3,746 matches
-
nimănui taina, de teamă să nu săvârșească o gravă impietate, era liniștită de această intimitate, o mulțumire ce i se vedea pe față, că prietenele ce continuau s-o viziteze puneau, câte vedeau, pe seama fie a firii ei „abia acum descoperită” asupra căreia, erau convinse, se înșelaseră până atunci, fie a unei ușoare scrânteli „din ce în ce mai evidentă”. 10. Mijlocul lunii mai. Se împlinea o jumătate de an de la plecarea domnului Pavel. Zăpada trecuse, zilele se topiseră, vântul noii primăveri bătea ușor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Fe pe care regii catolici începuseră s-o construiască în primăvară și care, în miezul verii, avea deja înfățișarea unui oraș. În țara asta în care bărbații își luaseră de multă vreme obiceiul de a umbla pe stradă cu capul descoperit, sau de a și-l acoperi doar cu o simplă eșarfă aruncată indolent peste creștet și care aluneca încet în cursul zilei, spre a ajunge pe umeri, toată lumea recunoștea de departe silueta ca o ciupercă a lui Astaghfirullah. Dar puțini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
comorile înainte de a părăsi Africa. Nimerise oare păstorul, mergând la pășunat, peste una din aceste ascunzători? Asta auzisem eu șușotindu-se la Fès cu mult înainte ca acest Zeruali să dea năvală în viața mea. Oricum ar sta lucrurile, odată descoperită comoara asta, în loc s-o risipească imediat așa cum fac ades cei peste care dă norocul, el ticluise îndelung o stratagemă. După ce vânduse în doze mici o parte din comoară, iată că se dusese într-una din zile, bogat împodobit, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Locuitorii regiunii aparțin unui trib berber de temut, Zanaga. Sunt oameni robuști; poartă o tunică din lână pusă direct pe piele și își înfășoară în jurul gambelor niște cârpe care le servesc drept nădragi; și vara, și iarna umblă cu capul descoperit. Nu-i pot totuși descrie pe acești oameni fără să amintesc de un lucru de necrezut ce poate fi văzut la ei și care îmi pare a ține de miracol: o enormă cantitate de șerpi circulă printre case, la fel de blânzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să-l urmez. Am străbătut un culoar până la o ușă joasă, prin care am trecut într-o curte mică. În mijloc era un cal, frumos, dar scund, pe care stătea călare o superbă călăreață cu pielea întunecată și cu chipul descoperit. — Această tânără sclavă este darul stăpânului pentru poemul tău. Are paisprezece ani și vorbește bine araba. Noi îi spunem Hiba. Apucă frâul și mi-l puse în mână. Am tras de frâu, cu ochii ridicați spre ea, neîncrezători. Darul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu sunt soția ta. Și mai adăugă, pe un ton poznaș: — Îmi ridic vălul dacă vreau să plac tuturor bărbaților; îl port dacă nu vreau să plac decât unuia singur. De acum înainte, nu voi suferi să stai cu chipul descoperit. — N-ai să vrei să-l contempli niciodată? E adevărat că nu puteam fi singuri într-o casă, nici a ei, nici a mea, și că trebuia să ne mulțumim să străbatem orașul unul lângă altul. În ziua primei întâlniri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fost admirabilă, nu cea a soției comode care devenise prin căsătoria noastră, ci aceea a fetei de soldat care fusese mereu. Și a mamei de sultan care nădăjduia să devină. Era în picioare în odaia noastră, cu chipul și pletele descoperite, cu capul semeț, cu privirea directă. — Trebuie să mergi acolo? Era ceva la jumătatea drumului între întrebare și constatare. Da, am spus. — Crezi că ar putea fi o capcană? — Nici una. Mai curând las să mi se taie capul! — Tocmai asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
primele cuvinte de bun venit, s-a întunecat la față. Accentul meu îl neliniștise, comunitatea maghrebină din Cairo fiind cunoscută pentru simpatiile ei față de otomani. M-am grăbit s-o chem pe Nur alături de mine. S-a înfățișat cu chipul descoperit. Tumanbay a recunoscut-o. Soră de neam și văduvă a unui opozant față de Selim, ea nu putea decât să-i inspire deplină încredere. Secretarul de stat se așeză așadar fără ceremonie pentru a-mi asculta spusele. I-am repetat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sub anumite conjuncții astrale, spre îmblânzirea acelor animale. Din fericire, blestemul nu lovise decât Egiptul de Sus. Mai jos de Cairo, crocodilii nu se hrăneau niciodată cu carne de om, probabil pentru că statuia care îi oprește n-a fost niciodată descoperită. După Manfalut, am trecut pe lângă Assyut, dar fără să ne oprim, căci fusese semnalată o nouă epidemie de ciumă. Escala următoare a fost el-Munșiya, unde am făcut o vizită seniorului berber care cârmuia acolo. A venit apoi la rând el-Khiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bărbații săreau pe deasupra flăcărilor rotindu-și săbiile, într-un ritual vechi care sărbătorea trezirea forțelor vitale ale Naturii și renașterea vegetației. Velunda avea să vină spre el, ca de atâtea ori, înveșmântată în mantia ei albă care îi lăsa brațele descoperite, avea să-i treacă brațele în jurul gâtului și să-i șoptească: „Bine ai venit“. Îi va da de băut și se va așeza în fața lui, în colibă - ultima colibă, ridicată lângă un stejar. Toată oboseala călătoriei avea să dispară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Othonienii erau speriați, dar s-au înfuriat și le-au strigat vitellienilor că sunt cu toții niște barbari năpădiți de păduchi. Au ținut-o așa o vreme, apoi a venit primul atac, însă foarte dezordonat. Oamenii lui Caecina erau beți, înaintau descoperiți, ne loveau cu plumbi în formă de ghindă, aruncau sulițe aprinse... Imediat, amfiteatrul de lemn din afara zidurilor a luat foc. Nu m-am alăturat indignării tovarășilor mei, care îl considerau mândria orașului... urăsc arenele! — Dar voi cum răspundeați atacurilor? — Aruncam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
până când căptușeala coifului îi acoperi perfect fața, fără să-i astupe nasul sau gura. Se așeză și așteptă. Prin micile fante pentru ochi abia îl zări pe Flamma apropiindu-se. — Scoate-ți coiful. În arenă trebuie să intri cu chipul descoperit, nu știi asta, lașule? Valerius blestemă în gând și-și scoase coiful, fără să-i răspundă. Ascultă urletele mulțimii cu ochii întredeschiși, încercând să-și imagineze lupta din arenă. Marcus și Florius. „Marcus are să învingă“, se gândi. Își dori ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
arbitrilor, inspectorilor și medicilor care mergeau în fața purtătorilor frunzelor de palmier erau neliniștite, înspăimântate chiar; expresiile lor sumbre contrastau cu atmosfera de sărbătoare. La fel de încruntați erau atleții care practicau pugilatul sau pankration și gladiatorii ce veneau în urma lor cu capul descoperit; coifurile lor aurii sau argintii, împodobite cu pene colorate, erau duse de tineri care mergeau alături de ei. Gladiatorii își țineau capetele ridicate, pentru ca publicul să le vadă chipurile. Cortegiul era încheiat de un drapel de soldați din milițiile urbane. Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
trag cu arcul... Valerius se uită exasperat spre arenă. — Ticăloșii ăia vor să ne imite pe noi, gladiatorii? Atunci de ce nu luptă ca noi, aproape goi? — Sunt cetățeni romani. Cetățenilor nu le este îngăduit să apară în arenă cu pieptul descoperit. Goliciunea noastră îngăduie să fim răniți cu mai multă ușurință, iar sângele îl preface pe gladiator într-un animal divin... Se auzi sunetul ascuțit al trâmbițelor. Urmau să intre morituri. Skorpius se ivi în mijlocul arenei, întâmpinat de ovații interminabile. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Acum merg mai mult pe jos. Eu... Dimineața asta am văzut în strălucirea soarelui un băiețel palid, de trei sau patru ani, sau de câți ani pot fi copiii din ziua de azi, plimbat de tatăl său într-un cărucior descoperit. Băiețelul purta ochelari cu lentile groase și ramă neagră și groasă. Ochelarii erau ieftini, așa cum era și căruciorul. Brațele slabe ale ochelarilor făceau ca aceștia să alunece de pe urechile palide ale copilului care bâjbâia după ei, după care își ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cuțitul continua să i se miște în mână. Reculul m-a dat înapoi, dar am revenit cu toată forța, avântându-mă cu fruntea înainte în unghi drept, apoi mi-am săltat genunchiul masiv și i l-am trântit în tava descoperită a feței lui. În timp ce te bați, vrei să-i arăți adversarului tău cât mai clar cu putință că el este cel care va pierde. Ca în toate sporturile, un moral sănătos și o atitudine corectă sunt cruciale - dar riscante. Moralul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pentru a prinde un tramvai, dar nu, s-a avântat intenționat în josul acelor scări; a introdus biletul într-o altă mașinărie și a alergat către scările rulante ce duceau spre Northern Line. L-am urmat și m-am simțit imediat descoperită. Dacă s-ar fi uitat în spate pe scări, m-ar fi văzut imediat. M-am aplecat parcă pentru a-mi lega un șiret, ascunzându-mă la propriu în spatele fetei din fața mea. Numai că eram încălțată cu botinele mele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
în bunătatea Sa revărsată asupra noastră. Ticăloșii pe care ni-i trimite sunt tocmai spre a ne întări sufletele, spre a ne însănătoși și spre a ne da încredere că în noi există drumul spre mântuire. E credința mea profundă, descoperită poate mai limpede, în acest an scurs, dar e credința care m-a dus pe tot drumul vieții. Așa am trăit, crezând că ticăloșia este trecătoare, oricât de odioasă ar fi. Crezând celui slab și ajutându-l cât m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cum vin și se duc la catedra custodei, au bluze scurte, cu buricul dezgolit. Se poartă ostentativ buricul dezgolit. În câțiva ani se vor dezgoli și celelalte. Aproape în capătul celălalt al sălii, o blondă în tricou negru, cu pieptul descoperit, privește spre mine. O zăresc când ridic ochii de pe foaie. Din cauza ochelarilor nu-i pot zări chipul. Îmi scot ochelarii și o văd bine. Luminoasă, blondul părului pare aur în umbra încăperii. O privesc stăruitor, mă privește și ea indiferentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ale unei jumătăți din provincie. MÎna sa stîngă, tot În serviciu activ, trăgea sforile deputăției, ale primăriei, ale mai multor ministere, ale episcopiei și ale serviciului portuar al vămilor. În acea după-amiază, chipul cu mustăți luxuriante, favoriți regești și creștet descoperit care intimida pe toată lumea avea nevoie de o pălărie. Intră În prăvălia lui don Antoni Fortuny și, după ce aruncă o privire sumară asupra locului, se uită pieziș la pălărier și la ajutorul acestuia, tînărul Julián, și zise după cum urmează: „Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Îmbrăcată dinadins pe dos, pete de tot felul se vedeau În dreptul decolteului, dar și mai jos, la poale. „Cum ai Îndrăznit?” scrâșni din dinți cinicul. „Uite că am Îndrăznit!” Îl Înfruntă penitentul, stând În patru labe În fața lui, cu fesele descoperite. Noimann rămase aproape fără glas. Cravașa stătea agățată de aer, Împietrită În aer. Bobițele de sânge Înghețaseră și ele deasupra penitentului, Într-o constelație ciudată. Zodia Vărsătorului (cea a lui Noimann) se interfera cu cea a Scorpionului (zodia Mathildei). Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ce spune Adevărul niciodată nu cade pentru că Adevărul cu Iubirea lui este aurul luminii interioare și lumina învinge prin susținerea de sus! - Dar Minciuna nu apără omul? - Nu! Pentru că e de scurtă durată și fuge ca o nălucă lăsându-l descoperit, umilit și plin de suferință. - Cine este omul? - Este Templul sacru ce își cere dreptul la El însuși. - De ce plânge, de ce suferă lumea? - Ca să se deschidă înlăuntru spre a vedea cât de întuneric este afară. - Așa este! spuse fiul Împăratului
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
din lume care se ocupă Într-un mod atât de eficace de agricultură. Ar trebui să vă notați acest lucru și, cu obiceiul dumneavoastră de a lua totul În perspectivă istorică, să vedeți ce surprize de interpretare mai aveți când descoperiți, alături de săbii și topoare, amfore cu boabe de grâu carbonizat. O să mai credeți că e vorba doar de provizia de război a soldaților sau veți admite și ipoteza că o catastrofă i-a surprins În timp ce se ocupau cu recoltatul grâului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
rostește neologismul care-l ajută să se desprindă de nuanța de vulgaritate În care era amenințată să alunece povestirea lui. E plăcerea de a salva memoria unei iubite din tinerețe de inutile profanări ulterioare, ghicești că plăcerea rostirii acestui cuvânt descoperit, desigur, mai târziu, ascunde amintirea unei alte plăceri. Ceva Îl oprește să-și exhibe acea amintire, dar nici s-o treacă În Întregime sub tăcere nu poate. „De fapt, să știi, rușii erau foarte corecți. În primul rând, În casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
surprins de moarte urlând, celălalt are ochii Închiși ca pentru semn, are o figură blândă, Împăcată cu toate, este foarte tânăr și are o coafură bogată de culoare neagră. Alături de această grămadă de cadavre se află un soldat cu capul descoperit și cu mantaua descheiată. De gâtul lui atârnă o cutie semirotundă În care se află un binoclu sau, pur și simplu, ceva de mâncare. Fața celui viu pare răscolită de oroare, de groază. Ochii Îi sunt supradilatați și privesc undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]