1,668 matches
-
motorii. Personal, am un prieten care, din nșefericire, cumulează condi iile de mai sus, și față de care, ca fost om al legii, mi-am permis să-l sfătuiesc uneori să fie mai atent cu cine stă de vorbă, cui îi destăinuie unde pleacă și când revine, ce și unde mai are prin casă și, mai ales, la cine îi vine la ușă. Lasă Vasile, mă asigura el, că doar mă cunoști de-o viață și nici nu am ajuns încă de
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
dat el însuși un răspuns la întrebările oamenilor. Le-a arătat oamenilor cine este și cum este. El s-a revelat oamenilor; le-a făcut cunoscute misterele sale - atât cât sunt în măsură ei să le înțeleagă - sau le-a destăinuit. De aceea, vorbim despre revelație. Ce anume știm despre Dumnezeu? Știm că există un singur Dumnezeu. Acolo, unde oamenii se preocupă mai mult de propriile lor idei și de propria lor voință, pun o altă creație în locul lui Dumnezeu și
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
capriciilor cerului, adică au suferit și au sperat fără motiv. În aceste extremități ale singurătății, în sfârșit, nimeni nu putea spera în ajutorul vecinului și fiecare rămânea singur cu preocupările lui. Dacă unul din noi, din întâmplare, încerca să se destăinuie sau să spună câte ceva din cele ce simțea, răspunsul pe care îl primea, oricare ar fi fost, îl jignea, de cele mai multe ori. Observa atunci că interlocutorul lui și cu el nu vorbeau despre același lucru. El exprima, într-adevăr, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
CUM POT, NIMIC MAI MULT. ― Împotriva cui ? Rieux se întoarce spre fereastră. Ghicea în depărtare marea, după o condensare mai întunecată a orizontului. Resimțea doar oboseala și lupta în același timp împotriva unei dorințe neașteptate și nesocotite de a se destăinui ceva mai mult acestui om ciudat, pe care însă îl simțea aproape. \ Habar n-am, Tarrou, îți jur că habar n-am. Când m-am apucat de această meserie, am făcut-o într-o oarecare măsură în mod abstract, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
DACĂ ȘI ALTELE AR FI TOT ATÂT DE SIMPLE!" ȘI SE ÎNTORCEA LA FRAZA LUI. UNEORI, SEARA, CÂND TERMINA CU FIȘELE, RIEUX STĂTEA DE VORBĂ CU EL. ÎN CELE DIN URMĂ ÎL INCLUSESERĂ ȘI PE TARROU ÎN CONVERSAȚIA LOR ȘI GRAND SE DESTĂINUIA CU O PLĂCERE DIN CE ÎN CE MAI EVIDENTĂ CELOR DOI AMICI AI SĂI. ACEȘTIA URMĂREAU CU INTERES MUNCA PLINĂ DE RĂBDARE LA CARE GRAND SE DEDA ÎN TOIUL CIUMEI. GĂSEAU ȘI EI ÎN ASTA, ÎN CELE DIN URMĂ, UN SOI DE RELAXARE. "Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
poate sta de vorbă, e un om. Te înțelege întotdeauna." Iată de ce notele lui Tarrou, în această perioadă, converg încet-încet spre persoana lui Cottard. Tarrou a încercat să dea un tablou al reacțiilor și reflecțiilor lui Cottard, așa cum îi erau destăinuite de către acesta din urmă, sau așa cum le interpreta el. Sub rubrica "Raporturile lui Cottard cu ciuma", acest tablou ocupa câteva pagini din carnet, și naratorul crede că este util să facă aici o expunere sumară asupra lor. Opinia generală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
STRĂZILOR LUCIOASE. UN SOARE LIPSIT DE PUTERE RĂSPÂNDEA ÎN FIECARE DIMINEAȚĂ DEASUPRA ORAȘULUI O LUMINĂ SCÂNTEIETOARE ȘI ÎNGHEȚATĂ. SPRE SEARĂ, DIMPOTRIVĂ, AERUL DEVENEA DIN NOU CĂLDUȚ. ACESTE A FOST MOMENTUL PE CARE ȘI L-A ALES TARROU PENTRU A SE DESTĂINUI ÎNTRUCÂTVA DOCTORULUI RIEUX. Într-o zi, pe la orele zece, după o zi lungă și istovitoare, Tarrou l-a însoțit pe Rieux care se ducea să-i facă bătrânului astmatic vizita de seară. Cerul lucea blând deasupra caselor din vechiul cartier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
vreau să spun cum de faci asta? Cum de ești așa de bună la asta? Bănuia că încearcă să dreagă remarca de mai înainte cu „tipa“. —Te referi la mediere? — Da. Era pe punctul să-i spună adevărul, să-i destăinuie că trecuse ceva vreme de când fusese implicată în negocieri internaționale, că ultima dispută pe care o moderase fusese cea în privința dreptului de vizitare în weekend a lui Nat, Louis și Ruby George din Chevy Chase, Maryland. Dar nu pomeni nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
În plus, trebuia să-i spună lui Jaafar al-Naasri că vânduse măcar ceva. Faptul că se întorcea cu obiectele chiar pe teritoriul lui Jaafar, sau, în orice caz, foarte aproape, era un detaliu pe care nu avea să i-l destăinuie. Nu avea să-l împărtășească nimănui de fapt. Era ca și cum ar fi vândut nisip locuitorilor Saharei și asta îl făcea să se simtă jenat. Cum să le ducă acolo. Asta era întrebarea. Nu puteai să apari pur și simplu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
prăvălie stradală; Kishon aruncat cu tot cu mașină de pe un munte din Elveția. Iar acum omul ăsta, David Rosen, un avocat căruia i s-au încredințat ultimele cuvinte ale lui Guttman, prăbușit pe biroul lui înainte să fi avut timp să le destăinuie cuiva. Uri se apropie încet, gândindu-se, bănuia Maggie, la aceleași lucruri. Se opri și se aplecă asupra biroului astfel încât să poată atinge cadavrul. Mâna lui șovăia, neștiind unde să-l atingă prima oară. O așeză ușor pe gât, arătătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
același asortiment de stofă și sfoară, și în plus tușiera care, fiind deasupra, ieșea puțin în afara pungii. Începuse, în urmă cu vreo doi, trei ani, să poarte cu ea aceste pungi, îngrămădind uneori trei sau patru alături de biroul ei și nedestăinuind nimănui ce scop sau ce destinație aveau. — Bună dimineața, domnișoară Trixie, strigă domnul Gonzalez cu vocea lui clocotitoare de tenor. Cum ne mai simțim azi-dimineață? — Cine? O, bună, Gomez, spuse slab domnișoara Trixie, lunecând mai departe spre toaletă, de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că domnișoara Trixie trebuie să fie tratată bine, făcută să se simtă activă și necesară. Dar a fost foarte curtenitor și cu mine, îngăduindu-mi să-mi aleg singur registrele. Intenționez să o fac pe domnișoara Trixie să mi se destăinuie cât mai curând. Presupun că această Meduză a capitalismului are de oferit multe intuiții valoroase și nu o singură observație esențială. Singura notă discordantă — și aici am să degenerez în argou pentru a fi în spiritul ființei pe care urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
viitor. Toată lumea va presupune că e creștin, deși e sută la sută musulman... Sau greșesc cumva? Nu e musulman? — Sigur că e, l-a corectat imediat Riza Selim Kazanci. Elhamdulillah. Pentru o clipă i-a trecut prin cap să-i destăinuie funcționarului că mama băiatului era o orfană armeană convertită la islamism și că ar fi un gest frumos față de ea să-i pună numele ăsta, Însă ceva dinăuntrul lui i-a spus că era mai bine să țină informația aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu se sinchisi de propriul lui trecut. Avea de gînd să citeze din scrisorile tatălui său În roman, scrisori pe care deja le pusese discret la contribuție În cărțile precedente. Recitirea lor nu fusese ceva plăcut. Tatăl lui i se destăinuise, iar el nu-și amintea să fi răspuns cum se cuvine acelor mărturisiri, acelor lamentații, acelor confidențe. Scrisorile tatălui erau aproape toate bătute la mașină. Cu un an Înainte să moară, Îi scrisese: „Bat la mașină din ce În ce mai puțin bine, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
exemplarele de Paris-Match din sucursalele Casei Presei din Basses-Alpes și din Vaucluse? În coșmarele mele, Paris-Match publicase nu o obscură notiță, ci ditamai titlul cu majuscule anunțat pe copertă: „Franz Weyergraf publică Un tip oarecare“, iar dedesubt: „Scriitorul catolic ne destăinuie fantasmele sale“. Am explicat atașatei de presă că aveam să fiu confundat cu tatăl meu, sau că mai degrabă nu voiam ca tatăl meu să se vadă luat drept eu Însumi, iar ea m-a Întrebat: „E chiar așa serioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
se și Întîmplase. Îmi reproșam că nu-i avertizasem: „E o carte, nu-i așa, e o creație, nu un document“. O parte din romanul Un tip oarecare se petrece În cabinetul unui psihanalist căruia naratorul vine să i se destăinuie. Născocisem În totalitate ședințe de psihanaliză bufone și extrem de improbabile: de pildă, psihanalistul se urca pe un radiator electric ca să se adreseze pacientului. Ei bine, unii critici o luaseră de bună. Dacă aș fi scris că personajul meu sodomiza cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
eu eram într-o stare de relaxare completă, de abandon total înconjurat de sunele diafane ale unei muzici cosmice. Aveam sentimentul că mă aflu într-un vârtej cosmic, că un vânt prelug mă poartă prin univers, care astfel mi se destăinuie. Muzica ce o auzeam mi-a ajuns adânc în suflet, vedeam sunete ce treceau prin fața mea într-o mișcare ludică, pasaje vizual-auditive ce m-au proiectat într-un univers inimaginabil de culori, forme și sunete. Ecourile sunetelor celeste au fost
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
nevestele lor năvălesc În sală În efluvii de franjuri Belle Époque și volănașe Moulin Rouge. Cele Trei Grații S&M, Îmbrăcate În uniforme de piele cu aspect profesional, Își instalează instrumentele lîngă jarul aprins. Totul e nespus de amuzant, se destăinuie Palmer. Toți sînt la a treia sau a patra nevastă; undele dintre ele chiar au lucrat la Orhideea. Nu poți să faci diferența dintre banii cei noi și cei vechi, nu că ar fi cine știe ce mulți bani vechi În Vest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
revărsa asupra ei în valuri adânci, îmbietoare. Tot ce-și dorea era să se cufunde în ele și să le simtă desfătarea. — Aveam o relație. Îmi închipuiam că o să devină ceva permanentă Nu-i venea să creadă că i se destăinuia în felul ăsta lui Jack Allen, ziarist, expert în a stoarce povești lacrimogene de la mame greu încercate, infractori înrăiți și funcționari din administrație obișnuiți să o dea cotită. — Dar n-a fost așa. Mi-a scris și m-a anunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
încă nu i-am dat vestea lui Laurence. — De ce nu? Doar n-o să-ți spună că nu mai vrea să te vadă în veci, nu-i așa? Îngrijorarea din vocea lui Stevie spulberă rezervele lui Fran. Simțea nevoia să se destăinuie cuiva și avea o vagă speranță că Stevie ar putea s-o înțeleagă. — Pentru că nu știu dacă e copilul lui sau al lui Jack. Reacția lui Stevie fu ultimul lucru la care se aștepta Fran. Nici urmă de șoc, oroare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
tradiția ei trăncănitoare. (...) Critica română reînvie, după cum reînviase și în Chendi, în Iorga, în Dragomirescu”. Sînt respinse, pe rînd, atitudinea criticii profesioniste („apucăturile ei rămîn pe placul dascălilor cari caută în cărți taina scrisului și a gîndirii pentru a o destăinui, ridicol, de la catedră), ierarhizările („inofensive ca ordinea pusă de bătrînii pensionari în grădinița cu legume”), predicțiile cu ambiții profetice și magisteriale (care „amintesc pasiențele sau bobii” și „nu schimbă nimic în mersul literaturii, în ascunsul proces de creație”). Fie ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să fie zvârliți prin brazde tăiate în zile de martie. Am văzut nu o dată sămânța mirabilă ce-nchide în sine supreme puteri. Neînsemnate la chip, deși după spiță alese, îmi par semințele ce mi le ceri. Culori luminate, doar ele destăinuie trepte și har. În rânduri de saci cu gura deschisă - boabele să ți le-nchipui: gălbii, sau roții, verzi, sinilii, aurii, când pure, când pestrițe. Asemenea proaspete, vii și păstoase și lucii culori se mai văd doar în stemele țărilor
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
că ne iubește și că asta e cea mai fericită zi din viața ei. Pe cînd ne așezăm, Dan Îmi strînge mîna, iar cînd am luat loc pe scaune, mă cuprinde cu brațul, trăgîndu-mă aproape și sărutîndu-mă pe creștet. Îi destăinuim Lindei prin ce chinuri am trecut ca să păstrăm secretul și-o facem să rîdă istorisindu-i pățania lui Jake din după-amiaza asta, după care o privim cum izbucnește În plîns cînd realizează că și nepoții ei sînt aici, adormiți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Inchiziției. Sau ai putea să nutrești alte bănuieli, câtă vreme eu sunt pentru tine un străin. Într-o anumită împrejurare, aproape te-ai ciocnit de mine, dar erai prea tulburat ca să-mi reții figura. Cum de ai încredere să-mi destăinui toate acestea? ― Cauzele ar fi multe. Poate că demonul polemicii nu m-a părăsit nici în situația în care mă aflu. Poate că, după lunga muțenie ce mi-a fost impusă, simt nevoia să vorbesc. Poate că nu sunt, totuși
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Stiliano, pacea să te-nsoțească, mi-a spus. - La fel îți doresc și eu, rabinule; cine e băiețașul? - Este vederea mea când am de făcut vreun drum undeva; îl răsplătesc învățându-l o parte din lucrurile pe care ți le-am destăinuit și ție. Cine e cu tine? Un prieten? Rabinul era un om înțelept, cunoscător al numerelor secrete, ascunse în scrierile sfinte ale poporului său și care guvernează cerul și pământul. N-a mai așteptat să-i răspund și a continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]