1,067 matches
-
și conceptul de secularism. Este un conflict politic, între o populatie care se zbate pentru libertate și demnitate, pentru împărțirea puterii și a resurselor, si un lider corupt absolut, care a trasnformat statul într-un mecanism al represaliilor. Precum șerpii, despoții își schimbă permament pielea. În trecut, Būrqībah reprimă în numele unității naționale, în timp ce Nasser a făcut-o în numele eliberării palestiniene și a unității arabe. Astăzi este practicată în numele democrației, a drepturilor omului, a salvării societății civile și a păcii cu Israelul
Rāšid al-Ġannūšī () [Corola-website/Science/329078_a_330407]
-
fi putut fi un copil care a murit de tânăr și, astfel, nu a mai fost enumerat împreună cu frații săi. Cel mai mare copil enumerat în documentul Massarelli a fost Grgur Branković. Documentul din 1429 îl menționează cu titlu de Despot. Potrivit lucrării „The Lațe Medieval Balkans, A Critical Survey from the Lațe Twelfth Century to the Ottoman Conquest” (1994) de J. V. A. Fine, Grgur a fost numit guvernator al teritoriilor din sudul Șerbiei asociate Casei Branković. El a fost
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
1458, pretinzând succesiunea tronului vacant de la Rașka pentru el sau fiul său. Manuscrisul Massarelli menționează că Grgur era necăsătorit. Mai tarziu, genealogii au numit-o pe soția sa „Jelisaveta”. Vuk Grgurević, un fiu al lui Grgur, a fost mai tarziu despot sârb (1471-1485). Este posibil ca el să fi fost fiu nelegitim. Mara este menționată că al doilea copil în manuscris. Apoi sunt enumerați Ștefan Branković și „Cantacuzina”, o soră ce purta varianta latinizata a numelui mamei lor. Genealogii de mai
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
a fost ridicat la poziția de Mare Vizir că o recompensă, succedându-i lui Zăgan Pasă. De-a lungul carierei sale el a condus armate său l-a însoțit pe Mahomed al II-lea în propriile sale campanii. În 1458, despotul sârb Lazăr Branković a murit. Mihailo, fratele lui Mahmud, a devenit membru al unui consiliu de regenta, dar a fost detronat în curând de facțiunea anti-otomană și pro-maghiară de la curtea sârbă. Ca reacție, Mahmud a atacat și confiscat Cetatea Smederevo
Mahmud Pașa () [Corola-website/Science/328767_a_330096]
-
Mihail. Despre Mihail Rácz se știe că în anul 1563 era unul dintre locotenenții regelui Ungariei și principe al Transilvaniei, Ioan Sigismund Zapolya și a participat la asediul cetății Suceava care s-a încheiat cu înlăturarea de pe tron a lui Despot Vodă, domnul Moldovei. Mihail Rácz a fost unul dintre comandanții destoinici aflați în subordinea lui Cristofor Hagymasi, membru al consiliului princiar al lui Ioan Sigismund Zapolya, căpitanul suprem al oastei țării (1566). Despre Mihail Rácz și alți câțiva comandanți se
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
la Liceul Național (1903-1911) și apoi cursurile Conservatorul de Artă Dramatică din Iași (1911-1915), unde l-a avut ca profesor pe State Dragomir. A debutat ca actor încă atunci când era student în anul I, jucând rolul Anton Secuiul din piesa "Despot Vodă" de Vasile Alecsandri. După absolvirea studiilor la Conservator, a fost angajat în 1915 ca actor stagiar de clasa a III-a la Teatrul Național din Iași, condus pe atunci de Mihail Sadoveanu. Debutul său adevărat a avut loc în
Aurel Ghițescu () [Corola-website/Science/328873_a_330202]
-
el a dedicat poezii la aproximativ patruzeci de femei. Una dintre poeziile care exprimă ontologia poeziei sale este Layta Hindan: Stăpânind sufletele noastre a ceea ce ele demontrează [Părăsește pentru a se arăta] despotică o singură dată Cine nu este niciodată despot, este o persoană slabă! Se spune că într-o zi și-a întrebat vecinele Dezbrăcându-se pentru a se răcori „Mă vedeți așa cum ʻUmar mă descrie, sau Pe Dumnezeu, acest om nue rezervat în cuvinte?” El moare în 712, iar
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
Moldova. Pentru aceasta nu au ezitat de a confirma presupuse descendențe din casele domnitoare autohtone pentru indivizi dispuși să le servească interesele, cel mai cunoscut caz fiind cel al lui Iacob Heraclid care a domnit în Moldova sub numele de Despot Vodă. Astfel, în 1555, grecul Iacob Heraclid a fost primit de împăratul Carol al V-lea, care l-a investit cavaler și conte palatin, iar arborele său genealogic a fost legalizat de cancelaria aulică. De altfel, chiar presupusul Nicolae Basarab
Barbu Craiovescu al III-lea () [Corola-website/Science/332020_a_333349]
-
Iacob Heraclid a fost primit de împăratul Carol al V-lea, care l-a investit cavaler și conte palatin, iar arborele său genealogic a fost legalizat de cancelaria aulică. De altfel, chiar presupusul Nicolae Basarab fusese adăpostit la curtea lui Despot Vodă în 1563, la recomandarea Habsburgilor, pentru a-i facilita ascensiunea pe tronul Tarii Românești, ca o etapă a aceluiași plan de tutelare politică a întregului teritoriu extracarpatic. Pornind de certitudinea că pretențiile lui Nicolae Basarab erau îndreptățite, Constantin Rezachevici
Barbu Craiovescu al III-lea () [Corola-website/Science/332020_a_333349]
-
idee (Barbu Craiovescu III domnind sub numele de Barbu Neagoe) se bazează în principal pe interpretarea relatărilor presupusului pretendent de domn Nicolae Basarab, care se poate să fi fost doar o „invenție” a curților occidentale, similară cu cea a lui Despot Vodă. Realitatea este însă că odată ajuns după lungi peregrinări la curtea împăratului Maximilian, în decembrie 1566, Nicolae Basarab nu primește susținerea pentru a deveni domn și din acest moment nu se mai cunosc date despre el. Contextul politic se
Barbu Craiovescu al III-lea () [Corola-website/Science/332020_a_333349]
-
în timpul celui de-al Doilea Război Mondial la Sremska Mitrovica, în Serbia. Familia de pe latura maternă, originară din Bosnia vestică, s-a regăsit acolo și după război. În 1973 părinții lui s-au stabilit în Elveția. Încă din copilărie, Slobodan Despot a manifestat un talent profund pentru limbile străine și o fascinație pentru istoria antică, fiind inspirat, probabil, de locul său de naștere (Sirmium, capitala temporară a Imperiului Roman). După studii la colegiul Abației St. Maurice, el a început să studieze
Slobodan Despot () [Corola-website/Science/336496_a_337825]
-
studii la colegiul Abației St. Maurice, el a început să studieze literatura la Universitatea din Lausanne. Își va abandona studiile pe parcurs pentru a se dedica în întregime activității de traducător și de editor. El s-a căsătorit cu Fabienne Despot, fostul președinte al secțiunii cantonale Vaud a Uniunii democratice de centru. În 1989, Vladimir Dimitrijević, directorul editurii L'Âge d'Homme, i-a propus să traducă "Le Temps du Mal", o vastă trilogie romanescă a scriitorului sârb Dobrica Ćosić. El
Slobodan Despot () [Corola-website/Science/336496_a_337825]
-
marelui opozant sovietic, el va rămâne marcat de filozofia independentă și lucidă a acestuia. Traducerea lui a "Plângerii pentru Belgrad", lungul poem elegiac al lui Miloš Crnjanski, i-a adus cel mai înalt premiu iugoslav pentru traducere de poezie. Slobodan Despot a lucrat peste cincisprezece ani pentru L’Âge d’Homme. Acolo, el a organizat un atelier de lucru, a creat o colecție și apoi s-a dedicat coordonării traducerilor din limbi străine. În anii 1990, a fondat împreună cu Vladimir Dimitrijević
Slobodan Despot () [Corola-website/Science/336496_a_337825]
-
Laporte. Editura Xenia a fost activă din primăvara anului 2006, având ca motto: "Îndrăznește să citești ceea ce noi am îndrăznit să publicăm", și s-a dedicat descoperirii și promovării „verigilor lipsă” ale editurilor francofone. Apărător necondiționat al libertății de exprimare, Despot va publica în premieră mondială operele complete în limba engleză și în traducere franceză ale lui Theodore J. Kaczynski, alias "Unabomber", gânditor anti-industrialist radical, primul eco-terorist și „inamicul public nr. 1” în Statele Unite ale Americii. Editura Xenia va oferi, de
Slobodan Despot () [Corola-website/Science/336496_a_337825]
-
public nr. 1” în Statele Unite ale Americii. Editura Xenia va oferi, de asemenea, mărturii cu privire la situațiile umane extreme: bărcile cu refugiați, sinuciderea, terorismul, precum și studii pe subiecte sensibile, cum ar fi cele referitoare la geopolitica terorismului sau a afacerilor. Slobodan Despot a condus încă din perioada studiilor universitare revista studențească "Ergo", dobândind o pasiune pentru jurnalismul polemic. În paralel cu activitatea sa de editor, el va colabora la o serie de ziare și reviste din Elveția, Franța și Serbia. În anii
Slobodan Despot () [Corola-website/Science/336496_a_337825]
-
în cadrul Fundației omonime pe care o înființase la Clarens și editor al "Journal Franz Weber", la care va continua să contribuie ocazional. Începând din 2007, el este un cronicar obișnuit la "Nouvelliste" valaisan. Abordând o formă scurtă și incisivă, Slobodan Despot a publicat numeroase note și eseuri scurte cu diverse titluri, pe care le adună periodic în volum ("Balles perdues", "Despotica"). Din expedițiile și meditațiile sale alpine, a publicat în 2009 o carte de călătorii spirituale, "Valais mistique", care a avut
Slobodan Despot () [Corola-website/Science/336496_a_337825]
-
opinii cu privire la problema Islamului. El este co-autor al unei cărți replică la cartea lui Paul Garde, , publicată în 1992. În 2014 a apărut în colecția Blanche a editurii Gallimard primul său roman, "Le miel". De la vârsta de 16 ani, Slobodan Despot ține un jurnal fotografic, pe care îl numește "photobiographie". Constituit inițial din filme alb-negru, acest jurnal este digital din 2005. Ca urmare a activității sale de redactor, Slobodan Despot a fotografiat mai mulți autori, mai ales Georges Haldas, ilustrând cu
Slobodan Despot () [Corola-website/Science/336496_a_337825]
-
primul său roman, "Le miel". De la vârsta de 16 ani, Slobodan Despot ține un jurnal fotografic, pe care îl numește "photobiographie". Constituit inițial din filme alb-negru, acest jurnal este digital din 2005. Ca urmare a activității sale de redactor, Slobodan Despot a fotografiat mai mulți autori, mai ales Georges Haldas, ilustrând cu fotografii "Légende de Genève". "Douze portraits de Georges Haldas" fac parte din colecțiile Muzeului Voltaire din Geneva. Pentru cartea sa "Valais mystique", el a adunat o mare colecție de
Slobodan Despot () [Corola-website/Science/336496_a_337825]
-
sa "Valais mystique", el a adunat o mare colecție de fotografii din Valais. În 2010, el a publicat "i-mages", o colecție de fotografii de pe iPhone și retușate cu aplicații mobile, pe care Oskar Freysinger le-a completat cu epigrame. Slobodan Despot susține o concepție despre om și societate bazată pe înrădăcinare și pe autonomia indivizilor și comunităților. Adversar al conformismului, el este unul dintre puținii care combat abordarea "corectitudinii politice" de toate felurile, atât de stânga, cât și de dreapta. Creștin
Slobodan Despot () [Corola-website/Science/336496_a_337825]
-
cuvinte ale lui Alexandru Ianai adresate soției sale, Salomeea Alexandra au fost: O parte din sursele, talmudice, referitoare la Alexandru Ianai, au fost scrise de învățați care se identificau cu concepția fariseilor. Aceasta ar putea explica descrierea sa ca un despot nemilos. Istoricul Yosef Klausner l-a considerat un rege însemnat și cu contribuții pozitive. În domeniul politicii externe Alexandru Ianai a deviat de la linia adoptată de predecesorii săi. Nu a reînnoit alianța cu Republica Romană, din teamă față de expansiunea romană
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
forță. Atâta timp cât unirea nu era sigură, Margareta a tolerat prezența Riksråd, influența lor era minoră și autoritatea roială supremă rămânea neschimbată. Birourile de Conetabili și de Conți Maresali au rămas vacante. Danehof a căzut în ruină iar marea regină, un despot ideal, a guvernat, prin oficialii de judecată, ca superior funcționar. Legea și ordinea au fost bine întreținute și licența nobilimii a fost reprimată cu asprime. Regatele din Suedia și Norvegia au fost tratate ca părți integrate ale statului danez, și
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
destoinic a umplea slujba păstoriei sale, cârile 14 ani au fostu episcop, mai apoi și la mitropolie au ajunsu.” Împreună cu mitropolitul Grigorie Roșca al Moldovei și cu episcopul Eftimie al Rădăuților, episcopul Anastasie i-a citit molifta de domnie lui Despot Vodă care ocupase tronul Moldovei în noiembrie 1561, după alungarea din țară a lui Alexandru Lăpușneanu. Acest eveniment este relatat tot de cronicarul Grigore Ureche astfel: „Dispot vodă după goana ce au gonit pre Alixandru vodă până la Huși, s-au
Anastasie (mitropolit al Moldovei) () [Corola-website/Science/334090_a_335419]
-
rănite, dintre care 146 au avut nevoie de spitalizare imediată. Printre răniți se află 4 persoane străine: 2 spanioli, un german și 1 olandez. Singurul supravietuitor al trupei Goodbye to Gravity a fost Andrei Galut, acesta fiind grav ranit. Adrian Despot, liderul trupei Vița de Vie, a fost de asemenea rănit în incendiu. În dimineața zilei de sâmbătă, la Institutul Național de Medicină Legală (INML) 17 persoane din cei 27 de decedați nu erau identificate, deoarece cele mai multe nu aveau acte de
Incendiul din clubul Colectiv () [Corola-website/Science/335029_a_336358]
-
Elena (Ecaterina) Rareș (n. aprox. 1490, Serbia - d. 1553, Suceava, Moldova) a fost o principesă sârbă ce a devenit soția domnului Moldovei Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546). Era cea de-a doua fiică a prințului sârb Jovan Branković, despot al Serbiei în perioada 1496-1502, și al nobilei Jelena Jakšić. Sora ei vitregă, Despina Milița, a fost soția lui Neagoe Basarab, domn al Țării Românești (1512-1521), și soacră a domnilor Radu de la Afumați și Radu Paisie (prin fiica sa Ruxandra
Elena Rareș () [Corola-website/Science/335152_a_336481]
-
iar mormântul doamnei de-a lungul aceluiași perete, înspre culoar. Inscripția în limba slavonă ce se află pe lespedea funerară a mormântului său conține următoarele cuvinte: "„Această groapă e a roabei lui Dumnezeu Elina, doamna lui Petru Voievod, fiica lui Despot țarul, care s-a strămutat în acest lăcaș și în veșnicele lăcașuri, Veșnica ei pomenire. 7...”" A ctitorit mai multe lăcașe de cult în Moldova: bisericile „Sfântul Gheorghe” (1551) și „Uspenia” (1552) din Botoșani (târg cu care avea legături speciale
Elena Rareș () [Corola-website/Science/335152_a_336481]