2,118 matches
-
acest acum bezmetic unde orice speranță are cârpit un petic, iar semenii au devenit statui. M-am săturat de-același veșnic grui pe care-orice urcuș este estetic. Vom da în iureș buzna în cel dintâi frenetic unde nici resemnare, nici deznădejde nu-i. Nu pregeta și haide să-ți arăt cum ghioceii-nfruntă cel mai cumplit omăt, iar viscolul devine adiere. Ținându-ne de mână vom sta pe Everest și-mbrățișarea noastră va-nvinge-orice durere din viața ce-a ajuns să fie
AFLUX NU PREGETA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373088_a_374417]
-
George Nicolae Podișor , publicat în Ediția nr. 415 din 19 februarie 2012. Miros de floare Aroma gurii de Rai E de vânzare Ademenire Clipa așteaptă Buze foșnind în sărut Înmugurirea Identitate Ca un ghiocel Ziua pierdută-n rodiri Căutând bulbul Deznădejde Simplă hulire - Întoarcerea-n pântece Nici o schimbare... Circulație Sună depășirea Doar clapele gândului Trec bariera Topografică Măsura umbrei Glezna dintre doi fluturi Și-un fir de iarbă ... Citește mai mult OfertăMiros de floareAroma gurii de RaiE de vânzareAdemenireClipa așteaptăBuze foșnind
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
după toate semnele ce nu vor fi alese, nici n-a văzut în limpedele aer a construcției ce nu este acolo, acela pe care nu l-a bântuit amețeala îndepărtării de un țel, neliniștea de mijloace, previziunea întârzierilor și-a deznădejdilor, nu a cunoscut edenul imaginar. Unii poeți europeni văd edenul în imaginea tulburată de posibil, așa cum după Valery, logica imaginativă specifică ochiului de creație poetică reprezintă o singură însușire a lucrurilor și le evocă pe taote celelalte. Edenul în poezie
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]
-
din când în când. Obloanele sunt trase. E noapte și e frig. Tăcerea e un strigăt ce nu mă mai încape. Unghii de suferință în suflet îmi înfig și las gropari de gânduri în dor mormânt să-mi sape. Oceanul deznădejdii, rupând ultimul dig, aruncă peste mine imensele lui ape și n-am măcar puterea pe nume să te strig. Anatol Covali Referință Bibliografică: Obloanele sunt trase / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1910, Anul VI, 24 martie 2016
OBLOANELE SUNT TRASE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373299_a_374628]
-
soi de supușenie, de cumințenie plină de adorație, aproape medievală, se bănuiește din folosirea mereu a majusculei atunci când se referă la cel iubit. O undă de tristețe o cuprinde la slăbirea legăturii dintre ea și El. Niciodată însă nu este deznădejde, ori disperare, deoarece e vorba de o iubire ce poate continua, alimentată veșnic de iubirea unuia dintre cei doi, așa cum nesfârșită este iubirea lui Dumnezeu. „Sufletul meu se simte/ singur și părăsit/ alungat din roiul gândurilor Tale”( Rug pentrusuflet). Dacă
“SUFLET CA UN CER MÂNGÂIAT DE LUNĂ” CORINA DIMITRIU – “ÎN PREATÂRZIUL CLIPEI”, EDITURA ROVIMED PUBLISHER, BACĂU, 2014 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372191_a_373520]
-
frumoasă Și ne intră toamna fericită-n casă, Cu lumina-i sfântă, cu arome dulci, Ca o hărmălaie lacomă de prunci. Grâul în hambare e-adunat din spice, O să cadă bruma, frunza o să pice, Poezia noastră, în această arcă Nicio deznădejde nu ne mai încearcă! Pleacă vara asta, tristă, fără ploi, Pleacă vara asta, vom pleca și noi, Dar e-atâta treabă, încă, prin grădină, Pleacă vara asta, alta o să vină... Referință Bibliografică: Pleacă vara asta... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare
PLEACĂ VARA ASTA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372254_a_373583]
-
de câmp, ci flori create din fapte. Știam că Tu îmi rostuiai drumul meu, înainte să spun binețe vieții și pe care aveam să umblu. Credeam că voi rămâne cu aceste vise neînălțate în văzduh întreaga mea viață. De ce atâta deznădejde în sufletul meu? Pentru că nu îndrăzneam să cred, nu în Tine, ci în mine! Eu copilul timid care doar visa cu gândurile sprijinite de cer. Nutresc astăzi gând de recunoșință față de Tine pentru că mi-ai dat voie să visez și
SCRISOARE CǍTRE DUMNEZEU de CARMEN MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372264_a_373593]
-
indiferent cât de potrivnice ne-au fost, uneori, destinul, oamenii și împrejurările, cei dinaintea noastră au găsit totdeauna în ei puterea de a se ridica după fiecare cădere, și de a merge mai departe. Că nu s-au lăsat pradă deznădejdii și renunțării, chiar dacă unii au clacat și au evadat în moarte sau în resemnare. Că și-au desăvârșit devenirea prin suferință, mântuindu-și destinul. Cartea profesorului Grigore Gociu, încheind, cu acest al treilea volum, proiectul unui “altfel de jurnal” (cum
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
haz de necaz”. Arhetipală este și “situația-limită” a autorului-protagonist, erou, martor și narator al propriului “jurnal”, silit dureros să-și cumpănească șansele, să-și încarce bateriile energetice de la surse neașteptate, deseori născocite, un fel de robinsonadă, o pendulare dramatică între deznădejdea temeinică și optimismul cu minime șanse (pag. 55). Obsedantele repetiții ale unor fapte și întâmplări sunt niște expectorații ale amărăciunii și obidei unei generații, niște rejecții, motivate de resentimentele unor vinovați fără vină, frustrați împotriva voinței lor și a oricărei
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
care-ți aduce năvală de amintiri, care te-au bucurat cândva și îți lipsesc, acum îți înăbușesc sufletul. Și astfel, ajungi la o esențială criză de personalitate. Dacă credința din adâncul tău nu va ieși la iveală, vei cădea în deznădejde; dacă speranța că poți găsi calea de întoarcere nu va licări în ochii tăi, nu vei căuta forțe să începi călătoria, iar ceea ce te va scoate și din deznădejde, și îți va dărui din nou puterea sufletească pentru a face
MOȘ MACHE..EPILOG de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379693_a_381022]
-
din adâncul tău nu va ieși la iveală, vei cădea în deznădejde; dacă speranța că poți găsi calea de întoarcere nu va licări în ochii tăi, nu vei căuta forțe să începi călătoria, iar ceea ce te va scoate și din deznădejde, și îți va dărui din nou puterea sufletească pentru a face pasul mântuitor, este amintirea dragostei ce ți-o poartă Tatăl, prin veșnică așteptare, care stă privind în zare. Ceea ce mă frământă și mai mult este faptul că mulți dintre
MOȘ MACHE..EPILOG de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379693_a_381022]
-
strică ori putrezesc". Gândurile cele rele sunt asemenea unor avioane care caută aeroporturi. Ele zboară, dar nu trebuie să aterizeze. Lupta de a alunga din noi cele necurate, ne face să ajungem la întristare, stres, nemulțumire de noi înșine, neîncredere, deznădejde etc, la nimic din cele plăcute lui Dumnezeu. Să nu căutăm lupta cu cele rele. Pentru că din cauza nedesăvârșirii noastre, tot lucrul rău prinde rădăcini în noi. Credem că îndepărtăm lucrul rău, însă din neștiință, noi îl cultivăm. Să ne lăsăm
MOȘ MACHE..EPILOG de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379693_a_381022]
-
pe cine să întreb? Tatăl nostru care...”... ... A făcut doar un foarte mic ocol pentru a trece pe la alimentară și prin piața din apropierea locuinței. Mergea cu capul plecat, cu privirea în pământ, pentru a nu i se putea citi durerea și deznădejdea ce o stăpâneau. Întâmplarea ajunsese la urechile vecinilor și-i venea foarte greu să le suporte privirile pline de compătimire, ori să răspundă la întrebările care parcă-i loveau tâmplele și timpanele urechilor: "Gata? A venit?... Au găsit-o? Trăiește
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
174); “Mi-am găsit credința, îi sunt și enoriaș și sacerdot, iar singurătatea e doar chilia de ‘binecuvântare’” (ibidem). Este interesant de remarcat că, deși destructurată, inconsistentă, redusă la adieri, culori, umbre, siluete, deși fragmentată și generatoare de însingurare și deznădejde (“...ca într-un bazar de poeme ad-hoc, se destrămau combinațiile și permutările, unele într-altele, confuz, migrator...”; “Umbra e ecoul trupului meu de carne și sânge, de minte, inimă și simțire”), lumea evocată de Maria Nițu nu e despiritualizată. Nu
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
liniște-n alcovul unde-am disecat iubirea... Adormită, fericirea, reflecta pe fața-ți movul Din tulipele cuminți unde ne-am ascuns de lacrimi Și săruturi, arse patimi, dragoste cu scos din minți... ...Am sorbit ca dintr-o cupă tot absintul deznădejdii, Labirintul cu primejdii ne-a atras cu dor de ducă... Când ne-am presărat pe creștet toată urna cu cenușă, Ne priveau de după ușă îngeri triști cu zâmbet veșted... Și-o Madonă din icoana adornată cu magnolii Alb drapată în
EU ȘI ZEUL VAGABOND de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375674_a_377003]
-
-l observe, sau... Înțelese!... Porni într-o goană nebună, invocând numele fiicei, dar nu își auzea vocea! Sau o auzea venind de departe... Nu înțelegea! Nu conta... continua să alerge până se trezi pe betonul rece, strângând la piept cu deznădejde un trup firav, ce tremura tăcut, cutremurat de suspine molcome. Referință Bibliografică: Dileme ( fragment 22) / Silvia Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2191, Anul VI, 30 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvia Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
o zi cu modestie și cu simplitate: Am scris un roman!” Am rămas mută de uimire și de admirație, știind prin câte trecuse în ultima vreme. Mă gândeam că, pentru cei mai mulți dintre pământeni, atâta suferință s-ar fi transformat în deznădejde, dar Carmen, care are legături nebănuite cu Dumnezeu, știe că deznădejdea e un mare păcat. Ea a reușit astfel să transforme durerea în forță creatoare. Suferința ei a devenit lirism. (p. 5) Iubirea în paginile romanului vine în primul rând
BAKI YMERI DESPRE CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375713_a_377042]
-
Am rămas mută de uimire și de admirație, știind prin câte trecuse în ultima vreme. Mă gândeam că, pentru cei mai mulți dintre pământeni, atâta suferință s-ar fi transformat în deznădejde, dar Carmen, care are legături nebănuite cu Dumnezeu, știe că deznădejdea e un mare păcat. Ea a reușit astfel să transforme durerea în forță creatoare. Suferința ei a devenit lirism. (p. 5) Iubirea în paginile romanului vine în primul rând: Mamă, dacă vrei să pleci, întâi învață-mă să iubesc! După
BAKI YMERI DESPRE CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375713_a_377042]
-
-l să vină cu fiecare gând, rugăminte pe care o poartă ani de-a rândul, ajungând ea însăși în iarna vieții (Îți scriu cu dor), înlănțuită de „lianele unui trup / fără suflet”. Ca în elegiile bacoviene, poeta își strigă cu deznădejde dorul de iubire în pofida toamnei din sine și din afară visând, sperând ca cel iubit să-i devină părtaș sentimentelor sale. Conștientă însă de puterea tăcutului zeu, ea revine, parcă, în realitatea cotidiană, convinsă că „niciun gând nu poate / opri
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
-n/ mii de isoscele,/ acum, când/ Soarele încearcă să apună / pe brațele lungi / cât razele din priviri,/ acum înțeleg/ nefirescul din mine, / nenăscutul / din care aș vrea să evadez,/ în care mi-e greu să renasc.” ( Acum înțeleg). Să fie deznădejde, să fie înțelegerea aceea din urmă... că nimic nu durează o veșnicie, că orice geometrie se închide în conul ei de umbră și resemnare? Ce se va întâmpla cu muntele și cu Sisif? Cine va mai trudi, zi și noapte
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379238_a_380567]
-
bezna unei lumi trecătoare”.( Tânguire). Subtilele variații ale cuvântului care cutreieră spațiile pline de rod ale imaginarului, ating o notă diafană , chiar dacă poetul Titi Nechita oprit ”la porțile tăcerii”, constată, adesea, că ”timpul hain mi-a luat toate comorile”. Sigur, deznădejdea și extazul sunt stări specifice unui poet. Dar, iată, când ”zarea își culcă neputința peste culmi”, adăugând picături de elixir intelectual, cuvintele prin viață, din nou, se dezlănțuie într-un univers poetic feeric, cu metafore deosebite, voluptate a trăirilor, ascultând
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
împlinire și-l va scăpa de teama dispariției definitive. Și, poate,... scapi în altă dimensiune de vis!/ Și-atunci... ACOLO,/ La marginea speranțelor luminii mi-am zis:/ În moarte nimeni nu ar trebui primit... neprimenit!/ Și-atunci.... ACOLO,/ La marginea deznădejdii,/ Înconjurat de primejdii, /...mi-am dat seama, uimit,/ Că nu mai are de ce să-mi fie frică de EA,/ Deoarece... La marginea zorilor eu am mai murit de multe ori: / UNEORI... Remodelat alături de urma de dor a frumuseții,/ ALTEORI... Doar
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
clipă, într-o pasiune dezlănțuită și n-a inventat pentru suflet un sentiment fără moarte? Cine nu cunoaște durerea adâncului și tremurul nestăvilit al gândului, zborul neprefăcut al dorinței și lacrima uscată sub gene? Cine nu cunoaște mâna întinsă a deznădejde spre cer, sărutul născut din sărut, inocența trupului arzând de dorință?” ( Lenuș Lungu / Noaptea adun clipele). Ușurința de a se mișca în planul imaginarului, fantezia, puterea de asociere a cuvintelor, creează emoția estetică, tensiunea lirică. Oare când în luptă dreaptă
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
fără înoarcere... mereu. E un cerc, o roată care se-nvârte și se mișcă mereu, deși sunt piedici, deși strigă mulți că nu e drept... Va fi mereu ce-i între cuvinte, va fi mereu ce e între strigăte de deznădejde. Căci liniștea vorbește mai mult în suflet decât oricine. E o teamă că fără acțiune va fi același timp, e o frică mare că fără cuvinte nu se va schimba nimic.”( Tăcerea de sticlă / Lungu Lenuș). Tot în preajma erosului și
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
după toate semnele ce nu vor fi alese,nici n-a văzut în limpedele aer a construcției ce nu este acolo,acela pe care nu l-a bântuit amețeala îndepărtării de un țel,neliniștea de mijloace,previziunea întârzierilor și-a deznădejdilor,nu a cunoscut edenul imaginar.Unii poeți europeni văd edenul în imaginea tulburată de posibil,așa cum după Valery,logica imaginativă specifică ochiului de creație poetică reprezintă o singură însușire a lucrurilor și le evocă pe taote celelalte. Edenul în poezie
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]