1,902 matches
-
de a se răzbuna pentru tot ce îndură în restul timpului. Dar nu-i va lăsa să-l bârfească. Buzele lui se desfăcură deodată. Toți îi văzură dinții albi, sănătoși și puternici înșiruiți ca boabele de mazăre dintr-o păstaie despicată sub ochii lor. ― Voi trece numele cu mâna mea. ― Așa vom face, Înălțimea Voastră! Întocmai așa! turui nacealnicul, făcând o veritabilă temenea. ― Oceni harașo! Își strânse mantaua pe el și se răsti fără menajamente: Dar scrieți odată pricazul, puturoșilor! Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acasă, pe-nserat, trăgând după noi povara de snopi de aluni pe un fel de sanie meșterită de moș Iacob. Sanie de vară. Dar pe mine nu mă mai interesează această parte. De-abia aștept să vină ziua În care o să despicăm tulpinile de alun - la gardul grădiniței de flori, acolo e instalată „despicătoarea” de aluni - ca să facem cercuri: despicăm, curățăm tăietura, măsurăm cu ața, precis, la milimetru, tăiem, exact, la centimetru... Doar am spus că lucrăm Împreună, că sunt ucenicul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Iacob. Sanie de vară. Dar pe mine nu mă mai interesează această parte. De-abia aștept să vină ziua În care o să despicăm tulpinile de alun - la gardul grădiniței de flori, acolo e instalată „despicătoarea” de aluni - ca să facem cercuri: despicăm, curățăm tăietura, măsurăm cu ața, precis, la milimetru, tăiem, exact, la centimetru... Doar am spus că lucrăm Împreună, că sunt ucenicul lui Moș Iacob. ULTIMUL CRĂCIUN Stau În calidor. Și nu mai tremur. Doar glasul Îmi pâlpâie, Îmi dârdâie; Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sa. Ei bine, omul acesta care distribuia ziarele se mândrea într-o oarecare măsură cu ținta sa perfectă și, văzându-l pe medic așezat liniștit pe verandă, încercă să-i arunce ziarul direct la picioare. Se lansă ca o rachetă, despicând aerul și aterizând cu o bufnitură în tava de ceai. — Serios, ești prea plin de zel, strigă medicul după silueta care se îndepărta pedalând rapid și se așeză trist să citească știrile zilei în lipsa ceștii sale reconfortante de Darjeeling. — Rama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
care nu te întorci. Malik surâse, satisfăcut de triumful său, deși știuse din prima clipă că o să învingă. De când targuí-ul dispăruse în zare, printre dune, nu făcuse decât să coacă în minte felul cum să-și expună planul și, pe măsură ce despica firul în patru, era tot mai sigur că o să obțină aprobarea. Porniră împreună spre baraca unde se aflau birourile și, cu un zâmbet abia schițat, spuse: — M-am gândit deja la asta. Celălalt se opri să-l privească. — Sclavi. — Sclavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
un ton patetic. Singurul care mă asculta și mă înțelegea... — Ai văzut? D-aia ai dispărut ca măgaru’. Da’ până la urmă tot n-am înțeles pe cine te-ai supărat. Milică dădu din mână. Nu i-ar pica bine să despice firul ca se afle pricina unor supărări trecute. A fost și prea ocupat ca să-i mai ardă de vizite la școală, la care Rafael că se bucură pentru el: a ajuns o persoană ocupată. Înțelege că și-a găsit altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
calificativul de „minionă“. Părul Îi era atât de Înfoiat că arăta ca un pămătuf, iar rochia se asorta și ea la ansamblu. Pe sub Îmbrăcăminte, era numai pielea și osul, iar chipul Îi era Încordat, de lăsa impresia că se va despica dacă va deschide gura. Alături, se afla un bărbat solid și pătrățos, cu păr de culoarea oțelului și gura ca o capcană. — Jim, Betty, vreau să v-o prezint pe Sam Jones! exclamă Felice, plină de entuziasm. E sculptorița de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
constant la el pentru acest rol. Îl joacă de minune. Și plânge de-adevăratelea! În acel moment, bărbatul cu sabie revine, țopăie zgomotos În jurul lui Baskerville. Ultimul Încremenește, cu un bobârnac face să-i cadă pălăria, descoperindu-și părul blond, despicat cu grijă, pe partea stângă, de o cărare, apoi, cu o Încetineală de automat, cade În genunchi, se Întinde la pământ, o rază Îi luminează fața de copil umbreb și pomeții strălucind de lacrimi, o mână din preajmă aruncă asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
decât atunci când exersezi vocalele cu o fată. Vocile sunau ca în filmele de război, când nemții sau rușii porneau la atac. Văzusem un film cu Charlton Heston și Ava Gardner. Un cutremur distrusese întreg orașul Los Angeles și pământul se despicase, se desfăcuse așa, de un lat de palmă, precum coapsele unei fete care e încă nehotărâtă. Asta o spuneau cei din clasele mari. Mie îmi lipsea experiența în domeniu. Tata a coborât opt etaje pe scări, înregistrând un record de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de lumină intra un chip și eu recunoșteam un vecin. Ne-am adunat cu toții în mijlocul străzii, pe unde circula în timpul zilei tramvaiul. Unii priveau în sus, de teamă că se va prăbuși ceva, alții în jos, să vadă dacă se despică pavajul. Mulți purtau treninguri, pijamale, halate, cămăși de noapte, papuci. O femeie uitase că avea bigudiuri în păr. Aparate de radio portative treceau din mână în mână, unul aici, altul dincolo, iar vecinii stăteau strânși în cerc, suflând unul către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tot un fel de spital, toată lumea poartă halate albe. Un acoperiș de sticlă transparentă acoperă piscina ca un impermeabil, protejând-o de furtună, lumina difuză, plăcută, a acestei după-amiezi de iarnă ascunde urmele lăsate de vârstă, iată brațele lui Udi despicând apa, dacă le-aș spune celor de aici că ieri fusese paralizat, mi-ar râde în nas, cufundat în miracolul său se îndepărtează, fără să mă observe, trecem unul pe lângă celălalt în timp ce înotăm, și eu îl ignor la rândul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
revine mai repede decât ne-am fi așteptat. Am vorbit cu ea la telefon și mi s-a părut foarte coerentă. S-ar putea să se reîntoarcă în curând la sanatoriu. Și acum despre tine. Părerea mea este că prea despici firul în patru. A iubi e un lucru minunat și dacă dragostea este sinceră, nu știu cum poți să te consideri prins, din acest motiv, într-un labirint fără ieșire. Nimeni nu ar gândi astfel. Te rog să ai mai multă încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
momeala, și i-am spus lu’ Eddy să se pregătească să-i dăm drumu’ pe apă. Negrul a urcat cu momeala și am pornit, În timp ce el fixa niște scrumbii - le trecea cîrligul prin gură, apoi Îl scotea prin branhii, le despica Într-o parte și apoi scotea cîrligul pe partea cealaltă, le lega botul pe fir și apoi Înnoda bine cîrligul ca să nu alunece, și-n felul Ăsta momeala aluneca așa cum trebuia, fărĂ să se-nvîrtească. Tipu’ era un negru adevărat, deștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o apucă. Apoi l-am văzut cum vine din nou pe sub apă. I se vedeau Înotătoarele deschise ca niște aripi purpurii și dungile roșii de pe solzii maro. Se ridica precum un submarin, și Înotătoarea de pe spinare a ieșit la suprafață, despicînd apa. Apoi a ieșit chiar În spatele momelii, și acum i se vedea și harponul lung bălĂbănindu-se deasupra apei. — Lasă-i momeala-n gură, spusei. Johnson și-a luat mîna de pe mînerul mulinetei, care a Început să vîjÎie, și bătrînul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mare și la busolă, și se uita după farul de la Sand Key, așa că nu avusese cînd să se uite cu atenție cum stau lucrurile. Stăteau rău. Negrul zăcea cu piciorul În sus, printre sacii cu băutură. Opt găuri de glonț despicaseră carlinga. Geamul era spart. Nu avea cum să știe cîtĂ marfă se spărsese, și pe unde nu sîngerase negrul, sîngerase el. Da’ cel mai rău, așa cum i se părea atunci, era mirosul de băutură. Se-mbibase În absolut tot. Vasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
textele, zic eu, uitând că nu am voie să-l întrerup. Ne-am simțit fantastic ieri. Nu încerca să rescrii istoria. Face un gest cu mâna de parcă ar vrea să dea ceva la o parte. — N-are rost să mai despicăm firul în patru pe tema asta, zice el. Voiam doar să înțelegi. Speram ca și tu să simți ce simt eu. Să simt ce simți tu? Cum să fi știut eu ce-ți trecea ție prin cap? Ieri eram mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
arta de a tăia fiertura. Dar nu”, Îi zise lui Diotallevi, „Poțiosecțiunea nu-i un departament, e o materie, ca și Avunculogratulațiunea Mecanică și Pilocatabaza, toate Încadrate În seria Tetrapiloctomie.” „Ce e aia tetralo...”, Îndrăznii eu. „Este arta de a despica firul În patru. Acest departament cuprinde predarea tehnicilor inutile; de exemplu Avunculogratulațiunea Mecanică ne Învață construirea mașinilor de salutat mătușa. Suntem În dubiu dacă să lăsăm În secțiunea asta Pilocatabaza, care e arta de-a o șterge la mustață, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
face stacojiu la față, Își scoate veșmântul și dă cu el de pământ...” „Luați-vă tunica asta de rahat, la dracu’ cu voi și cu templul vostru!” am propus eu. „Ba mai mult, dă una cu spada-n sigiliu, Îl despică și zbiară că el se duce la sarazini.” „A violat cel puțin opt precepte dintr-un foc.” Pentru a-mi ilustra mai bine teza, am Încheiat astfel: „Vi-i Închipuiți pe niște tipi ca ăștia, care zic «eu mă car
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dinamica evenimentului precedent sau dornic de martiraj, m-am expus În prima linie. A fost o bătaie cu bulgări nesângeroasă, dar nu și pentru mine. Un bulgăre, care evident ascundea un miez de piatră, Îmi nimeri buza și mi-o despică. Am alergat acasă plângând, iar mama a trebuit să-și facă de lucru cu penseta de toaletă ca să scoată pământul din tăietura care mi se deschisese Înăuntrul gurii. Fapt e că mi-a rămas un nodul În dreptul caninului drept inferior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Este ziua de sâmbătă. E sâmbăta morților vii! Sâmbăta amară a tunetului, a cenușii și a răzbunării! Oameni buni! Pentru ultima oară, vă rog, ascultați-mă: Va veni, acuma, o clătinare, o zgâlțâire, un cutremur, peste noi... Pământul se va despica, va crăpa, vor izbucni putori și flăcări și vor cădea mai multe căpătâie, de la gropi. Iar acolo unde vor pica crucile, morții vor ieși la lumină, ca furnicile, din mușuroi, stăpâniți, mânați și preumblați câinește, de o singură voință: Ca să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
acopere spre a-i dovedi că e soțul ei și că o iubește. Speră că, zilele acestea, are să se întoarcă din străinătate, deoarece începe sezonul și ea n-ar putea lipsi. Apoi brusc, cu alt glas, parcă și-ar fi despicat inima: ― Cât vă invidiez eu pe voi, dragii mei!... Casa voastră e casa fericirii. Eu, care sunt un sentimental, uite așa ceva am visat pentru căsnicia mea. Idealul meu de femeie a fost o ființă ca dumneata, Tecla! în adâncul sufletului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Amara, însă, strânși într-un colț, mocneau și numai arar își aruncau cîte-o vorbă. Doar Lupu Chirițoiu se plângea că au cheltuit atâția bani degeaba. Luca recunoscu și înghiți în sec. Încetul cu încetul, dezmeticindu-se parcă, începură să-și despice pățaniile și să le cântărească, fiecare socotind că are câte o lămurire de adăugat sau cel puțin o oftare că, dacă n-ar fi fost cum a fost, poate că toate ar fi ieșit altfel. În tânguirile lor se amestecară
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mon amour, Hiroshima) respinge apropierea. Tu nu mai ai nimic de femeie în tine. Tu ești o hartă. Harta unei insule de smarald, ieșită din ocean. Am urmat cu degetul de-a lungul ei urcușul abrupt al falezei, cărarea care despică iarba plină de flori și-am ajuns la pădurea înmugurită. Pe jos, oriunde te uiți, prin crâng, nu vezi decât flori ofilite de portocal. Fiecare creangă din boschetele încîlcite are sute de țepi otrăviți. Printre ei, fructe de pădure, boabe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în fiecare boabă sidefie se răsfrângeau, în minuscule fulgerări de lumină, grădina noastră, casa și straturile de flori. Rochia, care-i venea până la glezne, era de o extravaganță nemaivăzută. De un verde brutal, cu ape când galbene, când albăstrii, se despica în față, în unghi ascuțit, pînji la brâu. Cele două fâșii care-i acopereau sânii minusculi se înnodau la ceafă cu o fundă bogată. Pe braț îi zăngăneau brățări cu strasuri și emailuri, iar pe degetele cu unghii sidefii ardeau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
era în ordine. Apăsă atunci, scurt, pe discul din centrul volanului, sub plexiglasul căruia se reliefa emblema UAP. Izbucni sunetul de tenor al claxonului, care însă nu se opri când Emil Popescu ridică arătătorul de pe disc. Sunetul persista, monoton, strident, despicând aerul întunecat de la șase și jumătate dimineața. Arhitectul apăsă cu disperare de mai multe ori pe discul de plexiglas, dar fără efect. Simți că înnebunește. Ieși repede din mașină, pe care-o uitase cu farurile aprinse, și se învîrti neputincios
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]