasta are loc la nivelul Lexiconului) este aproape 115 unanim acceptată, problema direcției derivării este un subiect dezbătut. Matsuzaki (2001: 48−51) inventariază tipurile de teorii care privesc direcția derivării în cadrul perechii: (a) derivarea este diferită de la o limbă la alta (Nedyalkov și Silnitsky 1973116, Haspelmath 1993); (b) la nivelul Lexiconului are loc un
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
la alternanța cauzativă reprezintă unități lexicale distincte (indiferent de sensul derivării, aceasta are loc la nivelul Lexiconului) este aproape 115 unanim acceptată, problema direcției derivării este un subiect dezbătut. Matsuzaki (2001: 48−51) inventariază tipurile de teorii care privesc direcția derivării în cadrul perechii: (a) derivarea este diferită de la o limbă la alta (Nedyalkov și Silnitsky 1973116, Haspelmath 1993); (b) la nivelul Lexiconului are loc un proces de cauzativizare; Hale și Keyser (1998: 100, 111)117 subliniază că, în absența dovezilor morfologice
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
unități lexicale distincte (indiferent de sensul derivării, aceasta are loc la nivelul Lexiconului) este aproape 115 unanim acceptată, problema direcției derivării este un subiect dezbătut. Matsuzaki (2001: 48−51) inventariază tipurile de teorii care privesc direcția derivării în cadrul perechii: (a) derivarea este diferită de la o limbă la alta (Nedyalkov și Silnitsky 1973116, Haspelmath 1993); (b) la nivelul Lexiconului are loc un proces de cauzativizare; Hale și Keyser (1998: 100, 111)117 subliniază că, în absența dovezilor morfologice, direcția derivării este de la
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
perechii: (a) derivarea este diferită de la o limbă la alta (Nedyalkov și Silnitsky 1973116, Haspelmath 1993); (b) la nivelul Lexiconului are loc un proces de cauzativizare; Hale și Keyser (1998: 100, 111)117 subliniază că, în absența dovezilor morfologice, direcția derivării este de la structura mai simplă (intranzitivă, incoativă) la cea mai complexă (tranzitivă); (c) la nivelul Lexiconului are loc un proces de anticauzativizare (Zubizaretta 1987)118/detranzitivizare (Levin și Rappaport Hovav 1995). Comrie (1989: 168) se înscrie în interpretările de tip
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
c) la nivelul Lexiconului are loc un proces de anticauzativizare (Zubizaretta 1987)118/detranzitivizare (Levin și Rappaport Hovav 1995). Comrie (1989: 168) se înscrie în interpretările de tip (a), arătând că nu se poate vorbi de o direcție unică a derivării în cazul verbelor care au variante cauzative: în turcă, verbul cauzativ este derivat de la cel noncauzativ; în swahili, verbul noncauzativ e derivat de la cel cauzativ. Levin și Rappaport Hovav (1995: 83) arată că, în analiza tradițională, varianta intranzitivă e primară
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
topit', 'Ușa s-a deschis', ' Vasul s-a scufundat' (b) Bill melted the ice, Sue opened the door, Bill sank the ship 'Bill a topit gheața', 'Sue a deschis ușa', 'Bil a scufundat vasul'. Pesetsky (1995: 98) arată că direcția derivării este reflexive > nonreflexive și se întreabă de ce dispare morfemul se în cauzativizare. Pesetsky (1995: 214) arată că verbe de tipul break 'a sparge, a rupe' și grow 'a crește', care alternează între sensul incoativ și cel cauzativ, par să implice
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sau o stare în care se află face ca acesta să se scufunde. Factorul cauzator − în cazul inacuzativelor − nu trebuie deci înțeles ca acțiune, ci static (operatorul CAUZĂ este neutru la tipul de proprietate implicat, acțiune sau stare). Prin urmare, derivarea inacuzativelor este un tip special de reflexivizare, "internă" (RI), de natură statică, operație care pune semnul de identitate între subiect și obiect și care trebuie să externalizeze argumentul rămas: a. Forma logică a RI = <e, π> → <e, p> b. Conținut
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
m]; [+m] presupune [+ Animat], nu și invers. Acest sistem dă seamă de diferența dintre Instrument și Cauză, în legătură cu care autoarea propune următoarea generalizare: Un rol Cauză este Instrument dacă și numai dacă un rol Agent este de asemenea realizat în derivare sau presupus în interpretare. Reinhart (1996) atrage atenția asupra faptului că setul de verbe [+c] este exact setul de verbe tranzitive cu comportament inacuzativ (singura excepție identificată: engl. grow 'a crește'). Definiția clasei inacuzativelor: Un verb este inacuzativ dacă și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
realizarea sintactică a unui rol tematic al verbului. În cazul pasivului, argumentul suprimat este încă disponibil semantic, de aceea, pasivul poate apărea cu Instrument, care, de obicei, este legitimat numai dacă Agentul este disponibil în reprezentarea semantică (a), pe când în derivarea inacuzativelor, rolul extern al verbului tranzitiv este complet eliminat, apariția Instrumentului fiind imposibilă (b): (a) The icei was melted ti (with a candle) ' Gheața a fost topită cu o lumânare' (b)*The icei melted ti with a candle ' Gheața s-
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tematice) și suportă operații de aritate specificate de GU; în Lexicon nu există structură sintactică. Operațiile de aritate lexicale se aplică intrării verbale, care este o colecție de proprietăți/trăsături. Reprezentarea semantică a evenimentului este asociată cu verbul numai în timpul derivării; ordinea operațiilor λ trebuie să reflecte ierarhia argumentală. Trăsătura de Caz acuzativ este asociată cu verbele tranzitive în Lexicon; aplicarea operației de concentrare reduce această trăsătură de Caz; noua intrare lexicală verbală are de atribuit un rol complex. (b) Reflexivizarea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
rolul neatribuit este concentrat cu rolul extern, de unde rezultă atribuirea a două roluri aceluiași argument sintactic. Această propunere dă seama de incompatibilitatea dintre reflexivizare și pasiv. Grimshaw (1990), Pesetsky (1995), Sportiche (1998) folosesc această incompatibilitate ca pe un argument în favoarea derivării inacuzative a verbelor reflexive. Faptul că operațiile de manipulare a grilei de roluri nu pot avea loc în Sintaxă explică de ce inacuzativele și verbele cu subiect Experimentator sunt derivate în Lexicon în toate limbile. Se este incompatibil cu morfologia nominală
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ambele forme sunt derivate de la o formă comună (japoneză), limbi în care sunt folosite forme supletive (rusă) și limbi în care e folosită aceeași formă (engleză). În abordările de tip "detranzitivizare" există o problemă logică: uneori nu există baza pentru derivare (în cazul verbelor inacuzative de schimbare de stare care nu au pereche cauzativă: bloom 'a înflori', blossom 'a înflori', decay 'a se dărăpăna', flower 'a înflori'). Clasa de verbe care acceptă alternanța cauzativă este stabilă în diverse limbi, dar există
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Caz, ci un reziduu de rol tematic, morfologia marcând faptul că a avut loc o operație (Cinque 1988, Grimshaw 1990). Embick (2004a: 142) atrage atenția asupra faptului că, în anumite limbi, există reflexive cu sintaxă inacuzativă, fără a avea aceeași derivare. Sincretismul morfologic pasiv−reflexiv−inacuzativ are în centru o particularitate structurală − absența argumentului extern. Embick (2004a: 151) sugerează că toate limbile prezintă anumite aspecte ale sintaxei inacuzative în derivarea reflexivelor; alternative: fie există în sintaxă o trăsătură [− Argument extern], fie
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
anumite limbi, există reflexive cu sintaxă inacuzativă, fără a avea aceeași derivare. Sincretismul morfologic pasiv−reflexiv−inacuzativ are în centru o particularitate structurală − absența argumentului extern. Embick (2004a: 151) sugerează că toate limbile prezintă anumite aspecte ale sintaxei inacuzative în derivarea reflexivelor; alternative: fie există în sintaxă o trăsătură [− Argument extern], fie reflexivele nu sunt inacuzative (vezi supra, 5.3.3.2.). Embick (2004a: 154) nu este de acord cu propunerea formulată de Tanya Reinhart − reflexivele nu sunt inacuzative −, pentru că aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
analize de tip (A), DP nonclitic intră în relație de verificare cu T, care asigură Cazul nominativ acestui DP și legitimează, prin legare, cliticul se. Diferența constă în faptul că, în analiza tranzitivă, Cazul acuzativ trebuie și el verificat în derivare, pe când în cea inacuzativă, nu. B. Se nonargument (morfem de reducere a valenței, a cărui prezență e importantă semantic, nu și sintactic). Abordarea de acest tip este lexicală. (c) În analiza inacuzativă, susținută de Bouchard (1984), Grimshaw (1990), Marantz (1984
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ștergere care elimină copiile redundante. În PM, mișcarea unui constituent nu lasă, în locul din care a fost extras, o urmă, o categorie vidă, ci o copie, iar urmele sunt interpretate ca fiind variabile. Teoria copierii permite reconstituirea întregii istorii derivaționale. Derivarea elementului se dintr-un DP plin (în cazul reflexivelor derivate) se realizează astfel: unicul DP este inserat cu un set complet de trăsături φ; în mișcarea din poziția de argument intern spre cea de argument extern, acest DP verifică trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
reprezintă majoritatea verbelor inacuzative din limba română) poate fi considerat inerent numai în măsura în care prin inerent se înțelege "rezultat printr-un proces lexical" (având în vedere că am adoptat analiza verbelor inacuzative derivate în Lexicon); însă dacă se optează pentru o derivare sintactică, se poate considera că avem a face cu un clitic reflexiv nonargumental (în accepția lui Cinque 1988) sau cu un se incoativ, acuzativ (în terminologia folosită de Dobrovie-Sorin 2004 și Cornilescu 2006). În ceea ce privește apariția facultativă a mărcii se (în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de producerea alternanței. Am considerat, urmând o soluție propusă frecvent în bibliografie, că perechile de verbe care participă la alternanță sunt derivate în Lexicon (deci constituie intrări lexicale diferite), printr-o operație de reducere. Din punctul de vedere al direcției derivării, am optat pentru analiza de tip "detranzitivizare" propusă, între alții, de Tanya Reinhart și Gennaro Chierchia (ale căror modele de analiză le-am prezentat pe larg), dar nu am acceptat ideea că și inacuzativele primare sunt derivate de la perechi tranzitive
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pur sintactic. Levin și Rappaport Hovav (1995: 19) arată că diagnosticele pentru inacuzativitate sunt de două feluri: (a) de suprafață − cliticizarea prin ne în italiană, diagnostic care se aplică numai dacă argumentul unui verb inacuzativ rămâne în poziția postverbală în timpul derivării; inserția expletivului there și inversiunea locativă în engleză; (b) de adâncime − selecția auxiliarului, care se aplică la poziția de suprafață a argumentului: verbul it. arrivare 'a sosi' selectează auxiliarul essere 'a fi' indiferent de poziția de suprafață a argumentelor; construcția
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
diagnosticelor se pune diferit de la o limbă la alta. Steinbach (2004: 183−185) arată că, în germană, nu există dovezi clare că inacuzativitatea este codată sintactic; germana distinge inergativele de inacuzative numai în Lexicon, iar analiza anticauzativelor oferă argumente împotriva derivării sintactice a inacuzativelor. Van Hout (2004: 61) descrie situația din neerlandeză, unde predicatele telice cu un argument selectează auxiliarul zijn 'a fi' și formele lor de participiu perfect pot fi folosite ca modificatori prenominali, pe când verbele atelice cu un argument
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
este de tip acuzativ. Nu există pronume de persoana 3, în locul acestora fiind folosite demonstrativele. În lexiconul acestei limbi există numai categoriile nume și verb, care pot fi deosebite pe baza proprietăților morfologice. Incoativele și cauzativele sunt derivate morfologic prin derivări separate de la rădăcini adjectivale. Nu există determinanți. WARRAGAMAY Limbă australiană indigenă care ilustrează trecerea de la sistemul ergativ la cel acuzativ. Partiție determinată de conținutul semantic al nominalelor: argumente lexicale vs pronume. Pronumele de persoanele 1 și 2 nonsingular urmează tiparul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cea care dă hrană pruncilor. În orice caz, majoritatea lingviștilor consideră că etimonul ar fi cuvântul mămăligă, în timp ce forma măligă, întâlnită și ea foarte frecvent (Mihail Sadoveanu, în povestirea „Copilul nimănui“, folosește expresia „boțuri de măligă“), este un derivat. Acestei derivări i se acordă forma unei afereze (fenomen fonetic constând în dispariția unui sunet sau a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt). Ni se pare ciudat faptul că se evită sistematic investigarea unui traseu etimologic mult mai simplu: de la
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
256 Ibid., p.369-370. 257 Acest regim se întrerupe la acestă dată întrucît prințul Danilo refuză demnitatea episcopală și guvernează ca laic. 258 De la numele unui cartierului grec din Constantinopol, care în epoca otomană și-a luat această denumire prin derivare de la farul care se găsea acolo. 259Le Monde, 10 august, 1994, p.6. 260 Capitala provizorie a insurgenților greci. 261 Citat de către G. de Bertier, op. cit., p.400-401. 262 Citat de G. Mann, The History of Germany since 1789, Lon-dra
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
română - elemente de construcție a comunicării Vocabularul * Vocabularul limbii române. Vocabularul fundamental. Masa vocabularului * Cuvântul. Forma și conținutul. Cuvântul de bază. Sensul cuvintelor în context. Sensul propriu (de bază și secundar) și sensul figurat * Mijloace interne de îmbogățire a vocabularului. Derivarea. Compunerea. Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea). Familia lexicală * Mijloace externe de îmbogățire a vocabularului. Împrumuturile. Neologismele * Sinonimele. Antonimele. Omonimele. Paronimele * Cuvintele polisemantice. * Unitățile frazeologice (locuțiuni, expresii) * Pleonasmul Noțiuni de fonetică * Silaba. Despărțirea cuvintelor în silabe la capăt de rând * Folosirea corectă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/204000_a_205329]