1,677 matches
-
III, 44). Într-un alt loc, orgoliul e dus și mai departe: „Singura utilitate a lui Dumnezeu (sau a ideii de Dumnezeu) este aceea că îți îngăduie să te rupi de oameni fără să cazi în narcisism, în delir, în dezgust, în păcatele Eului. ș...ț Iată de ce i-am invidiat întotdeauna pe cei care cred, fiind totodată incapabil să pricep cum reușesc. Mi se pare mai lesne să te crezi Dumnezeu decât să crezi în Dumnezeu” (III, 307). Au existat
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
spune: „Să concepi un orgoliu cosmic, să te crezi egalul lui Dumnezeu sau chiar superior lui Ă asta da. Dar să rivalizezi cu oamenii, să fii ceva în ochii lor, nu, nici vorbă” (III, 52). De n-ar fi reversul dezgustului de sine, l-am recunoaște aici pe acel Cioran din tinerețe. Or, în fața unei astfel de situații, gloria comună i se pare de domeniul derizoriului. În 1961, notează: „Nimic nu seamănă mai mult cu neantul decât gloria la Paris! Nu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Din stofa aceasta ar fi trebuit să lipsească orgoliul. Or, „Sunt cât se poate de orgolios, dar uneori, chiar adesea, când mă aplec asupra mea, îmi vine să vomit” (I, 141) notează Cioran. În totul, disprețuiește orgoliul care îi stârnește dezgustul de sine. Există, însă, și excepții: „Nu suport orgoliul decât la damnați, la dezmoșteniți, la infirmi” (idem). Să se considere oare el însuși un damnat, un dezmoștenit, un infirm? Oricum, orgoliul său e al unui sceptic, însoțit, deci, de retractările
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
umilește” (I, 359). La drept vorbind, observă cu ușurință cât de fragil e orice efort în tendința de mortificare a eului. Iată-l mirându-se, probabil în urma unei întâmplări care l-a avut drept erou și care i-a stârnit dezgustul de sine: „Să disprețuiești lumea întreagă Ă și să accepți elogiile primului venit!” (I, 176). Notează cu altă ocazie: „Măgulirea acționează asupră-mi cum acționează asupra celorlalți. Spre deosebire de ei însă, când îi constat efectele, sufăr (fără să rămân insensibil la
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
zilnică de oameni cărora nu am nimic să le spun. Ar trebui să mă mut în alt cartier, oraș, țară, continent etc. etc.” (idem). Să nu ne oprim. Cu altă ocazie, după șase ore și jumătate de conversație, Cioran nota: „Dezgust, oboseală, furie, dorință de a-mi zbura creierii” (I, 250). Totuși, în fragmentul imediat anterior, el părea convins că abia topirea în neesențial poate asigura fericirea: „Nu suntem fericiți decât dacă ne lăsăm mistuiți de setea de neesențial” (I, 250
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
rușine e vorba atunci când, la poalele unei faleze, în fața masei de rocă, Cioran spune că ar fi avut „până la spaimă, percepția fragilității, a inexistenței oricărei cărni. Și a ridicolului vieții” (I, 42). Rușinea de a avea trup? Cioran coboară până la dezgustul de a avea unul. Își spune: „Cât mă dezgustă carnea! O nesfârșită sumă de căderi Ă așa se împlinește degradarea noastră de fiecare zi. Dacă ar exista un Dumnezeu, ne-ar fi cruțat de corvoada de a hrăni un hoit
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
univers fără timp, provincie absolută Ă obiect al tuturor regretelor mele” (I, 88). Trăind în această provincie, Cioran simte că se sufocă de anonimat și caută miezul lumii. Dar când ajunge la el, trăiește nostalgia paradisului pierdut. În ambele cazuri, dezgust de sine. propriile contradicții, care îl macină, îl fac, oricum, să incrimineze lumea și să-și flageleze ereditatea, strămoșii, ființa. Până și propria familie e vinovată de neputințele pe care le explorează cu aviditate: „Ai mei, mama și tata: cu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cei care au aceleași defecte ca noi” (I, 125). La fel de adevărat este că, la Cioran, iubirea se transformă în ură. Iată: „Vai de scriitorul pe care l-am admirat prea mult. Admirația mea se va preface curând în ură sau dezgust. Nu-i pot ierta pe cei din care mi-am făcut idoli. Mai devreme sau mai târziu, în mine se trezește iconoclasmul” (I, 146). Să nu fie valabilă observația aceasta și pentru strămoșii săi, pentru neamul său? Spune Cioran: „Toată
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
un principiu", înfundîndu-se în teancuri de hîrțoage, esgte oare numitul Ilie doar un slujbaș muncit, devorat de ambiții? Ce se ascunde îndărătul acestei încrîncenări? Terfeloage peste terfeloage, dar nu tu o tresărire de bucurie, nici măcar un palpit de suferință numai dezgust. Și o crescîndă amăgire de sine. Prins în roțile unui mecanism implacabil, uniformizator, amploaiatul de al asigurări sociale s-a birocratizat pînă la autoanulare, conformismul care zăcea într-unul ieșind fatalmente al suprafață. Căutând să se sustragă unui climat irespirabil
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
partenerilor cuplului. Aceștia sunt sursa „atracției” și a „plăcerii” erotice, contribuind la producerea stării de „satisfacție sexuală” și a „sentimentului de plenitudine”, care unesc cei doi parteneri ai cuplului. În mod egal însă, excitanții sexuali negativi, neplăcuți, pot produce repulsie, dezgust, neliniște anxioasă, frică de partener, rușine, angoasă etc. La fel, o acțiune prelungită, mai ales după orgasm, a acțiunii excitanților sexuali, chiar pozitivi, devine neplăcută, alterând relația erotico-sexuală. În fine, se mai discută în acest context și complexul de „excitanți
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
sexuale”. În acest context este realizată forma totală a atracției și dorinței sexuale. Este de la sine înțeles faptul că orice fel de abatere de la modalitatea de „a se înfățișa”, prezentată mai sus, duce la repulsie și la refuzul partenerului, la dezgust. Aceasta ține de o prezență nedorită, o ținută neglijentă, o conversație rudimentară, vulgară, neadecvată situației, de gesturile obscene, de igiena precară etc. că senzațiile auditive sunt cele care creează o ambianță plăcută, de intimitate. Ele sunt reprezentate prin sunete melodioase
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
expresii vulgare, inadecvate, expunerea publică a nudității corporale etc., sunt acte indecente care violează bunul-simț și normele moralei publice. Ele sunt acte reprobabile, care produc repulsie și revoltă. Expresiile injurioase, obscene, sau expunerea publică a zonelor sexuale produc „rușine” și „dezgust”, fiind considerate forme de insultă publică. Exhibiționismul este un act cu semnificație negativă la adresa normelor sociale. El tulbură echilibrul moral al Cetății, fiind considerat o „provocare” la adresa legilor morale și civile. Absența rușinii, în acest caz, traduce o slăbire sau
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
este mai presus de orice artificiu, vidare de sens sau exercițiu demolator. Dacă cititorii se află, la începutul drumului și fac abia primii pași în lumea teatrului, lectura, devine preludiul unor opțiuni existențiale și profesionale care ocolesc fățiș derizoriul și dezgustul afișat de tehnicism și experimentalism față de condiția umană. Care sunt însă uneltele și credințele îmbrățișate de Alexa Visarion, pârghiile pe care și le-a ales și care i-au adus succesul și notorietatea? Răspunsul la această întrebare se află cuprins
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
conflict, fapt care presupune identificarea cauzelor acestuia, a variantelor de soluționare si aplicarea soluției cele mai eficiente pentru ambele părți. Nesoluționarea conflictului profesor-elev sau soluționarea parțială poate alimenta refuzul elevului de frecventare a școlii si induce acestuia un sentiment de dezgust în raport cu activitățile școlare, atitudini care „nivelează” calea spre absenteism școlar. 3 Șoitu, L., Hăvârneanu, C., Agresivitatea în școală, Ed. Institutului european, Iasi, 2001, p. 39 4 Neamțu, G., op.cit., p. 846 Consiliul Local Inspectoratu l școlar Unitatea de învățământ Organizații
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3139]
-
relevă nevoia lui Swann de a interpreta fără încetare "absențele, ieșirile și minciunile Odettei" și consideră că speculațiile personajului, "animate de scrisoarea iubitei sale pentru Forcheville, apogeu al minciunii, sfîrșesc prin a înscrie în iubire atracția colecționarului pentru rivali și dezgustul său pasional pentru o Odette prostituată."(6) "Dezgustul pasional" pentru partenerul care trădează poate fi citit, dincolo de natura pervertită a pasiunii nu pe deplin conștientizată pentru impur, și ca formă de competiție între rivali, în care victima pune condițiile învingătorului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
încetare "absențele, ieșirile și minciunile Odettei" și consideră că speculațiile personajului, "animate de scrisoarea iubitei sale pentru Forcheville, apogeu al minciunii, sfîrșesc prin a înscrie în iubire atracția colecționarului pentru rivali și dezgustul său pasional pentru o Odette prostituată."(6) "Dezgustul pasional" pentru partenerul care trădează poate fi citit, dincolo de natura pervertită a pasiunii nu pe deplin conștientizată pentru impur, și ca formă de competiție între rivali, în care victima pune condițiile învingătorului. Un triunghi al pasiunii, sau ceea ce René Girard
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
aia interesată de copii. Tata o prostise bine! În așteptarea mesei, tata i-a lăsat să stea pe canapea în fața televizorului. Să vă purtați frumos, da? a zis tata, mai mult spre Marcu. Ce-i cu asta? a făcut cu dezgust Marcu. O prietenă. Păi credeam că-ți petreci timpul cu noi, cu copiii tăi, nu cu toate fufele. O să vă explic mai încolo. Atît a zis. Nu l-a certat, nu i-a spus să vorbească frumos, n-a schițat
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
privirea mă dobori. CÎnd le sui, cînd le ridici İnimioara rău mi-o strici. ” ,, Dragostele tinerele Nu se fac din floricele. Ci din buze subțirele Din degete cu inele Și din grămezi cu mărgele. Dragostea neîmpărtășită aduce suferință și chiar dezgust de viață. Exemplificăm : ,, Foaie verde foi de nuc Fire-ar ceasu afurisit CÎnd m-apucai de iubit Mai bine aș fi murit. Foaie verde-a bobului Din pricina dorului Și din a iubitului Fac umbră pămîntului. ” Pentru faptele rău cugetate și
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
cu ceea ce arată fața ei prin mimică și corpul ei prin gesturi. Cel mai credibil mesaj al unui om este acela al gesturilor; urmează mimica și abia apoi cuvintele. Degeaba îi spui prietenului că-l iubești dacă mimica ta arată dezgust; degeaba zâmbești cuiva cu bunăvoință dacă mâinile tale se frământă temătoare. În mod aparent bizar, o femeie care se machiază nu vorbește cu fața, ci cu trupul. Acela care o întâlnește privește fugitiv pe fața ei, o înca drează în
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
presa fiind împotriva lui. Năpasta este primită cu mari rezerve de către critică și public. În 1891, scriitorul este respins de la premiul Academiei prin intervenția mărginită a lui D.A. Sturdza, care îl acuză de imoralitate în operă. Toate acestea contribuie la dezgustul crescând al scriitorului față de lumea în care trăiește, cu atât mai mult cu cât el, împreună cu familia, continuă să se zbată în dificultăți materiale. De câteva ori vrea să se mute în Ardeal, la Sibiu sau la Brașov, dar nu
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
primele luni de viață comună revolta intervine. Dinco lo de ne înțelegerile economice, sentimentele joacă un rol din ce în ce mai important, atunci când se judecă o relație conjugală. Cuvintele folosite pentru a arăta incompatibilitatea afectivă sunt foarte dure: scârbă, urâciune, neunire, scârnă vie, dezgust. Alteori, partenera refuză să-și îndeplinească atribuțiile conjugale ca semn de protest contra unei căsătorii pe care n-a dorit-o și pe care n-o dorește, susținând în fața instanței că nu l-a plăcut pe soț nici înainte de căsătorie
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
până la obsesie a concepției lui Nietzsche despre puterea de a lupta contra debilitaților, a sănătății contra bolii, desfășurarea unei mușcătoare ironii (mult diferită de sistematică și dialectica ironie și sobrietate prezente la Kierkegaard), preocuparea pentru lupta contra vulgarității și a dezgustului, atitudinea ambivalenta față de vocația poetica, atracția seducătoare, dar căreia îi rezista, pe care o are asupra lor conștiința religioasă, ostilitatea față de istorie și față de mare parte din aspectele vieții moderne. Ceea ce lipsește în opera lui Cioran este efortul disperat al
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
descoperisem universul platonic. Și atunci, în clipa aceea minunată, a început o nouă etapă în viața mea, marcată de o luptă eternă între tenebre și lumina, între lumea oamenilor și universul ideilor"16. Petrarca în Secretum 17 scrie: "Taedium vital dezgustul de viață este singura pasiune aspră, dureroasă și cumplită în stare pură". Cioran pare a-și însuși această stare, devenind apologetul dezgustului de viață, al lehamitei că intrinseca vieții. În fața neantului, este sinuciderea o soluție? se întreabă Cioran. Din punct
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
între tenebre și lumina, între lumea oamenilor și universul ideilor"16. Petrarca în Secretum 17 scrie: "Taedium vital dezgustul de viață este singura pasiune aspră, dureroasă și cumplită în stare pură". Cioran pare a-și însuși această stare, devenind apologetul dezgustului de viață, al lehamitei că intrinseca vieții. În fața neantului, este sinuciderea o soluție? se întreabă Cioran. Din punct de vedere teoretic, da, gândul că te poți sinucide oricând deja te eliberează. Vede în sinucidere "un act religios", pentru că e o
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și supraviețuiește", este revelația golului, sleirea delirului care justifică sau inventează viața. Putem vorbi la Cioran despre o receptare personalizată a lumii, prin intensitatea trăirilor personale, printr-un taedium vitae subiectiv? Petrarca, citat de Pascal Quignard, scrie în Secrete că "dezgustul de viață este singura pasiune aspră, dureroasă și cumplită în stare pură"51. Tolstoi se temea de nebunie mai mult decât de moarte, dar își disprețuia în același timp starea de normalitate. Emoțiile lui Cioran sunt departe de echilibru și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]