1,549 matches
-
absurd, acest element se estompează chiar în timp ce asculți cuvântul narațiunii. Orice formă de violență sau cruzime trece imediat într-o altă lumină, inițial nesigură, apoi tot mai voalată, până devine calmă și retrasă. În unele situații, ajunge de-a dreptul diafană, enigmatică. Astfel, se spune despre Diogene, excentricul filozof din Sinope, că își scandaliza contemporanii cu gesturile sale neobișnuit de libere. Printre altele, . Cum singur va mărturisi, dacă a le face ca atare nu-i absurd, nu-i absurd nici a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
absurd, acest element se estompează chiar în timp ce asculți cuvântul narațiunii. Orice formă de violență sau cruzime trece imediat într-o altă lumină, inițial nesigură, apoi tot mai voalată, până devine calmă și retrasă. În unele situații, ajunge de-a dreptul diafană, enigmatică. Astfel, se spune despre Diogene, excentricul filozof din Sinope, că își scandaliza contemporanii cu gesturile sale neobișnuit de libere. Printre altele, . Cum singur va mărturisi, dacă a le face ca atare nu-i absurd, nu-i absurd nici a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
în vreme ce își făcea loc, la rândul său, prin grămadă, în căutarea unui cal, Sebastianus scruta mulțimea, căutând-o pe Lidania. O zări, în sfârșit, și observă că rămânea în spate: trăgea după ea o copilă mărunțică și cu un ten diafan, nu fără ca aceasta să-i opună rezistență; fata întorcea mereu îndărăt privirea rătăcită și părea să bâlbâie cuvinte fără șir. Văzându-l că se apropie, ochii ei se luminară: — Sebastianus! Deci trăiești! El o chemă de îndată: — Hai să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aproape. Îl descoperirăm: o ciocănitoare suia și cobora pe trunchiul unui copac, preocupată adânc, fără să ne dea nici o atenție. Vântul suna în brazi, ca o bură de ploaie. Iluzia era dezmințită de petele de lumină care, ca niște frunze diafane de aur, jucau pe bănci, pe masă, pe broboada, pe rochia și pe mâinile Adelei. Aici, în intimitatea singurătății, cu bustul ei, în care palpita viața, sprijinit pe masă, cu tulpanul legat pe frunte, era atât de femeie! Proiectată pe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
aminte cum m-am gândit că era în pericol să i se încurce în spițe. Când s-a dat jos de pe bicicletă - cu o săritură sprintenă și un pic cam enervantă - am văzut că fusta era făcută dintr-un material diafan. Eteric a fost cuvântul care mi-a venit în minte. O persoană eterică, m-am gândit. Apoi am închis mașina și am plecat. Am cunoscut-o pe Sheba oficial mai târziu, în aceeași zi, când Ted Mawson, directorul adjunct, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
largi și confortabile de care își amintea Zach și nu renunțase la tunsoarea copilărească, în stil paj. Femeia asta arăta ca Jina. Nu era deloc palidă și transparentă, ci avea pe față o roșeață furioasă. Nu era nici pe departe diafană, ci strângea din pumni, iar piciorușul îi bătea pământul din cauza nervilor. Nenorocitule, i-a spus ea și, ca nici o fantomă pe care Zach ar fi putut să și-o închipuie, Jina din fața lui a izbucnit în plâns. Zach s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
frumusețea curbelor de șolduri reci când le-ating cu ochiul tainic pe nostalgice poteci. treci ca o idee-n toamnă care lasă-n urmă iz de arome pământene ambalate-n roz-birbriz. ochiul meu se pierde-n vise și în forme diafane cu imaginile-nchise, pot să-ți scriu două romane. pasul tău e înălțare visul ce coboară-n gând, umbra ta, rază de soare ce se joacă pe mormânt. lași ulciorul nopții scrum când te-adapi în ape sfinte din fântâna
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pale dinspre canapea. Mă apropiai fără cuvânt. Nici o tresărire, nici o cută a rochiei ei nu se mișca, poate e numai ideea despre Ana, gândii speriat. Mă aflu în fața unei simple idei, îmi vorbii, altfel cum se explică trecerea ei spre diafan, privirea, muțenia, nemișcarea aceasta aberantă? Ba nu! Deodată zâmbi, făcu doi pași către mine, se apropie atât de mult că-i simții suflarea. - „De ce te uiți?” vorbi; ne îmbrățișarăm și camera, toată, căpătă culoarea rochiei ei. „Până când?” - și iată-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
care o reprezintă. De exemplu, fetele care lucrau pentru EarthSource aveau toate un aer frust și rugos, în timp ce echipa de la Bergdorf Baby era alcătuită din clone ale lui Carolyn Bessette Kennedy, atât de eterice și de rafinate, cu părul lor diafan, încât păreau o altă specie umană. Cum profilul Candy Grrrl era oarecum rebel și trăsnit, trebuia să mă îmbrac conform rolului, dar m-am obișnuit destul de repede. Bizareriile sunt apanajul femeilor tinere, iar eu aveam treizeci și unu de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ale amfiteatrului văzu un bărbat care își acoperea capul cu gluga mantiei. Înspăimântat, îl recunoscu pe Ausper, care ridica mâinile spre el, arătându-i cerul. Dintre norii adunați la orizont se ivea, abia vizibil pe cerul după-amiezii de octombrie, discul diafan al lunii în descreștere. 38 — Luna... Luna ne-a ajutat să învingem, zise Antonius cu glas stins. În cortul comandanților din tabăra flaviană, generalul armatei răzvrătiților era pe moarte. Titus se apleca din când în când spre el, cercetând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
era lăsate sub cutii cilindrice din metal, ca să se netezească cât mai multe dintre cute. Când apărea în toată măreția eforturilor sale, arăta de parcă se pregătea să participe la o paradă de modă. Dupatta îi flutura în urmă în valuri diafane acoperind perisajul, iar cantitățile impresionate de bijuterii care făceau parte din costumație străluceau și sclipeau la ea pe față, pe care și-o pudrase cu roz și alb. De fapt, era îmbrăcată chiar nepotrivit pentru un drum la piață. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
albe, și senine În albele crivate, de cristal... * Baladă O noapte de sineală din vremi voievodale... Plecase voievodul în lupte blestemate; Iar eu păzeam domnița închisă în cetate- O, noaptea, de sineală, de epoci triumfale... Dormeau, adânc, oștenii în noaptea diafană Când eu sării afară din cortul de mătasă- Vedeam o semilună pe zare cum se lasă, Și nălucit, crezusem- Flamura otomană. Cu ceata buimăcită fugeam, acum, călare, Dar boarea nopții clare ne-ntoarse la cetate Și povestindu-mi visul domniței
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
O’Toole și Dolores Jones, Virgil Dolores și Jones O’Toole, Virgil O’Dolores și Dolores O’Virgil. Ca doi ciudați: William Fitzhenry și Henry Fitzwilliam. Chicoti în timp ce muncea. La început nu a văzut stafia. Stătea în ușă, înaltă și diafană, părând îngrijorată și încercând să se decidă cum să-și formuleze problemele în fața ei. în cele din urmă, pentru că ea continua s-o ignore, a tușit. Ea s-a întoars către ușă, cuvântul Virgil! i s-a format pe buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
unul din ochii violeți închis. — Nu, într-adevăr, spuse repede Vultur-în-Zbor. Elfrida Gribb intră în cameră. Nu părea deloc urâțită de nopțil de nesomn. Mai mult, împrejurimile casei și lumina cețoasă a zilei nu făceau decât să-i sporească drăgălășenia diafană. — Trebuie să-l ierți pe soțul meu, zise ea. I se pare extrem de palpitant că ești aici. Mi-e teamă că a devenit puțin prea agitat. Voi doi trebuie să aveți o discuție lungă. Eu în schimb, o să mă-nvârt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
baltă, măcar de data asta. E o furtună într-un pahar cu apă. Omul era pe moarte, ce naiba. Când mori, îți vin lucruri în cap care nu au nici o legătură cu ce se întâmplă în jurul tău. Și-a aranjat eșarfa diafană din jurul gâtului cu mâinile ei rotunde și plinuțe ca ale unui îngeraș dintr-o frescă. — Am să schimb subiectul ca să nu cazi în butoiul cu melancolie. Ia spune-mi mai bine cu ce banc cu blonde l-ai cadorisit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și își tot plimba ochii de colo-colo, uitându-se parcă după ea. Exact atunci se auzi zarvă în dreptul ușii și Belinda intră în sfârșit în bar, urmată de Charles de Groot. Pentru o secundă, toată lumea a amuțit în fața frumuseții ei diafane, dându-i ocazia să exclame: —Tati! Suki! Iertați-mă că am întârziat atât. Traficul a fost cumplit. —Trafic? Puteai practic să mergi pe jos din apartamentul lui Charles, a replicat Suki tăios. Acum, că Belinda venise, Suki abia dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Cu gândul acum treaz, zorea spre dânsul. Intr-o ultimă proiecție de lună i se păru că vede casa ei înaltă odihnindu-se pe piața cu lespezi solitare. Peste somnul material al orașului, ipnoza acelei nopți lucra, totuși, tăcut, albastru, diafan. Dete Prundenilor un ultim gînd: în conacul burghez al Hallipilor stau fatalități seculare; vestibulul părăsit semăna cu parodia unui templu și Mika-Le cu o păpușă de lemn, ca acele care se găsesc în bagajul sarcofagiilor sărace. Același material înrudește, la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
al efigiei, râse Nory. - Desenul incomplet nu are totuși nici un echivoc - urmă Miri - nici chiar pe acela al adolescenței. Pe epreuvele în care i se văd ochii, sunt plini de ceața gândurilor întregi, și gura cu desen candid poartă surâsul diafan al simțirei depline. Se împrăștie însă, din oricare înfățișare a ei, o neliniște nelămurită ... O Evă, au zis de acord toți cercetătorii, dar pe care în atâtea pasionate încercări, pictorul o lăsa mereu neisprăvită, pierzând, în nedeslușirea fondului, linia totuși
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
toți ceilalți și pentru că l-ai ocărî. Nu l-aș ocărî, l-aș spânzura, pentru că mi-a stricat, cu excepția dumnealui, socotelile bune despre ceilalți. Mini căută în aer spânzurătorile. Întâlni, zvelt și smălțat cu crini de porțelan, stâlpul telegrafului. Firele diafane palpitau și muzica lor fină o auzeai ca pe o închipuire. Minunat instrument al inteligenței, pe care se cânta melodia poemului omenesc al civilizației, aventura extraordinară, pe care cosmul se miră el singur că o petrece. 63 Erau oprite la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
astfel printre aventurile și siluetele rafinate ale vieței prezente, în gândurile omenești, ca într-un Veglione tumultos, uncie mofluzul Pierrot, arlechinul cu clopoței, fracul sinistru, toga ridicolă, clovnii nenumărați, Hamletul nesăbuit trag în dansul lor vedenii albe, învăluite în vălurile diafane ale idealului și înconjură îngîmfările cu rochii perlate, cinismul în maiou de baie, pijamalele nerușinărei curente, ușoarele aeroplane ale dorințelor contimporane, scafandrii necuviincioși ai fundurilor de suflet. - Cu mămăliguță, Lino! Cu mămăliguță să-mi dai smântâna. IV Dejunul prepelițelor fu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fățiș. Aproape nu mai era îngăduit să păstrezi nespeculate astfel de obiecte de preț, să nu te desfaci de ele, pe timpul unei așa de excentrice finanțări, a unui trai așa de exagerat. Smaragdul era în adevăr uimitor, filigrama o horbotă diafană, iar brățara o cătușă de aur masiv. O desfătare pentru o privire lacomă după lucrul frumos și de preț. Lui Mini aurul îi da mereu impresia vie a realităței lui suverane, îl admira ca pe cel mai minunat filon al
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
acest inedit târg cu câte o nouă floare, care cu greu își găsește loc în balconul supraaglomerat. Bună dimineața! - este salutul pe care îl adresez în zorii fiecărei zile dragelor și iubitelor mele flori. În timp ce le admir prospețimea și frumusețea diafană, le mângâi cu privirea, le alint cu vorbe dulci, le adresez întrebări privitoare la felul cum au dormit și la trebuințele pe care le au, le laud cumințenia și strădania de a se face tot mai mari și mai frumoase
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Ce grozav ar fi! Dar ea este doar o biată femeie și veșnicia nu-i e destinată. În absența infinitului se va mulțumi să-și toarcă timpul pe care-l mai are, dărăcindu-l până se subțiază ca un fir diafan. În interiorul palanchinului, aerul este foarte cald și închis, mirosurile de mâncare, de sudoare stătută și apă de trandafiri se amestecă, biruite de un altul mai ascuțit, amărui. Încă o dată, mâna Amritei se întinde spre cutia mică de medicamente, din lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fără floare..... Castani-și râd în plete pregătind falnic intrarea cu flori albe în buchete vor să sărute zarea. Noaptea-și închide pleoapa trebuie să vină zorii să vestească dimineața să pornească-n zbor cocorii. O zi împrăștie vântul miresme diafane în aerul ce mângâie clipele-n zbor, pe gene s-așează sclipiri astrale și privirea se-ncarcă cu-n tainic fior. Amintirea trezește doruri uitate și valuri ciudate mă-nvăluie ușor, te simt lângă mine deși ești departe și-n gură
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
albastru înălbită într-o scânteiere de oglindă, curba molcomă se rotunjea în dreapta, în lumină, atât de prelungă și de pierdută. încât, în depărtare Colnicul Hora înainta ca o citadelă, în vârful cel mai înalt, părând un castel de vis, albăstrui, diafan și tremurător printre aburii trandafirii ai orizontului. Paralelă îmi face impresia că locuitorii orășelului meu seamănă între ei, bărbații în maiou și șlapi își lustruiesc mașina ori sapă fără convingere o bucată de grădină, femeile în pantaloni, cu țigara în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]