10,581 matches
-
M-am gândit la fragilele spirale de culoare ale uleiului în apă, la trista rostogolire și dispersare a galaxiei, la margaretele ca niște rotițe zimțate în iarba verde făcând să funcționeze vasta mașinărie a evoluției, la un vârtej de frișcă desfăcându-și brațele spiralate într-o ceașcă de cafea rămasă nebăută, toate astea ivindu-se de undeva în același timp, dar fără a crea confuzie; în perfectă armonie cu frumoasa, aproape traumatica actualitate a substanței, formei, mișcării și luminii din pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
n-a ieșit așa cum trebuia puțin mai devreme în ziua aceea. Apoi, datoria mea e să ascult fără să o contrazic și să fiu pregătit dacă izbucnește în lacrimi. Am scos o sticlă de Amstel din rucsac și i-am desfăcut capacul. Am tras o dușcă și i-am oferit-o ei. Ea a luat o gură și mi-a dat-o înapoi. Îmi pare rău, zise ea. — Pentru ce? Nu cred că vreau să facem sex. — Asta nu contează. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spus. Legătura se întrerupse definitiv. Pe scrinul lui, motanul ridică un ochi, clipi o dată și adormi la loc. Stând turcește pe patul din hotelul Willows, am scotocit în rucsac, am scos sticla de votcă la jumătate de litru, i-am desfăcut dopul și-am tras o dușcă. Pachetul încă nedesfăcut aștepta lângă mine. Apelant necunoscut spunea ecranul verde. Cu grijă, am pus mobilul pe noptieră. Apelantul necunoscut ar fi putut fi un membru al Comitetului de Explorare a Ne-spațiului sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sunt două părți ale aceluiași lucru. E posibil, nu? După șaisprezece săptămâni de nimic, totul se întâmpla brusc dintr-odată și îmi era greu să găsesc vreo explicație. După ce am aranjat cu băgare de seamă dictafoanele în colțurile camerei, am desfăcut plicul. Înăuntru era o carte cu coperte de carton. Pe supercoperta albă era imprimată o gravură victoriană detaliată a unui pește preistoric, cu înotătoare rigide. Titlul era următorul: Originea speciilor de Charles Darwin, iar dedesubt, cu litere mai mici scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Cuvântul, aerul ieșiră din mine ca o rană. Nimeni lovi din nou tare cu călcâiul și carcasa mică, din plastic se crăpă. Cercul scârbos de mrene din jurul lui tresăltă când bucla conceptuală se prăbuși în sine și dispăru. Apoi se desfăcu și luxofagii se aruncară asupra mea într-o grindină neagră de fobii și sentimente de vină. Dar, când ajunseră la jumătatea distanței, roiul intră în dezordine. Se încolăciră și se învălmășiră într-un dans nebunesc de opturi și zerouri, înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
retradusă sau recântărită mai târziu pentru că... pentru că acum făceam parte din tablou, eram implicat. Asta era ceea ce-mi dorisem? Aveam o personalitate suficient de puternică a ieși în față în felul ăsta, în lumina „timpului complet“ al lumii? Am desfăcut un pachet de baterii și-am introdus două în partea spate a noului dictafon, împingând-o pe fiecare la locul ei, împotriva tensiunii arcurilor. Dacă nu-mi dorisem asta, puteam să rămân acasă împreună cu cărțile de bucate ale maestrului bucătar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și scotoci prin el. — Ăsta-i coridorul electric de acces numărul patru, spuse. Bun venit în ne-spațiu. — Ce-i ăsta? am spus, arătând spre rucsac. Scout scoase din el două suluri bine strânse de material și le scutură - se desfăcură într-o vestă albastră și-o pereche de pantaloni verzi de camuflaj. — Lucrurile mele, răspunse ea. Exact unde le-am lăsat. Întinse hainele peste rucsac, apoi începu să-și deznoade cureaua de piele de la brâu. Pantalonii mei uriași îi alunecară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
era una dintre noi. Și eu voiam ca ea să fie una dintre noi. — Ești bine? Scout încuviință. — Mi-am găsit un prieten. — Poate pentru că ai fost așa de convingătoare când i-ai vorbit despre tonul ăla. Ea zâmbi. Am desfăcut o conservă și i-am servit-o lui Ian pe fundul gamelei răsturnate a lui Scout, umplând capacul cu puțină apă. — Ți-am spus c-o să se întoarcă, zise, așezându-se din nou lângă foc. Ian torcea, dând din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tumul. Rucsacul se opri. Ce s-a întâmplat? În față, Scout spuse ceva ce n-am reușit să deslușesc. — Poftim? — Intersecție în formă de T. Vocea ei părea sugrumată și înfundată, aproape plată. — O luăm la dreapta. Am reușit să desfac bucata de hârtie pe care mi-o dăduse și să îndrept lanterna spre ea. ThERa. Intersecție în formă de T. Rucsacul ei se puse din nou în mișcare și eu l-am urmat. Așa cum spusese, tunelul nostru se intersectă curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
urma urmei. Era doar un fapt. Iar tunelurile în sine... era posibil să creezi un labirint din hârtie stivuită și mâzgălită cu pixul. Bizar, improbabil, absurd de cronofag și periculos, dar, da, posibil. Punând cartea de telefon deoparte, mi-am desfăcut sendvișul. Ce importanță are o zi, douăzeci și patru de ore mici. Uitându-mă și eu în gol, mestecând, am surprins această frântură diafană de gând ridicându-mi-se dintr-un ungher al minții. Mă făcu să meditez la faptul că, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
calmez, i-am dat drumul încet. Haide, nu poate să intre aici. Există sisteme de apărare. Dar ceva din scrisorile Primului Eric se ivi din întuneric. Fii absolut sigur, apoi verifică din nou, și apoi mai verifică o dată. Mi-am desfăcut rucsacul, am scos dictafoanele și le-am instalat în colțurile camerei. Siguranță și precauție mereu. Paza bună trece primejdia rea. Imediat ce aparatele au început să emită sporovăiala lor familiară, am legat rucsacul la loc și m-am sprijinit de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am tras scaunul sub mine. Bun. Bun, deci. Hai să vedem ce-i aici. Am ridicat primul obiect din cutie. Era cel mai subțire dintre toate trei, subțire și ușor ca un plic, și asta aproape că și era. Am desfăcut pânza albă și am găsit un plic cu fotografii: o mapă din aceea de carton lucios, în care primești negativele și pozele de la atelierul foto. Fotografia colorată de pe partea din față înfățișa o fată sărind în cârca unui băiat, amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să-i atragem atenția. Adu-mi aia. L-am urmat pe doctor la imprimanta laser prinsă în șuruburi la pupa. Porni aparatul, care prinse viață cu un vâjâit, aprinzându-și beculețele verzi și chihlimbarii. După ce verifică tăvița cu hârtie, Fidorous desfăcu un cablu cenușiu din spatele imprimantei. Îmi făcu semn să aduc sulița mai aproape și, când m-am conformat, el atinse repede ștecărul de vârful ei metalic. Imediat, imprimanta se puse în funcțiune, clac-clac-vâjâind în legea ei, aruncând foaie după foaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
amintit de buzunarul de sus al rucsacului, i-am tras fermoarul și-am scos pachețelul de plastic. — Pe vederea asta. Uitasem complet de ea. Am găsit-o în Sheffield și am pus-o acolo. M-am întors, străduindu-mă să desfac pachețelul. — E Naxos, e-o poză cu Naxos. Scout mă privi cu băgare de seamă. — Insula grecească? zise Fidorous. Am aprobat din cap. Cea mai bună, cea pe care Eric și Clio și-au petrecut mare parte din timp înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ea. Cum e posibil? Ce înseamnă, doctore? Nu știu. Dă-mi notițele lui Eric, alea pe care le-ai găsit în dormitor. I-am dat punga cu fragmente. Îmi tremurau mâinile și nu reușeam să dezlipesc banda adezivă și să desfac vederea din folia de plastic impermeabilă, așa că am îndesat pachețelul în buzunarul de la spate al pantalonilor scurți. M-am cățărat prin cabina înclinată către ușă. — Eric, întinse Scout mâna și mă prinse de braț. Era ceva în felul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cabină pe punte. Acolo era, uriașă și reală și în mijlocul mării: insula. Am scos pachețelul din buzunar și m-am luptat din nou cu coconul de bandă adezivă. În cele din urmă, am reușit să rup destul din ea, să desfac plasticul și să scot vederea. Imaginea se schimbase. În locul insulei stâncoase, brun-roșcate, pe care mi-o aminteam, vederea înfățișa acum o imagine în alb-negru cu o casă mică, terasată. Casa Primului Eric Sanderson. Casa mea, locul în care mă trezisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
palma, apoi tot brațul. Am simțit aerul rece și ploios, aerul real din cealaltă parte a vederii. M-am uitat fix la imagine, mi-am convins mâna din pixeli să se strângă într-un pumn din pixeli și apoi am desfăcut-o, întinzând-o și fluturând din degetele în alb-negru. Auzeam zgomotul traficului. Și alte sunete - un copil plângând, bâzâitul unui televizor printr-un geam deschis -, zgomote ce pluteau peste suprafața apei încețoșate. Uitându-mă în jur, umbre vagi începură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe sac și cézu pe gînduri. Nici n-ar fi avut ce face cu un nuc că acela mic și subțire, l-ar fi putut smulge cu o mîné, sé-l apuce și sé-l scoaté afaré! A și vézut cum se desface pémîntul În jurul nucului cînd trage el și-i smulge rédécinile. Soarele Îl bétea În cap și simțea cum Îi dé putere. Coaja verzuie a copacului era crépaté În cîteva locuri și asta Îl fécea sé paré și mai usor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
fost retrasă de pe piață, topită, refăcută. M-au retrogradat. N-a fost destul. Cărcatul picase-n text în preajma unui citat din Ceaușescu. Trebuia găsit un cap-țap ispășitor. ALAGHERCOMALAGHER! Leandru m-a forțat să-mi semnez demisia. "N-o dai? Îți desfac contractul de muncă. Disciplinar. Cu litera i! Nu te mai angajează nimeni nicăieri". La ancheta securității am rezistat; nu și la presiunile șefului revistei: Leandru Diță-Lerești. În treacăt fie zis, după eveniment '89, cineva a vrut să facă un caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ochi rămîne deschis și cînd i-l acoperă pasta groasă. Roșul sîngelui nu se distinge de roșul cumpărat, de pe spatulă. Inima abia mai bate. Nu regretă, nu plînge, îi miroase a moarte. Trece dedesubt, dincolo de limita zidului, dincolo de frescă. Se desface: venele și nervii, mirosul, gustul, plăcutul s-au prefăcut în frescă. Fresca e însăși îngereasa, Fecioara, Măria. E moale, și caldă, și vie, în veacul vecilor. De-asta și merită văzută de toți, neam de neam. Așa și fi-va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în criză cardiacă știe, cînd i se ridică tensiunea sau îi scade glicemia, știe. Îi aduce telefonul, sucul, medicamentul, dacă dă de necaz. Nu spune că asta te depășește, jos! Dictatoareo. Io am claustrofobie în buncăr. De ce nu mă înțelegi? Desfac învelișul. Se poate descrie un tablou? Defel. E ca și cum ai povesti un poem ori o simfonie. Rusalin m-a pictat din spate, cum altfel decît goală, profil perdue? Doar atîta pot spune: că semăn cu o mașină de scris. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
trasă pe roata mare a farfuriei, între bolul cu supă de ceapă și ficatul în sînge; sechestrată între mille feuilles. Mi se părea că pe mine mă potrivea Iordan de sare, mie îmi pocnea clavicula în dinți, pe mine mă desfăcea pe îndelete de pe oase. Nu din chiflă mușca el. Dădea la o parte un castron pentru altul: fricassée de pui la Ambasador, în țipăt de păuni; pentru pește à la Suisse, la Pescăruș; friptură cu afine și mere, la Berlin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
izbucnea în plâns și-și scufunda capul între palme, încât nu mai puteam nici măcar sa-i zăresc chipul... Enervat până la exasperare, mi-am înfipt colții în peretele de lumină al lunii și am mușcat cu toată forța. Luna s-a desfăcut în două bucăți egale și fata mi-a căzut moartă în brațe. Luna, înconjurată cu un cerc de sânge, își arăta cele două emisfere sparte: una întoarsă către pământ și alta către cer. De-atunci nu am mai fost niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ai răspuns la această ghicitoare, nimic din ce ți se va întâmpla de-acum înainte nu va mai necesita vreo explicație, nimic nu ți se va mai părea imposibil. Lucrătura Aspidei este dintre cele mai perverse. Ea nu poate fi desfăcută decât cu mare greutate și numai dacă ai credință. Credința în iubirea adevărată te poate face invulnerabil în fața Aspidei, dar numai după ce odată ai trecut nevătămat prin ultrajele ei. Numai după ce ai savurat înșelăciunea și ai suferit amarnic consecințele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și dumneavoastră că divorțul este operația inversă căsătoriei. În actul de căsătorie e consemnat un singur Philip. Deci, cum să te desfaci de un triplu soț când ți-ai luat doar unul singur? În baza niciunei legi nu se poate desface ce n-ai făcut. (Judecătorul, pansiv...) Judecătorul: Pare logic ce spune doamna Dora. Nu se poate! E clar că nu se poate! Dar totuși, dacă ați divorța doar de unul singur, de exemplu de Masca, ați avea un act la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]