1,678 matches
-
În țară, la fel, e un nume fără de care nu se poate vorbi despre muzica corală“. Daca din America Peggy Willens a luat drumul Timișoarei, lăsând America în urmă, pentru a se face folositoare. E în firea omului. Ni se destăinuie: „Sunt din Washington DC, dar locuiesc în Timișoara de doi ani. Am cântat și înainte de a veni aici, în Washington și în Mineapolis, Minnesota. În Washington am cântat în Cathedral Choir of Society, la National Cathedral. Era un cor foarte
Agenda2004-25-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282546_a_283875]
-
se identifică artistul și omul Constantin Grangure. A fost, de când era copil, marea fascinație care avea să-i determine drumul în viața lui de artist. De fapt, totul a început acolo unde tatăl său, un respectat meseriaș tâmplar lugojean, se destăinuia lemnului, conferind meseriei valențele unei autentice arte. La admitere în școala de meserii, a sculptat un car cu boi de dimensiuni impresionante: 1 metru și jumătate. La absolvire a prezentat comisiei o vioară din lemn de paltin... Se spune că
Agenda2005-12-05-c () [Corola-journal/Journalistic/283499_a_284828]
-
bine, i-am răspuns eu, căci an caz că ar ocupă Bucureștii și ar afla că Sadoveanu era gata să se ănscrie la legionari ănainte de rebeliune, s-ar putea să-l ducă an Siberia." Neăntelegănd ironia mea, Profira se destăinuiește oftând: "Da, zice ea, a trebuit să trecem și prin această criză de familie și să tăbăram pe el, noi copiii, pentru a-l ămpiedica să facă aceasta prostie; tata este un om f.slab an această privință și nu
Sindromul tribunalului si istoria literară by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17422_a_18747]
-
despre Mamie: "Pe 1 octombrie 1929, a sosit la Beauvau unde-l va întâlni pe soțul ei, M. Mathiot, învățător în satul Marcé, alături de care va trăi șaizeci și șase de ani. ŤLocalnicii m-au primit foarte bine, ni se destăinuie Dna Mathiot, brutarul îmi aducea butuci încălziți în cuptor ca să-mi încălzesc patul înghețat. Eram invitată la prânz și la cină. Iar pentru că numele meu polonez era prea greu de pronunțat pentru ei, sătenii îmi spuneau Kiki.ť " 27 martie
Marcel Mathiot - Jurnalul unui amant bătrân by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6958_a_8283]
-
în salonul de taină, căptușit cu catifea tomate-aubergine, al unui distins club - poate doar ca să măture... Aspirant la aristocrație, Mateiu I. Caragiale nota în Jurnalul său, ca dovadă a descanalierii înfăptuite - sau pe aproape - apartenența la un club select - nu destăinuia care, deci nu era vorba de Jockey, în care caz n-ar mai fi păstrat discreția. De câte dificultăți se lega primirea într-un club privat aflasem încă de pe băncile primului an de liceu - clasa cincea de astăzi - când, sătul
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
fără umbra unei suspiciuni. Posedați de proiectele lor, ferite de ochi străini înainte de publicare și care vor stârni vâlva, n-au mai ținut seama între ei de reguli, de protocol, n-au mai fost discreți, au rupt lacătele, și-au destăinuit satisfacțiile și dubiile, și-au îngăduit slăbiciunile, fără false invidii, retezând propriile vanități. Au profitat și de luciditatea pe care o câștigaseră, își cunoșteau imboldurile, dar și limitele inspirației, recunoșteau barierele de care se spărgeau aspirațiile prea exagerate, împreună puteau
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
în economia relației voastre. 5. Poți să îi spui un secret fără teama că te-ar putea judeca? Fiecare dintre noi avem anumite secrete pe care preferam să nu le dezvăluim. Dar dacă există acel cineva în fața căruia te poti destăinui fără teama că vei fi judecată, atunci înseamnă că legătura voastră este foarte puternică și este făcută să dureze. Să dezvălui cele mai ascunse părți din tine însăți în fața cuiva, demonstrează că poți să arăți cine ești cu adevarat, fără
Este el alesul? 10 răspunsuri pentru a afla () [Corola-journal/Journalistic/68401_a_69726]
-
și învinsese antilopa și tigrul. Își istorisea aventurile cu o voce egală, șoptita. Era ca și cum ar fi intrat soarele în ciuda ferestrelor închise, lăsând să pătrundă o rază firava, ca un fluturaș zburdalnic învârtindu-se printre idoli. La plecare i-am destăinuit intenția mea de a mă duce în Insule, ajungând cât mai repede la nisipurile de aur. Și atunci, după ce s-a uitat primprejur, și-a apropiat mustățile lungi și încărunțite de urechea mea și mi-a șoptit temător: "Să nu
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
nu vrea să scuze în nici un fel aerul poetic, atât de feminin, ce transpare prin opacitățile studiate ale lucrărilor Danei Acea... Ele par grădini îngropate sub aluviuni cromatice, pe care va trebui mai apoi să le învingă și să le destăinuie miraculoasa supraviețuire, ori numai exerciții de luare în stăpânire, de sub faliile memoriei, a acelor senzații trăite cândva într-o copilărie vegetală, de care abia dacă își mai aduce aminte. Acest gest de traducere plastică a unor poezii, plutind într-un
Arta cu sufletul la gură? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5525_a_6850]
-
Axentie a relatat, "la Brașov, sau la Poiana Brașov, la Bierten, sau petreceam toți trei câteva săptămâni la mare". în aceste circumstanțe, poate provoca oarecum mirare faptul că doamna Colette a așteptat până în 1974, deși - cum tot ea s-a destăinuit - "doream din suflet să merg o dată la Sighet unde murise în închisoare tatăl meu". Textul apărut în Manuscriptum e chiar intitulat "Jurnalul călătoriei la Sighet", dar originalul aflat în Biblioteca Academiei Române poate surprinde, după cele aflate mai sus, că nu
Primim by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9212_a_10537]
-
a regelui (o știu din memoriile lui Marghiloman, care o știa de la Maiorescu), care, devenindu-i și secretară particulară i-a scris, pe baza unor însemnări, suveranului vestitele memorii (17 volume, 1909-1912), publicate în germană. Și pentru că am pornit să destăinui relații de alcov posibile, să mai menționez că în jurnalul său din anii nouăzeci, pe cînd Tzigara își făcea studiile în Germania, fiind mereu în relații cu Mite Kremnitz (acum, după moartea soțului ei, stabilită aici și primind o pensie
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
umorile”, „vârstele omului” și „anotimpurile anului”, personificate într-o mai veche tradiție alegorică, n-au făcut impresie prea bună asupra poeților americani de mai târziu. „Toate aceste versuri didactice, abstracte, plate le-am citit îngrijorat de reputația ta,” i se destăinuie John Berryman, cu severitate, cred, exagerată. Cele patru monarhii frizează, într-adevăr, enciclopedismul, dar Quaternion-ul iese de multe ori - în favoarea poeziei - din tiparul informației versificate. Elogiile solemne revărsate asupra modernilor săi preferați - lui Du Bartas i se adaugă Sidney - sunt
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
2007 marchează un nou debut în cariera cineastului, primul său film american, MY BLUEBERRY NIGHTS, cu Jude Law și Rachel Weisz cap de afiș, în care Kar-Wai surprindea dureri întrepătrunse și experiențe atroce greu de împărtășit reciproc. Dar personajele se destăinuie, ca la terapia de grup, unele altora și toate, în cor, publicului. Subzista, în prima parte a „nopților” lui Wong un efort spre coerentă și un suport poetic, diluat în poveștile următoare prin trucuri gratuite de imagine, de parcă momentele ar
Wong Kar-Wai: Omul zilei la Berlinală! Corespondență de la Tudor CARANFIL by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72730_a_74055]
-
de aici pornesc, din acest punct care marchează recunoașterea eșecului și voința de a-l face cunoscut și explicat. Poate și pentru a nu-l încerca și alții. Citim chiar în introducere : „Țineam mult să nu plec înainte de a-mi destăinui experiența crucială a vieții și anume militantismul în slujba utopiei și dezangajarea, survenită cu greu, prin destrămarea crezului tinereții și câștigarea normalității“. Despre cartea lui Ion Ianoși am scris mai demult un comentariu. O carte mare, cum mi s-a
În slujba utopiei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2535_a_3860]
-
pe care le produc schimbările profunde la care asistă. Pierderea jurnalului, adică a instanței interioare, provoacă prăbușirea personajului (speriat de urmările găsirii acestuia se refugiază inutil la Jurilofca, urmând un sfat al lui Georgeoiu, directorul editurii la care lucrează Chiril; destăinuie pierderea jurnalului prietenilor săi, Hary Brummer și Cavadia, cerândule sfatul). Cavadia, acest personaj cu rezonanțe mateine, descoperă esența conflictului de conștiință dovedit de Chiril și consemnat de jurnal: „Cavadia stărui, ceru amănunte în plus, ca să-și facă o idee și
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
de îngrijitoarea ediției într-o postfață a ultimului volum, ,în loc de încheiere". Au trecut mai mult de treizeci de ani de la începerea ediției Kogălniceanu și, între timp, a murit Dan Simonescu, inițiatorul ediției critice. Îngrijitoarea părții de oratorie a ediției își destăinuie suferințele și necazurile (i-au murit mama și soțul) - accentuând pentru noi, ca simpli cititori, impresia că ediția Kogălniceanu a străbătut nu doar o epocă, ci mai multe. Destul de longevivul Kogălniceanu (1817-1891) are nevoie în posteritate atât de editori longevivi
Șantierul unei ediții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10947_a_12272]
-
a fost unul singur!... Fără ezitare, primul a fost cel în care l-am cunoscut. Mă întreb și azi: ce curaj am avut să mă prezint în fața lui!? D.T.: - Cum muncea Panait Istrati? M.P.I.: - Săracu'...Cum muncea!? Am să vă destăinui un lucru foarte urît. Cînd stăteam în Strada Paleologu, dar chiar și înainte, după masă, cînd în camera lui n-uzeam nici o mișcare, mă uitam pe gaura cheii - asta-i foarte urît! Dar ce vedeam eu... cred că nimeni pe lume
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
seamă a oamenilor, dar și o călătorie către sine însuși în căutarea unui sens al propriei existențe. 26 septembrie I-am povestit în cele din urmă azi lui Maimun ce m-a făcut să întreprind această călătorie, rugîndu-l să-mi destăinuie, cu sinceritatea unui prieten, sentimentele pe care i le inspirau cuvintele mele. N-am lăsat nimic nelămurit, nici povestea cu pelerinul de la Moscovia, nici pe cea cu cartea lui Mazandarani, nici numărul Fiarei, nici extravaganțele lui Bumeh, nici moartea bărînului
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
produce în fiecare povestire, ieșind brusc sau, dimpotrivă, cât mai firesc din limitele realității convenționale. Prozele par scrise din nimic. Găsirea unei perspective năstrușnice, mai neobișnuite e totul. Iar poanta pare să vină de la sine. Aerul condiționat de la oraș se destăinuie aerului curat de la țară, un impresar încheie un contract nu cu muzicianul de pe scenă, ci cu publicul din sală, cineva face trafic cu vârste false, doi frați merg la judecată pentru a fi declarați juridic colegi de școală, ceea ce părea
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
curtoazie diplomatică. Pe baza acestei rezumări, scriitorul a confecționat un lung capitol din Antimemorii, din care va rezulta un dialog între Europa și Asia. Nu mai conta suportul existent, el lăsa loc fanteziei autorului. Încă din cele dintâi scrieri Malraux destăinuie ambiția de a relata efortul de eliberare. Voise să învețe cum se face o revoluție și să transmită cele asimilate altora. Nu era numai dorința de a pune capăt exploatării, dar și îmbrățișarea unei metafore cu accent metafizic : descătușarea din
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
-și cumpăra o căsuță în sudul Franței. În același an, soția sa, Fulga, și cei doi băieți ai lor, au venit să-și petreacă vacanța în proaspăta lor reședință de la țară. Când s-au înapoiat în Germania, Fulga i-a destăinuit că a făcut și ea o afacere: a cumpărat ceva teren... tot la Gărâna. „Atunci ne-am întrebat ce putem face noi cu terenul, povestește Bata. De crescut vaci, nu ne pricepeam. Așa că ne-am gândit să facem un parc
Agenda2003-44-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281666_a_282995]
-
de artă mai tânăr, din altă generație, și care i-a fost apropiat lui Petru Comarnescu. Acesta i-ar fi mărturisit prin 1959-1960 că recitindu-și jurnalul "eliminase toate paginile ce conțineau referințe la comuniști": "în acea seară mi-a destăinuit că se teme de o descindere sau o percheziție și că obiectul pe care-l credea compromițător era un jurnal pe care-l ținea de peste 30 de ani." Și totodată făcea o altă importantă precizare: "Am crezut întotdeauna - a urmat
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
studenți trage. Că și-a adus un mare aport la formarea și promovarea unor jucători care ulterior s-au lansat pe scena marii performanțe. „Au fost cazuri în care am promovat jucători din Divizia D direct în primul eșalon - se destăinuie cu mândrie profesorul”. Exemplele sunt nenumărate dar, dacă Duckadam a cunoscut poate cea mai mare reușită, cel mai atașat se simte parcă totuși de Iosif Rotariu. Că este autorul unor lucrări de referință în publicistica fotbalistică de specialitate, completând cariera
Agenda2005-38-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284216_a_285545]
-
al unui om, nu mai țin minte cum îl chema - Sârbu, sau cam așa ceva - care mi-a spus că are să-mi comunice ceva din partea unui prieten bun al meu, Ion Vinea. L-am primit la mine acasă și mi-a destăinuit că fusese închis în celulă cu Vinea și că acum era eliberat. Mă roagă Vinea, prin el, să mă duc la Rosetti și acesta să meargă să-l roage pe Arghezi să pună o vorbă la Gheorghiu-Dej, pentru că ce i
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
experiență), la naratologie. Consultă Propp, frații Grimm, Ispirescu. Pauză. Nimic. Musai să facă ceva! Dacă nu găsea pînă la venirea nopții o nouă poveste, Riar-șah era în stare să cheme gîdele a doua zi de dimineață, în loc de cafea. Disperată, se destăinui cameristei, apoi vorbi cu eunucul-șef, o întrebă pe bucătăreasă, se interesă la valeți, nu-i neglijă nici măcar pe soldații din gardă, pe scurt întrebă pe toată lumea dacă nu știa cineva o poveste mai de Doamne-ajută pe care să o
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]