1,915 matches
-
roșie, care era încălzit dedesubt cu un foc. Mi-am imaginat totul corect. Decorul și ritualul au corespuns descrierii lui Nuharoo. Dar cât am trăit asta, nu am făcut decât să încerc să supraviețuiesc momentului. Nu eram pregătită să fiu dezamăgită. Îmi spun că n-am nici un motiv să plâng. Îmi spun că e o lăcomie din partea mea să simt că aș avea nevoie de mai mult decât mi se oferă. Și totuși, tristețea refuză să mă părăsească. Încerc să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Sărăcuțul Tung Chih... a cerut și el un papagal! De data asta decid să nu cedez. Insist ca el să meargă la ore. Îi spun lui Nuharoo că voi ține legătura cu profesorii cu privire la temele lui Tung Chih. Însă sunt dezamăgită. Profesorul mă imploră să-l eliberez din funcție. — Tânăra Sa Majestate a aruncat cu ghemotoace din hârtie și mi-a dat jos ochelarii, îmi raportează profesorul cu dinți de iepure. Nu vrea să asculte. Ieri m-a obligat să mănânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe Tung Chih cum trebuie, având-o pe Nuharoo între noi, și pentru că aud cum fiul meu țipă că mă urăște și zice că de-abia așteaptă ca Nuharoo să mă pedepsească; și plâng pentru că în străfundul ființei mele sunt dezamăgită de mine însămi și, încă mai îngrozitor, pentru că nu știu ce să mai fac. Continui lecția, ținând biciul ridicat: — Răspunde-mi, Tung Chih! Ce semnifică dragonul? — Dragonul semnifică o transformare, răspunde copilul înspăimântat. — A ce? Cum adică „a ce“? — O transformare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Kung trebuie să afle cum stau lucrurile. Însă prințul își retrage pur și simplu cererea. Nu are de ales. Dacă insistă să vină, Su Shun are dreptul de a-l pedepsi pentru nesupunere față de voința împăratului. Cu toate astea, sunt dezamăgită că prințul Kung a cedat atât de ușor. Peste mult timp îmi va fi dat să aflu că el cauăt de fapt altă cale. Ca și mine, îl percepe pe Su Shun ca pe un pericol. Sentimentele lui sunt împărtășite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
supraviețui, ca scriitori, eroziunii la care timpul supune operele lor pline de cuvinte. ADEVĂR Șl ÎNCHIPUIRE Când întîlnesc un scriitor, cititorii îl întreabă invariabil ce e adevăr și ce e închipuire în ceea ce a scris el. După ce primesc răspunsul rămân dezamăgiți. Ei ar vrea, poate, să afle cu ocazia asta dacă există sau nu mister al creației și dacă scriitorul le răspunde că nimic nu e inventat din tot ce-a scris el, aha, ar zice ei atunci, va să zică a auzit
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de flăcări, am încercat s-o îmbrățișez, dar, cu o mlădiere parșivă, fata se eschivă din nou. Deși nu cumpăra nimic, Patricia îmi ceru părerea la fiecare stand din magazin. Răspundeam morocănos, deoarece treaba asta mă plictisea cumplit. Fata părea dezamăgită. Cu asprime, îmi porunci să vin la dînsa de dimineață. În chemare, puse o intonație pe care n-am putut s-o descifrez. A doua zi urcai scările cu un buchet în brațe. Clădirea părea pustie, cu locatari plecați. În
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cel mai de seamă personaj a încredințato că, pentru a părea serios, flăcăul trebuie să se prezinte la post. Ocazii se vor ivi destule mai pe urmă. Fiind al unei autorități, punctul acesta de vedere a cîștigat-o pe bătrîna puțin dezamăgită. Mie, în schimb, mi-a produs o senzație de leșin. M-am consolat cu ideea că, după cum spunea Popescu, aveam acum prilejul să cunosc îndeaproape realitatea socialistă. * Pentru repartiție ne-au cărat în capitală. Toți cei din vagonul trenului hodorogit
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
interveni.” Bețivanul uitase această etapă, dar, auzind glasul Directorului, Își luase seama și se apucase să cotrobăie prin servieta căzută Într-o rână. Scosese de acolo un butoiaș și răspândise pe capul bălan al vițelului o zeamă căcănie, cu mișcarea dezamăgită, dar și voioasă, a omului beat care-și toarnă În pahar ultimele picături dintr-o sticlă. „Urmează operația propriu-zisă.” Dintr-o cutie de metal fusese scos la lumină un briceag lucitor, cu prăseaua mare și lama scurtă. Veterinarul prinsese Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o luase și, ca să nu se audă bubuitul, când se apropiase de sat o dusese de coarne și făcuse cu ea ceea ce avea să se vadă un sfert de secol și mai bine după acea Îngrozitoare Întâmplare. Baronu se arătă dezamăgit. „Și ce averi vrei tu să dezgropi acolo, prostovane? Ce-a fost fier a ruginit demult; nici măcar cu o armă ca lumea nu ne putem alege. O să fie muncă de-a-mboulea...” „Prost ești tu”, oftă Vieru, „ia gândește-te cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
păstrând pentru sine restul. Ectoraș dăduse spargerea vieții lui În chiar cabinetul temutului său tată, Directorul. Furase de acolo două drapele cu franjuri și ciucuri aurii și le dăduse lui Titel ca să fabrice din ele pe Zmeul zmeilor. Cel mai dezamăgit de neputința fiarei de a se Înălța după atâtea investiții de bani, materiale și așteptări Înfrigurate, pline de dureroase delicii, fusese Ion Vieru, care, ca să pună cum trebuie lucrurile la punct și ca să sfârșească pentru totdeauna acel vis frumos, luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
învăța să suferi, Dormi, veți învăța să plângi. Liu‐ liu ... liu‐liu ... mugur mic, Suntem slabi și de nimic. Dormi cuminte, dormi tăcut, Plângi cumva că te‐ai născut? Tinerețea ta‐ i sortită Să se stingă în neștire, Stearpă și dezamăgită, Fără dor, fără iubire. Nani ... ochișorii mei Cât timp lumea n- o știi ce‐i. Liu - liu, prunc, prin anii lungi Plec sărman, sărman s‐ajungi, Singurel sub toată zarea, Sărăcuț și fără nume, Ca noi toți urmând cărarea, Vei
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
al lui nu putea să nu se sperie de o asemenea întorsătură a evenimentelor. — N-avem încotro. Trebuie să dați ordinul de a ridica tabăra. Astfel povățuit de Oyamada Nobushige și de ceilalți, Katsuyori se retrase, pe neașteptate. Cât de dezamăgit se simțea! Deși cei douăzeci de mii de soldați pe care contase la vremea plecării nu se angajaseră nici măcar într-o singură luptă, vasalii și oamenii care se întorceau acum, cu el, la Nirasaki, nu numărau mai mult de patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
al zburătoarelor rare. — Nu văd nici un călugăr, spuse Mitsuhide, oprindu-se în fața unui templu ruinat; părea să fie surprins de meticulozitatea lui Nobunaga. Nu mai e nici un suflet viu pe muntele ăsta? Hai să încercăm la templul principal. Arăta destul de dezamăgit. Poate se gândise că avea să vadă puterea latentă a călugărilor-războinici trezindu-se din nou la viață pe munte, în ciuda supremației lui Nobunaga. Dar, când ajunseră, în sfârșit, pe locul fostului templu principal și al sălii de lectură, văzură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zise ea după ce văzu În mine o cauză pierdută. Doar de curiozitate...ți-l amintești pe Adi? Adi... Adi... Am Încercat să mă concentrez. Nu cunoșteam pe nimeni cu numele ăsta. ― Nu, am răspuns În cele din urmă. Maria oftă dezamăgită. ― E prietenul meu, explică ea. Îți doreai foarte mult să Îl cunoști. Dacă spui tu... Mă bucuram că avea În sfârșit pe cineva, dar chiar nu aveam chef să aud despre asta În acel moment. Speram să lase discuția baltă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
În mine. ― Ăăă, Bianca, te superi dacă nu mă Întorc cu tine acasă azi? Chiar trebuie să lămuresc ceva cu el. ― Cine e tipul? ― El e Victor, cel de care ți-am povestit În ora de engleză. Bianca se strâmbă dezamăgită. ― Ah, acel Victor. Te las atunci. Baftă! Se Îndepărtă, iar eu și Victor am Început să Înaintăm unul către altul. El nu părea să știe de ce eram atât de furioasă, dar nu-mi păsa. Avea să Înțeleagă foarte curând. ― Alisia
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
loc cu voi, ceilalți, așa-i? Trebuie să le protejeze intimitatea. Altfel voi, ăștialalți, v-ați duce la ziare de cum ați ieși și le-ați vinde poveștile. Sex în iadul cocainei sau alte chestii de genul ăsta. Avea dreptate. Eram dezamăgită, dar nu foarte. în fond, probabil c-o să le văd pe vedete la ora mesei și în alte ocazii în care poți să socializezi. Poate că se organizau și seri de dans. —Și normal că celebritățile or să aibă niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Chestie care însemna că amândoi trebuia să ne convingem că eram într-o stare destul de precară ca să fiu internată. Billings m-a privit îndelung cu o expresie gânditoare, a zis „Mmmmm“ și a notat aproape tot ce-am spus. Eram dezamăgită că nu fuma pipă, așa cum îmi închipuisem. Billings mi-a pus întrebări legate de drogurile pe care le luam, iar eu am încercat să fiu sinceră. Mă rog, aproximativ sinceră. în mod straniu, cantitatea și varietatea drogurilor pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a năpustit el. îți place vinul? Bei mult vin? — Nu, într-adevăr, am răspuns eu, deși de obicei nu spuneam lucruri de genul „nu, într-adevăr“. Am întrebat doar așa, am adăugat. Fir-ar al dracului! m-am gândit foarte dezamăgită. Slavă Domnului că-mi adusesem Valiumul cu mine! Va trebui să-ți controlăm valiza, a spus doctorul. Sper că nu te deranjează. Deloc, am zâmbit eu plină de grație. Bravo mie că ascunsesem Valiumul în geantă! — Desigur, va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Tu pentru ce ai fost internată? m-a întrebat Davy. —Pentru droguri, am răspuns eu cu un zâmbet care spunea „îți vine să crezi așa ceva?“. Nimic altceva? m-a întrebat Davy cu speranță. — Nu, am spus eu nedumerită. Părea destul de dezamăgit, așa că și-a coborât din nou ochii spre farfuria sa pe care odihnea un munte de gulii, cartofi și cotlete. Tu pentru ce ești internat? l-am întrebat eu. Mi s-a părut că așa era politicos. Sunt cartofor, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fuseseră internați. Alcoolicii îi luau, ca număr, pe dependenții de droguri cam cu patru la unu. Și mai erau și câțiva bulimici. Dar în tot grupul nu era decât un singur cartofor: Davy. Nu era de mirare că era complet dezamăgit. O femeie grasă, îmbrăcată într-o salopetă portocalie imensă mi-a trântit în față o farfurie cu cotlete și gulii. —Mulțumesc, am zâmbit eu cu grație. Dar sunt vegetariană. Și? m-a întrebat ea răsucindu-și buzele à la Elvis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe jos, clădirea avea să arate exact ca hotelul luxos la care visasem. Dar, între timp, constatam cu nemulțumire că semăna mai degrabă cu un orfelinat desprins din romanele lui Dickens. Când mi-am văzut dormitorul am fost și mai dezamăgită. De fapt, am fost de-a dreptul nedumerită. Trebuia să fie chiar așa de mic? Cele două paturi minuscule înghesuite înăuntru abia dacă încăpeau. în afara dimensiunilor, sau mai curând a lipsei lor, asemănările încăperii cu o chilie de călugăr se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am pescuit sticla și am decis s-o ascund în comoda de lângă pat. Dar când am încercat să mă ridic, cuvertura roz s-a lipit de mine. Cum încercam s-o desprind, alt colț se lipea la loc. Eram frustrată, dezamăgită și de-a dreptul furibundă! 9tc "9" Haide, m-am îmbărbătat singură. Să luăm partea bună a lucrurilor! Gândește-te la jacuzzi, la masaje, la tratamentele cu ierburi de mare, la împachetările cu nămol, la toate chestiile haioase care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ta. Mi-a venit să spun că nu, eu n-am s-o urăsc, dar am tăcut din gură. —Și Barry Grant? m-am interesat eu. —Ea e din Liverpool. Am înțeles. Ei, eu sunt în grupul lui Josephine. Eram dezamăgită că nu nimerisem în grupurile celor cu nume haioase. A urmat un cor de voci care au scandat „Nu Sora Josephine!“ și „Doamne!“ și „Tipa e dură ca o bucată de cremene!“ și „A făcut un bărbat în toată firea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
picioare și dându-mi oarecare osteneală să-i fiu pe plac. Asta deși, chiar înainte de a-i vedea verigheta de pe deget, mi-am dat seama că era însurat. îl dădeau de gol puloverul pufos și pantalonii neșifonați. Mă simțeam destul de dezamăgită. —Cum te înțelegi cu ceata asta de nebuni? m-a întrebat el indicându-mi printr-o mișcare a capului camera plină cu pulovere maro. M-am simțit invadată de un soi de căldură. Iată un om normal! — Sunt OK, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de la ceremonia de Confirmare. I-am zâmbit liniștitor. Nu că ar fi avut nevoie de așa ceva. Mi-a răspuns cu un zâmbet care semăna cu acela al unui clovn trist. Știam c-o să fie o ședință plictisitoare și eram ușor dezamăgită. Abia așteptasem să aflu dacă i-o trăgea John Joe unei oi. Soția lui Neil, Emer, arăta și mai banală decât ziua trecută. Am disprețuit-o automat fiindcă făcuse atâta tămbălău din cauza faptului că Neil bea sau nu bea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]