2,257 matches
-
peste albe oseminte. Truda veacului se-aprinde și păcatul îl despică, Arde mâna morții care peste cruce se ridică. În pocalul biruinței, plânsu-nsângerat coboară Și în ceasul nemuririi, grija lumii se strecoară. Țipă fieru-ncins în rană... clipa tace țintuită, Duh desculț încet se cerne peste lumea împietrită; Se cutremură Golgota, piatra murmură o rugă, Iar durerea ce tot urcă norii răzvrătiți subjugă. De cruzime ne-nțeleasă și tâlharul se-nspăimântă, Ridicând privirea-n ceruri, vede îngerii cum cântă... Și sub zarea sfârtecată, sub
CLIPA TACE ȚINTUITĂ... de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379859_a_381188]
-
în pădure. Pe o pantă abruptă presărată cu multe pietre, apăru o ființă ciudată, rară în acele parți, mergând doar pe membrele de dinapoi, ființă înaltă, cu pieptul acoperit de păr mult, cu o blană de cerb acoperindu-i mijlocul, desculță. Ducea pe spinare o căprioară grea, inertă, cu capul căzut în jos. Această ființă ciudată urca anevoie treptele de piatră spre o țintă nelămurită, care, poate, era o peșteră sub vârful muntelui. În urma acestei ființe, cam la o sută de
PĂDUREA ŞI OMUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379903_a_381232]
-
rămâne-n loc năpasta secată-n doruri și iubire căci gerul iernii-și face cuib și-n mine va turna-ntuneric, cu fulgi de gheață mă îmbuib, în inimă rămași eteric și fără zile însorite voi umbla oarbă prin furtună, desculță pe alei sortite o să mă împiedic ca nebună, voi rătăci drept caravană și în deșert numele meu va colinda ca-ntr-o savană, și-mi va fi noapte-n trup mereu, nu voi simți de-acum nici cerul, dar nici
IN LACRIMI... de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380053_a_381382]
-
panaceu la nervi, la bogăție, Plictiseala ascunsă în sute de pantofi. Fiecare cu rețeta proprie. Când te privesc femeie, Știu ce gânduri Ascund culorile pantofilor. Care ascund trăiri indiferent de valoarea genții! Știu, doamnă, cum ești, când despletită Iubești lumea desculță. Frumusețea ta, diminețile fără Gândurile din debaraua cu pantofi. Citește mai mult Știu, doamnă, ce pantofi preferați:Tocul înalt - fantezii!Tocul jos - resemnare, speranțe trecute,Nemulțumirea de sine.Pantoful fără toc, exuberanță, tinerețe,Siguranța vârstei trăite.Pantoful înalt, cui, erotism
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
Un panaceu la nervi, la bogăție, Plictiseala ascunsă în sute de pantofi.Fiecare cu rețeta proprie.Când te privesc femeie,Știu ce gânduriAscund culorile pantofilor.Care ascund trăiri indiferent de valoarea genții!Știu, doamnă, cum ești, când despletită Iubești lumea desculță.Frumusețea ta, diminețile fărăGândurile din debaraua cu pantofi.... IV. POVESTIRI NETERMINATE, de Nicolae Nistor , publicat în Ediția nr. 2114 din 14 octombrie 2016. Fiecare dimineață pentru Petre, era o repetiție tristă,o trezire după beție.Trebuia să bea cafeaua în
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
de noi și de fericirea noastră. , Încă îmi mai suna în cap acel verdict al lui Peter Bucsi: “Credința e-n noi, pui de călugăr...” Și încă mai trăiam clipele petrecute acasă cu umbra Iuliei Thot sub pleoape, o vedeam desculță prin zăpadă și cu părul vâlvoi prin viscolul iernii, îmbrăcată cu rochia ei albă, care-mi amintea, așa cum povestea lumea despre ea, că fusese în ziua nunții, plină de frumusețe și de o veselie stranie: îmi stăruia sub priviri imaginea
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381906_a_383235]
-
fir într-un ghem, apoi să faci țesătura. Deschide-te-n evantai. Grădina bucuriilor ține-o zilnic în grija ta. Pietrele tristeții le controlezi de acum. Fă totul din dragoste, cu înțelegerea durerii pe care o lași acum. Un pas desculț... Îmi plac mie urmele pașilor desculți pe plaja cu suflet... Fă-te vecină pe plaja mea. Eu, într-un vagon de stupar, tu într-un vagon de circari sau invers. Anna: - Încerc să strâng fir într-un ghem din rădăcinile
FRAGMENT DIN ”CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381951_a_383280]
-
faci țesătura. Deschide-te-n evantai. Grădina bucuriilor ține-o zilnic în grija ta. Pietrele tristeții le controlezi de acum. Fă totul din dragoste, cu înțelegerea durerii pe care o lași acum. Un pas desculț... Îmi plac mie urmele pașilor desculți pe plaja cu suflet... Fă-te vecină pe plaja mea. Eu, într-un vagon de stupar, tu într-un vagon de circari sau invers. Anna: - Încerc să strâng fir într-un ghem din rădăcinile copacului a cărui ramură sunt. Îți
FRAGMENT DIN ”CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381951_a_383280]
-
niciodată, de se iubesc, amurgul nu coboară... De roua dimineții dată, cerneala vieții curge-n călimară... În albă răscruce de rânduri, stă timpul ascuns în silaba vieții pitită dibace-ntre gânduri, vers dulce-n alba carte-a tinereții. Când noaptea desculță coboară timpul ne-ntinde capcane incerte... Nu-i anotimp, fie iarnă sau vară, în care să fie zile inerte... Referință Bibliografică: Înfrigurare / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1442, Anul IV, 12 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
ÎNFRIGURARE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382039_a_383368]
-
înlăuntrul meu, până m-a făcut, să sar din pat instantaneu. Am aprins lumina, am ieșit în coridor deși în treacăt am observat că era trecut bine, de miezul nopții, am aprins lumina în coridor și în salonul mare și desculță m-am apropiat de ușa de la apartamentul vrăjitoarei. Deschid ușor fără să fac zgomot, intru în holul aprtamentului său cu pași ușori, de pisică, fiindu-mi de folos lumina din corido, împing ușurel ușa de la dormitorul săi, sperând să nu
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > DE CE PLECI, UNDE TE DUCI? Autor: Ilie Popescu Publicat în: Ediția nr. 1942 din 25 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului De ce pleci, unde te duci? Așa desculță, pe unde apuci, prin păduri și pe alei, ca să fugi de ochii mei. Te-ai supărat așa de tare, pentru acea plăcută îmbrățișare, pe care ți-am oferit-o, cu ardoare, după dulcea sărutare? Revino te rog, frumoasa mea și-
DE CE PLECI, UNDE TE DUCI? de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380500_a_381829]
-
brațe-mi voi ascunde sarea de pe obraji într-un banal rotund de inimă. Și-i voi schimba culoarea. Ai să mă chemi dar nu voi mai veni spre țărmul tău de zbucium niciodată. Valul de frig îmi va încetini umbra desculță și îngândurată. Și-ai să mă uiți apoi într-un final ca pe-o scrisoare-ntr-un sertar de vreme scrisă mărunt, cândva c-un tuș vernal când prea târziul ne părea devreme. Uitarea va fi binecuvântare doar pentru țărmul
SONET ÎNFRIGURAT de AURA POPA în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380518_a_381847]
-
am fost și-atunci ispită Și m-așteptam ca-n gânduri să-mi mângâi Obrazul fin, ca pârgul de caisă. Deja te auzeam cum strigi “Rămâi! Ești viața mea!”... Dar nu ți-am fost promisă Și am plecat... Cu pași desculți, pe nori Am rătăcit o viață și-o poveste Până am înțeles că tu mă dori Și pentru tine-n loc mi se oprește Pământul... M-am întors și îți zâmbesc Tu doar atât mai fă, ia-mă de mână
CE ZICI... de AURA POPA în ediţia nr. 1670 din 28 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380558_a_381887]
-
cvasi-necunoscut...): Nicolae Țic. Nicolae Țic (n. 29 decembrie 1928, județul Hunedoara - d. 12 martie 1992) scriitor, publicist și scenarist român, care (cum expresiv și atât de adevărat-tragic afirmă fratele său, poetul Miron Țic, în prefața volumului) “face parte din generația desculță, care a moștenit cumințenia războiului, prosperitatea secetei și democratizarea răzoarelor” - a fost contemporan și foarte bun tovarăș de creație cu celebrii Fănuș Neagu, Ion Lăncrănjan, Ion Băieșu, Teodor Mazilu, Radu Cosașu, Petre Sălcudeanu etc. - care, la rândul lor, îi priveau
ADEVĂRUL APARE GREU: „DOI OAMENI RĂI”, DE NICOLAE ŢIC de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380562_a_381891]
-
absurde, venite dinafara granițelor României, din temple satanice...! Nicolae Țic a făcut pact doar cu Arta. În Prefața (scrisă, cu mare har al înțelegerii, de fratele său, Miron Țic) la volumul pe care dorim a-l recenza: “Nicolae Țic - generația desculță, realismul socialist și realismul capitalist”, subcapitolul “O carte care nu există” - Miron Țic ne dezvăluie: “Am în față <>, de Nicolae Țic, o carte de povestiri, fără coperte, tipărită în Colecția Luceafărul, a Editurii de Stat pentru Literatură și Artă, CARTE
ADEVĂRUL APARE GREU: „DOI OAMENI RĂI”, DE NICOLAE ŢIC de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380562_a_381891]
-
-un job, Descărcam de pe net ce-ar trebui să citim Și ne-nchidem în noi, avem sufletul zob Și prieteni uităm între noi să mai fim Cine are prieteni mai bogat e c-o viață Și pășește prin spini, sângerează desculț, Nu-l mai sperie focul, niciun ger nu-l îngheață Dacă ai un prieten, esti cum nu sunt prea mulți. Cine are prieteni mai bogat e cu-o lume, Are-n ochi o lumină de vitraliu din ape, Cine are
CINE ARE PRIETENI de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379326_a_380655]
-
mine nasc atâtea doruri mute, Si tristă, cu speranța, spre toamne mă cobor... Și-n toamne roșii te găsesc la scoala... Tu râzi în sufletele de copii care m-așteaptă, În jocul lor te prinzi și-ți fluturi părul, Alergi desculță-n zori că altădată.... Și îmi pătrunzi în suflet, copila cu pletele în vânt, În mine naște jocul atâta bucurie! Sunt iar copil printre ai mei copii, De suflet mi te-agăți, copilărie! Referință Bibliografica: COPILĂRIE / Gabriela Munteanu : Confluente Literare
COPILĂRIE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379484_a_380813]
-
dus, De oamenii din satul meu Cu frica lor de Dumnezeu. Mi-e tare dor, mi-e dor de noi Copii orfani după război Crescuți de mame și bunici În satul cu căsuțe mici. Mi-e dor de-acei copii desculți La fiecare casă mulți, Ce-nvatau de mici să spună : -Sărut mâna,ziua bună Și la bătrâni și la vecini Și întâlnind pe drum străini, La preot și la-nvatator, Mi-e dor de ei, mi-e tare dor. Mi-
MI-E TARE DOR de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379560_a_380889]
-
vecini Și întâlnind pe drum străini, La preot și la-nvatator, Mi-e dor de ei, mi-e tare dor. Mi-e dor de carul vechi cu boi, De arătura și de oi, Mi-e dor să fug că altădată Desculț pe miriștea uscată, Sa-alerg pe uliți în alai Cu alți copii în Vadusai, Unde paraul-i stăvilit Spre-a pune inul la topit Și unde vin copii din sat În miezul verii la scăldat Că doar altă apă nu-i
MI-E TARE DOR de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379560_a_380889]
-
cicoare, cu riduri de lut,... XXVIII. E PRIMĂVARĂ, NU VISEZ!, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1505 din 13 februarie 2015. Ascult cum clocotește viața În muguri de curând născuți, Renaște-n primăveri speranța Copacilor, ce-n ierni, desculți, Visau la ramuri de liliac, Ce-nmiresmau cu gingășie Alei și case cu cerdac Și primeneau cu veselie, Pământ și cer, zbor de cocori, Cărări de viscol pustiite Sau îngropate de ninsori Sub tălpi de gheață troienite. Prin firul ierbii
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Pe serpentinele de gând Aezi din vechile balade, Își cheamă dorul fredonând Cu glas duios, în serenade. Se prind în horă viorele, ... Citește mai mult Ascult cum clocotește viațaîn muguri de curând născuți,Renaște-n primăveri speranțaCopacilor, ce-n ierni, desculți,Visau la ramuri de liliac,Ce-nmiresmau cu gingășieAlei și case cu cerdacși primeneau cu veselie,Pământ și cer, zbor de cocori,Cărări de viscol pustiiteSau îngropate de ninsoriSub tălpi de gheață troienite. Prin firul ierbii verde crudRăsar suavii ghiocei
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
zâmbet platoșă mi-am pus, Să lupt cu ziua care vine Pășind în drumul spre apus... ¤¤¤¤ Sămânța iubirii Prin neguri de timp străbate spre mine, un glas tremurat înecat în suspine. Rostogolire nebună ca o pală de vânt, o umbră desculță fantomatic cuvânt Străbătând din neant a tăcerilor vale... Mă cheamă duios mă cheamă cu jale. - Ai iubire să-mi dai, ori un strop de alint? fericirea din nou vreau s-o știu, vreau s-o simt. Vreau din nou să
LĂSÂND IUBIREA SĂ CUVÂNTE... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379577_a_380906]
-
o vom stinge, nu ne vom opri, Iar raze de lumină ne vedeau, Empatizând, mai mult ne încălzeau... Crescuse dorul din poieni de vise Escaladând pe piscuri neatinse, Furasem fericire sub un măr Și ne clădeam secunde de-adevăr, Umpleam desculțe ramuri de dorință Le trimiteam în spațiu, în credință. Mi-aș fi dorit dura o veșnicie Privirea ta, îngăduind doar mie... Creștea un soare peste dimineți, Iar în cetate, se rupeau peceți! Dan Mitrache Referință Bibliografică: Mi-aș fi dorit
MI-AŞ FI DORIT de DAN MITRACHE în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379627_a_380956]
-
o vom stinge, nu ne vom opri, Iar raze de lumină ne vedeau, Empatizând, mai mult ne încălzeau... Crescuse dorul din poieni de vise Escaladând pe piscuri neatinse, Furasem fericire sub un măr Și ne clădeam secunde de-adevăr, Umpleam desculțe ramuri de dorință Le trimiteam în spațiu, în credință. Mi-aș fi dorit dura o veșnicie Privirea ta, îngăduind doar mie... Creștea un soare peste dimineți, Iar în cetate, se rupeau peceți! Dan Mitrache ... Citește mai mult Mi-ai spus
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379632_a_380961]
-
Că n-o vom stinge, nu ne vom opri,Iar raze de lumină ne vedeau,Empatizând, mai mult ne încălzeau...Crescuse dorul din poieni de viseEscaladând pe piscuri neatinse,Furasem fericire sub un mărși ne clădeam secunde de-adevăr,Umpleam desculțe ramuri de dorințăLe trimiteam în spațiu, în credință.Mi-aș fi dorit dura o veșnicie Privirea ta, îngăduind doar mie... Creștea un soare peste dimineți,Iar în cetate, se rupeau peceți!Dan Mitrache...
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379632_a_380961]