2,337 matches
-
durerile naturale ale creșterii capitalismului din comunism. Nu am să o fac, fiindcă durerea rămâne indiferentă la teoriile noastre. Aș fi ipocrită să spun că ni s-ar mai atenua dacă filosofăm despre ea. În stările mele adânc depresive am detestat filosofia. Nu era bună de nimic, n-aveam ce face cu ea, nu-mi trecea cu nici una, nici măcar cu cea feministă. Cel mult mă făcea să nu-mi părăsesc demnitatea, dar nu mă scotea din durere. Poate că de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Doamnă, scoate-l afară și umflă-l, mama lui de copil! M-am executat. L-am dus lângă coloane și i-am ars câteva, total dur și fără scrupule legate de acest mijloc de educație (pe care, fără ipocrizie, îl detestam, de altfel). Singura palmă dură o încasase de la mine la un an și jumătate. Cenzură de limbaj. Acasă i-am reiterat regulile cu vorbitul între patru pereți. Au urmat două episoade drăguțe: - Mamă, să știi că toți copiii din bloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nimic. În primul rând fiindcă nu puteam decât să sporesc amarul acelei femei cu ochii așa de frumoși și cu minte minunată, ținută cu circuit închis să nu îi vadă nimeni nici mintea, nici trupul. Știu însă că l-am detestat pe bărbatul ei, încercând să îl înțeleg, totuși. Din orice unghi vizual, privirile îți cădeau pe mutra cu turban și barbă a lui Komeini, ca pe vremuri în ambasadele române pe mutra lui Ceaușescu. Da, cred că ambasadorului îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
discută legitimitatea relațiilor homosexuale, adică a aproximativ 10% din populație. Ia stați cu mintea la sex! Așa cum le-a plăcut întotdeauna marilor patriarhi ai cunoașterii. No, thanks! În New York se comenta cererea comunităților gay de grădinițe separate pentru copiii lor. Detest segregările. Motivul pentru care nu accept eu căsătoriile între homosexuali, ci doar uniunile consensuale, este acela că eu cred că trebuie încurajată heterosexualitatea ca dezirabilă. Și așa bărbații tind să își creeze medii segregate față de cele ale femeilor, și reciproc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu adevărat bun, pus la îndemâna celor mulți, dar practicat și în unele țări din Apus, este politica de înlesnire a cumpărării sau construirii de locuințe prin acordare de credite, restituibile în rate convenabile. - Da, asta da. - Da, dar cei ajunși detestă și vor continua să deteste vechea clasă pe care de fapt o înlocuiesc, și căreia, treptat, îi preiau, sub ochii noștri, numai starea de bine și defectele, neobservând pe încă mulții nedreptățiți și săraci ai noii societăți în devenire: cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
celor mulți, dar practicat și în unele țări din Apus, este politica de înlesnire a cumpărării sau construirii de locuințe prin acordare de credite, restituibile în rate convenabile. - Da, asta da. - Da, dar cei ajunși detestă și vor continua să deteste vechea clasă pe care de fapt o înlocuiesc, și căreia, treptat, îi preiau, sub ochii noștri, numai starea de bine și defectele, neobservând pe încă mulții nedreptățiți și săraci ai noii societăți în devenire: cu timpul îi vor privi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de răutăcios, dar care, să recunoaștem, era o descriere potrivită. Maggie se „răzvrătise“ prin a duce o viață liniștită, așezată, cu un bărbat la fel de liniștit și de așezat, pe nume Garv, pe care, ani de zile, familia mea l-a detestat. Îi criticau fiabilitatea, buna-cuviință și mai ales puloverele pe care le purta (prea asemănătoare cu ale tatei, era părerea unanimă). Totuși, relațiile s-au relaxat în ultimii ani, mai ales de când au apărut copiii: JJ are trei ani acum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lui Nell. I-am povestit despre serviciu, despre cât de mult țineam la produse și cum mi-a furat Lauryn ideea de campanie pentru crema cu extract de portocale și arnică și a prezentat-o ca fiind a ei. O detest deja, a zis. E vreo problemă cu vinul? Nu, e perfect. Doar că îl bei puțin cam încet. Nu pe-atât de încet pe cât îți bei tu berea. De trei ori a venit chelnerița să întrebe - „E totul în regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de acest stigmat: cine e, așa rămâne pe viață. Jacqui era ca împăratul roman din Gladiatorul, degetul ei se îndrepta în sus sau în jos, soarta unui om era hotărâtă într-o clipă și nu mai exista cale de întoarcere. Detest testul de detectare a Mângâietorului Delicat, dar nu sunt cea mai în măsură să judece pentru că eu am o „chestie“ cu bărbații care adulmecă. Bărbații care te asaltează folosindu-și fața și capul, fără să apeleze la mâini, împungându-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
persoane se întâlnesc pentru prima dată și a treia- adică eu - își dorește foarte mult ca ei să se înțeleagă bine și spune „O să vă înțelegeți de minune“? Asta le creează așteptări prea mari, așa că amândoi sunt dezamăgiți și se detestă. Secretul e să ai așteptări cât mai scăzute. Așa că nu, n-o să-ți placă deloc de ea. —O să luăm cina împreună toți trei! a decretat Jacqui. Ba n-o s-o facem. Dacă ea și Aidan n-aveau să se placă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Lionel 9. (O vedetă rap.) La patru dimineața i-a venit ideea să-și placheze dinții cu aur. Am găsit un dentist dispus s-o facă. În semn de recunoștință, Lionel mi-a făcut cadou doi incisivi de aur. Îi detest, a zis. Arăt ca un Dracula plin de tinichele. Dar nu pot să mi-i scot înainte ca el să plece din oraș. Rachel a bătut din palme într-o imitație de bună dispoziție și a declarat: —Mâncare! E important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Anna, să-mi spui dacă nu poți să reziști. Nu o spunea din bunătate. Voia să zică să o anunț dacă e nevoie să mă dea afară. Și, când o să... se vindece... chestia aia... de pe fața ta? Oamenii de aici detestă imperfecțiunile fizice. —Și mâna? Când o s-o poți scoate din ghips? Apoi mi-a observat degetele bandajate. Ce e sub astea? —Unghii lipsă. —’zeule mare, a zis. Îmi vine să vomit. S-a așezat și a inspirat adânc, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
se învârteau în mintea mea, într-un cerc fără sfârșit. La competiția de chitară electrică, Shake m-a acuzat că nu fusesem atentă când cântase el și avea dreptate: mă uitasem în gol, întrebându-mă cum primise Janie vestea - mă detestam pentru că eram vinovată de nefericirea altcuiva. Și cât de mult îmi plăcea de Aidan? Îndeajuns cât să-l las să pună capăt unei relații de cincisprezece ani din cauza mea? Dacă eu una îmi făceam doar de cap? Și dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cele din urmă a spus: —Nici una! Devenise un adevărat ritual în ultimele săptămâni, dar acum, pentru că ajunsesem cu adevărat în Boston mi s-a făcut rău. —Aidan, nu e de glumit. N-ar fi trebuit să vin. Toată lumea o să mă deteste pentru că nu sunt Janie. Străzile o să fie pline de localnici furioși care o să arunce cu pietre în mașina noastră, și mama ta o să-mi scuipe în supă. Totul o să fie bine. (Mi-a strâns degetele în ale lui.) O să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
loialitatea și, în multe privințe, Aidan era extrem de loial: îi acceptase pe Jacqui, pe Rachel, chiar și pe Luke și pe Bărbații Adevărați, spunându-le „frate“ doar ca să nu facă notă discordantă. Sărbătorea împreună cu mine victoriile mele profesionale și o detestase pe Lauryn cu mult înainte de a o cunoaște. 4) N-aveam să mă las influențată de aspectul fizic al relației, pentru că oricine îți poate plăcea în pat. Dar, întâmplător - și nu c-ar avea vreo relevanță - nu puteam să stăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ai pe amândouă. Du-te, Anna, ai fost atât de entuziasmată de scufundare și poți să-mi povestești totul când te întorci. Dat fiind că Aidan nu putea să vină, a trebuit să mi se dea un alt „amic“ - deși detest cuvântul „amic“. Mai puțin când e folosit ca insultă. (De exemplu, „Care-i problema, amice?“) Mi-au dat ca amic pe un tip care citise Adio Codependenței pe plajă. Venise singur în vacanță și fusese în echipă cu instructorul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
un alt miros, ceva dulce, insidios și apăsător. Am inspirat neliniștită. Era un soi de flori proaspăt culese. Îmi era cunoscut mirosul, doar că nu puteam să... și apoi mi-am dat seama. Erau crini, un parfum pe care îl detest - greu și putred, ca moartea. M-am uitat în jur înspăimântată. De unde venea? Nu aveam flori proaspete în apartament. Dar mirosul era incontestabil. Nu mi-l imaginam eu. Era real, aerul din cameră era dens și sufocant. După ce am strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o să intre în panică atunci când va descoperi ce s-a întâmplat. O să fie așa de furios și de speriat, și eu nu pot să-l ajut, Rachel, i-am spus și deodată n-am mai putut să suport. Aidan o să deteste faptul că a murit. Capitolul 30tc Capitolul 30" Rachel părea absentă. Ca și cum nu asculta ce spuneam, apoi mi-am dat seama că era în stare de șoc. Era așa de rău? — Aveam atâtea planuri, am spus. N-aveam de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ca a mea când e în toată splendoarea. Și-a ridicat privirea și a zis: Helen Walsh? Ia loc. Vrei ceva de băut? Eu: Dvs. ce beți? El: Lapte. Eu: Drace. O să iau un Parishopper 1. Nici măcar nu-mi place, detest crema de mentă, e ca și cum ai bea pastă de dinți, voiam doar să fac notă discordantă. El: Kenneth, adu-i domnișoarei un Parishopper. Kenneth (barmanul): Un pa’r de ce? Mr Big: Un pahar de nimic. Un PARIShopper. Bun, domnișoară Walsh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
gândul că eu și Aidan eram la fel, că aveam aceleași valori. —Nici unul din noi nu are instinctul ucigaș. A fost ca și cum l-aș fi lovit. S-a dat înapoi. Îmi pare rău, iubito, a zis. Nu, am zis. Nu, detest toate chestiile de genul „Nu există locul doi“. Și oamenii cu instincte ucigașe sunt de obicei puțin bizari. Sunt nervoși, nu știu să se relaxeze. Mda, ai observat că mănâncă prea repede? Se căsătoresc doar când „au o fereastră“ între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
noi. Am încercat. Mi-am lăsat capul în jos. Am încercat, sincer, dar mie îmi plac lucrurile noi, curate, moderne, și nu vechiturile urât-mirositoare, pline de cari. Încă o chestie, am adăugat. Nu vreau să mergem prea departe de New York. Detest ambuteiajul de vineri seară. — Am înțeles, să trăiți. După câteva săptămâni, în seara cu pricina, m-a luat de la lucru într-o limuzină (una normală, nu una de un kilometru, slavă Domnului) și a fost așa secretos asupra destinației noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lasă-mă să renunț la slujba asta plicticoasă. Harry a desfăcut plicul, s-a uitat la poze, apoi a zis: — Ești încă angajată. Eu: De ce? El: Îmi place să te am prin preajmă. Eu: Zău? Aș fi jurat că mă detestă. El (plictisit): Nu. Nu știu de ce am zis chestia asta. Eu: M-am săturat de slujba asta. Vreau să renunț. El: Ei bine, nu poți. Eu vreau să rămâi. Eu: Și eu vreau să renunț. El: Ții foarte mult la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Doar un foc de avertisment. Eu: Ei bine, data viitoare o să mă omoare. El: Nu merge așa. O să facă altceva, să zicem, o să-ți ucidă câinele. Trebuie respectat un protocol strict în lucrurile astea. Eu: Dar eu n-am câine. Detest toate vietățile. El: Ei bine, poate c-o să-ți incendieze mașina - ții la mașina ta, nu? Eu (dând din cap): Deci o să treacă o bucată de vreme până încearcă cu adevărat să mă omoare. El: Da, ai o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și studios. De Anul Nou, care căzuse în plină vară, ne împotmoleam pe străzi, într-atât fuseseră stropite cu apă în nopțile precedente, de Mihrajan. La fiecare alunecuș, la fiecare băltoacă de noroi, mă duceam cu gândul la tata, care detesta atât de mult sărbătoarea asta și datinile care aveau legătură cu ea. Nu-l mai văzusem de la cearta noastră, fie ca Dumnezeu să mă ierte odată și odată! dar ceream regulat vești despre el Wardei și lui Mariam. Răspunsurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
plac prinții, și încă și mai puțin sultanii. Când unul dintre ei obține o victorie, te pomenești de la bun început în tabăra dușmanilor lui, iar când câțiva proști li se închină, asta e deja pentru tine un motiv să-i detești. Și de data asta Abbad spunea adevărul. Văzând că nu încercam să mă apăr, m-a hărțuit: — Pentru ce să-i fii ostil lui Soliman? Îmi vorbea cu o naivitate atât de înduioșătoare, că nu m-am putut împiedica să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]