1,556 matches
-
dumnezeiește, marșul nupțial a sunat ca din ceruri iar tânărul a simțit că îndoielile lui se clatină, că există, într-adevăr, ceva și el nu a avut timpul sau ocazia să afle ce anume. Îngenuncheați pe scăunele în fața altarului, Luana diafană în rochia albă de mireasă, Ștefan de o frumusețe unică în costumul negru, ei și-au jurat, în fața preotului și a lui Dumnezeu, fidelitate, iubire și înțelegere la bine și la rău iar mai apoi au aflat că ceea ce Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a fost silit să tacă și, după kontakion, a început slujba. A durat cam mult, iar eu n-am reușit să mă concentrez în reculegerea mea. În schimb, m-am uitat atent la episcopul Severo, așezat pe tronul său. Devenise diafan, și odăjdiile păreau mai curând să-l țină în capul oaselor, decât să-l îmbrace. După ce au arătat tuturor pâinea și vinul, arhidiaconii au tras cortinele în fața altarului pentru a tăinui momentul sfințirii, timp în care preotul Giovanni m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
știa dacă să-l creadă, pentru că, deși de obicei se îmbrăca în fustă și bluză la birou, acasă purta invariabil blugi. Reducerea de douăzeci la sută îi strecurase în minte ideea că ar fi putut arăta bine într-o rochie diafană și feminină, cu imprimeuri de trandafiri roșii; o rochie despre care vânzătoarele îi spuseseră că îi stătea „drăgălaș“. Asta și dorise, să arate drăgălașă și plăpândă și romantică, pentru ca Aidan să se simtă ultramasculin când o cerea în căsătorie, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
își dădu seama că nu putea să adoarmă. Atunci se ridică din pat și aprinse lumina la baie, realizând că tocmai întunericul camerei o deranja. Nu era chiar așa de întuneric, pentru că razele felinarului din stradă pătrundeau prin perdelele ei diafane, scăldând camera într-o lumină aurie slabă, care i se părea de obicei plăcută; dar în această seară nu era suficientă. Așa că aprinse becul la baie și lăsă ușa deschisă ca să nu se simtă înăbușită de beznă. Dar tot nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de 750 de mililitri - mă informează Jean-Claude atât de serios și plin de importanță, Încât mă pufnește râsul. Un băiețel răz- gâiat care Îmi arată colecția sa de mașinuțe. Jacqueline poartă astă-seară o bluză bleu care Îi dă un aer diafan. Cu mișcări agile și Îndemânatice scoate dintr-o oală uriașă trei homari aburinzi pe care Îi așază pe farfurii, alături de câte un cartof copt, cu unt și o lingură de soté de legume. Fiecare mișcare a ei alunecă lin În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mâini Îndemânatice Îmi deschid nasturii de la bluză și niște buze mult mai moi decât ale lui Îmi sărută sânii. Apoi mâinile lui Jean-Claude iau locul buzelor, În timp ce mâinile Îndemânatice coboară spre nasturii de la blugi, urmate la scurt timp de buzele diafane care Îmi alintă pline de Îndrăzneală sexul. Nu sunt sigură dacă ceea ce se Întâmplă e real sau am adormit și am cel mai erotic vis din toată viața mea. Dimineață mă trezesc singură Într-un pat imens, cu privirea unui
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
sfîntă mînă-n vastu-adînc sublim, Întoarse roată cercul Sorții cu lacrimi și amar suspin Și zise: "Revino, O rătăcitoareo, cînd ziua Norilor sfîrși-se-va." Astfel zicînd, căzu în mare, un leș alb palid. În chin căzu și curse prin Pînză ei cea diafana, 75 Spectru-i8 ieșindu-i din picioare în vîlvătăi de foc. Scoase afară-n aprig chin de ale ei iubite degete, ea numărắ fiece nerv, Fiece vină și limfatic vas9, trecîndu-le prin Pînza-i de teroare. Înfricoșata și bînd lacrimi de durere
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Mădulare palide-n absența lui, și-ades Fiicele ei pe un 190 Altar de Aur arseră parfumuri: era-ntocmit în patru colțuri 81 Cu o Cerească Artă, Gravat cu gingășie și sculptat ca să incinte pe-a lor întunecată mama. Urcînd în diafanele-i vesminte, albastrul fum se răsucea ca să re-nsuflețească Recile sale mădulare cînd Domnul ei era plecat. Și fiii ei, Cu vieți de Jertfe-aduse pe-un altar de-aramă 195 Dinspre Răsărit 82, Re-nsuflețeau sufletul ei cu vieți de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui Luban acolo unde Multe încăperi el înălțase în locul unde Tainicul copac ramuri dădea, 435 Unde Spectralii morți se jeluie; și astfel suspinînd vorbi lui Enitharmon: "Dulce-ncîntare-a Oamenilor, Enitharmon, umbros refugiu în fața mîniosului război, Dulce răspas e sînul tău cel diafan 215 sufletelor care plîng Ale acelor victime sărmane ale bătăliei; acolo ele dorm în întuneric fericit; Din viața noastră se hranesc; noi sîntem victimele lor. Simt 440 Groaznică dorința să plăsmuiesc chipuri părelnice cu trup în care morții Să poată
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
un Dumnezeu din depărtări, sînt frate și prieten;/ În sinurile voastre locuiesc, și voi în mine locuiți." (Jerusalem, 4, 18-19). 214 (VII, 427) Supremă stingere în veșnică durere: "definiție" a Morții Veșnice că descensus ad inferos etern. 215 (VII, 437) diafan / translucent: Lit. "translucid", "transparent în mod imperfect"; transluciditatea presupune grade de opacitate difuza. 216 (VII, 460) vînturile Golgonoozei: Probabil semnifică inspirația divină. Blake, ca și alți romantici, se înscrie în tradiția moștenita în acest sens de la Democrit (inspirația că suflu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
exemplu. Relația dintre ansamblul corpurilor subtile și acelea fizice este o ignorare reciprocă, nu doar tactilă, dar și vizuală etc. Sau, cum se exprimă , “în timp ce unii oameni dotați psihic văd fantomele (corpuri astrale, n.n.) ca fiind alcătuite dintr’o substanță diafană, fantomele, la rândul lor, ne văd pe noi, în ciuda corpului nostru fizic dens, ca pe niște ființe diafane, ireale”. Adică, planele corelative specifice celor doi termeni sunt paralele, suprapuse/întrepătrunse, dar lipsite de contact.</footnote> și nici cu vreun om
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
vizuală etc. Sau, cum se exprimă , “în timp ce unii oameni dotați psihic văd fantomele (corpuri astrale, n.n.) ca fiind alcătuite dintr’o substanță diafană, fantomele, la rândul lor, ne văd pe noi, în ciuda corpului nostru fizic dens, ca pe niște ființe diafane, ireale”. Adică, planele corelative specifice celor doi termeni sunt paralele, suprapuse/întrepătrunse, dar lipsite de contact.</footnote> și nici cu vreun om în stare de veghe; un om aflat într’o stare similară (somn, de exemplu) poate fi însă contactat
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
Florile cornului tânăr, 1961), recomandată cu căldură de Otilia Cazimir. Se văd numaidecât influențele din Tudor Arghezi (în poezia căminului și a paternității) și mai ales din Ion Pillat. Trece la o lirică neosimbolistă, suavă și ceremonioasă (o ceremonie a diafanului), cu o imagistică barocă, de priceput orfevru în ultimele cărți. Modelele sunt acum Ion Barbu și, într-o oarecare măsură, Dan Botta. Poetul tinde spre un lirism ermetizant, dar ermetismul este limitat la suprafața versului. Spiritul elegiac din adâncurile ființei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
mele. - Și în acest jurnal se scrie și despre dumneavoastră? - S-ar putea, așa, amintiri. Că eram o soră mai mică. Uitați-vă: «Sâmbătă, 11 aprilie 1942. Ieri a fost o zi adevărată de primăvară. Cer albastru-alb, nourași ușori, albi, diafani, soare ușor căldicel, vânt plăcut de primăvară. M-am plimbat aproape trei ceasuri. Eram atât de obosită când m-am întors, ca și copiii cei mici pe care-i scoți la soare. îmi venea să zburd, să sar și totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Eugen Herovanu și D. Karnabatt. Primul dintre ei este și cel mai activ, semnând, printre altele, Oda, poemul în proză Poeme barbare, satirele Masă de maus și Mi-ar fi rușine, poeziile Anul Nou și Adio, ambele intrate în volumul Diafane. A Steuerman-Rodion traduce versuri din Heine și Sully Proudhomme, Eugen Herovanu transpune din Goethe, Hugo și Baudelaire, iar Mihai Codreanu din Byron. Ioan Adam colaborează cu schițe din seria intitulată Poznășii țărănești, pe care o continuă și în alte gazete
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288488_a_289817]
-
baza unei alte logici decât cea care domina modelul ontologic clasic. În acest punct intervine "intuiția contradictoriului"461 a lui Ștefan Lupașcu: "dincolo de reprezentarea fizico-matematică a fenomenelor naturale, bazată pe datele macroscopice ale experienței și țesând un fel de pânză diafană omogenă și continuă (prin intermediul infinitului matematic), țâșnește de pretutindeni un discontinuu de dualități antinomice și un antagonism contradictoriu, atât structural, cât și funcțional"462. Existența lumii pare să fie subîntinsă de un gen de ordine a contradictoriului, în totală opoziție
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
o pasăre. Petreceam iarna așteptîndu-le și astfel viața mea avea și acest sens tainic, pe care nu l-am mai împărtășit nimănui. Ideea era zborul, era pasărea. Venea primăvara ca o domniță, parcă dansînd din pene, ca dintr-o rochie diafană, delicată și lejeră. de multe ori cu o floricică în cioc, iar în rest cînta. Îmbătător. Natură pură și siluetă brîncușiană. Părea să se cunoască bine pe sine și stăpînea zborul perfect, în timp ce eu mă tîram pe pămînt. Mă învăța
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Gloria sus răsare, RL, 1997, 3; Borbély, Xenograme, 65-70; Ileana Ioanid, Insomniacii veacului, București, 2001, 195-217; Adrian Miroiu, Un eseu: „Omul recent”, OC, 2002, 102; Ion Bogdan Lefter, Pe altă spirală a istoriei..., OC, 2002, 102; Paul Cernat, Catedrala fundamentalismului diafan, OC, 2002, 103; Livius Ciocârlie, Măsura lucrurilor, RL, 2002, 9; Virgil Nemoianu, Câștigul și pierderea, RL, 2002, 9; Bogdan Tătaru-Cazaban, A fi modern ca exercițiu spiritual, RL, 2002, 9; Ștefan Vianu, Critica modernității la H.-R. Patapievici, RL, 2002, 12
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
sufletului și a caracterului țăranului finlandez"96. Horia Oprișan precizează că țăranul lui Kivi era o apariție mult prea dură, colțuroasă, stridentă în tonuri, pentru August Ahlqvist, care probabil ar fi acceptat mai ușor "niște țărani gen Alecsandri sau Grigorescu, diafani, nenaturali"97. Articolul dedicat lui Aleksis Stenvall Kivi se încheie cu mențiunea că, în vreme ce numele lui August Ahlqvist este reținut doar de istoriile literare, Kivi este încă viu în conștiința finlandezilor 98. Sub același titlu Doi mari scriitori finlandezi: Aleksis
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
cel mai apreciat este Emil Botta, care, cu o atitudine ironică în fața vieții și a morții, „aduce un univers liric cu desăvârșire nou, atât ca viziune, cât și ca expresie”, urzind, „cu o finețe de mare artist”, „vălurile unei tristeți diafane”. Recenzând volume de proză semnate de Mihail Sadoveanu („farmec literar”, „forță epică”, admirabile tablouri din natură, galerie de personaje originale, bonomie, savuros umor), Mateiu I. Caragiale (considerat „printre magicienii verbului literar românesc”, creator al unor „minunate și muzicale evocări”, pline
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288113_a_289442]
-
i-a inspirat Tristia, Doina, In mare tenebrarum. Nu-i uităm pe E. Ciuchi, Maria Cunțan, D.N. Ciotori, V. Cisman. M. Codreanu (născut în 1876), maestru desăvârșit în arta sonetului, ca un alt Petrarca, a pus în sonete două volume: Diafane și Din când în când. George Coșbuc 12, născut în 1866 și venit la București în 1883, este poetul român cel mai original după Eminescu, de care se deosebește radical prin natura inspirației. Poezia acestui țăran din Transilvania, plină de
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
-o la Sankt-Petersburg, ea traducea emoția profundă pe care i-o provoca geniul lui Rubinstein prin aceste impresii entuziaste: "Era ca și cum pianul ar fi dispărut sub acea putere, apoi parcă ar fi fost o muzică a sferelor sau o legendă diafană. În cântarea lui erau o delicatețe și o poezie cu adevărat fermecătoare. Geniul face ca forța și virtuozitatea prodigioase să pară numai secundare, sau acestea sunt atât de impunătoare încât parcă ești strivit și totuși ai vrea să salți de
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
of Nature, or, Ghosts and Ghost Seers, Catherine Crowe observă, cu morga de care dau dovadă fetele bătrâne atunci când abordează spiristismul, că, deși spectrul îi poate apărea subiectului fie asemănător până la confuzie cu imaginea reală a persoanei, fie sub chipul diafan al unei umbre, "forma este, în fiecare caz, la fel de eterică și de imaterială" (1848: I, 348). Eroul va simți aceasta pe pielea lui, dacă ne permiteți jocul de cuvinte, la finalul experienței sale terifiante, atunci când elucidează, malgré soi, misterul dispariției
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
înțeles s-arată Apa-și găsește apa și în cuvânt cuvântul În inimă murg tânăr un înțeles să bată, Din hamul de furtună să se desfacă vântul. Îți treci ca un descântec mâna prin evocare... Lumea capătă străluciri cristaline, devine diafană și muzicală: Ascultă: șlefuită în muzici sticla crăngii, Profund glasul iubirii rostogolit pe minge În floare, ireală e lacrima tălăngii Și-n scoarță suveniru-i răbojul pe meninge... A scrie înseamnă încă o dată pentru poet a contura, prin aproximări succesive, infinitele
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
parcă prin toate simțurile. Toposul poate fi considerat eternul spațiu mioritic, iar versurile se înscriu pe linia liricii lui Lucian Blaga sau a lui Ioan Alexandru, influențe ce se vor menține și ulterior. Erosul, adesea prezent, are însemnele unei iubiri diafane. Uneori se întrevede freamătul adolescentin al ruperii de trecut, de lumea copilăriei și maturizarea prin căutarea de sine. Această contradicție lăuntrică este sugerată și de opoziția dintre satul luminos și orașul sumbru, întunericul provocându-i poetului înfiorare, neliniște. Niciodată departe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290429_a_291758]