1,082 matches
-
Nivelul frastic (enunțul) / 181 5.1.3. Sintagmatica semnelor verbale / 183 5.2. Semantica / 185 5.2.1. Semie, polisemie și ambiguitate / 186 5.2.2. Semantică intensională/ semantică extensională / 194 5.2.3. Categorii semantice / 197 5.2.4. Dihotomii semantice fundamentale / 200 5.3. Pragmatica / 204 5.3.1. Mijloace de persuasiune / 208 5.3.2. Metamorfoze ale relației jurnalist-cititor / 218 Capitolul 6. Analiza contrastivă: Timpul, Românul, România liberă și Pressa / 223 6.1. Descrierea corpusului și criterii de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în aria extralingvistică, în special pentru desemnarea științei ca limbaj. Greimas consideră că "știința nu este limbaj decât în măsura în care acesta este înțeles ca loc de mediere, ca un ecran pe care se desemnează formele inteligibile ale lumii"20. Afirmația evidențiază dihotomia limbaj obiect/ metalimbaj, cel din urmă având rolul de a traduce, de a face sensibile trăsăturile celui dintâi. În perspectiva lui Greimas, limbajul este o manifestare a semnificației, indiferent de substanța pe care o are semnificantul. O trecere în revistă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
instituția bisericii nu și-ar dovedi utilitatea. "Atât discursul religios, cât și cel politic desemnează valori și le decid ierarhia"100. În vreme ce limbajul politic se construiește în jurul unor valori precum adevăr, dreptate, egalitate, libertate, dreptate, solidaritate etc., limbajul religios cultivă dihotomia bine-rău, propunând modele, semnificații, norme, în consonanță cu valorile creștine. Limbaj politic vs. limbaj juridic O analiză a limbajului juridic, în calitate de instrument de comunicare specific domeniului juridic-administrativ, nu poate oculta dimensiunea pragmatică a acestuia. Mai mult decât în celelalte domenii
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
conceptuale care guvernează articolele în ansamblul lor. 5.2. Semantica Abordarea semantică vizează aspecte precum: stabilirea sensurilor, evidențierea elementelor calitative - denotative și conotative, analize de tip cantitativ (frecvența termenilor, topoi tematici), analiza retorică a limbajului, identificarea simbolurilor, a miturilor și dihotomiilor semantice, stabilirea mecanismelor de realizare a coerenței. Fără a putea vorbi de un lexic specializat în cazul limbajului politic, ci de utilizarea particulară a lexicului comun, pe care emitentul îl înzestrează cu valori semantice individuale, manifestările discursive din spațiul politic
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
după ridicarea la potență a aceluiași estrem de către următori, trebuia neapărat să vină ca remediu contra lui estremul fonetismului absolut, a iubirii nemărginite a limbei numai românești și esclusivitate față cu limba latină și cele surori"408. 5.2.4. Dihotomii semantice fundamentale Structura profundă a limbajului politic eminescian permite identificarea unor dihotomii semantice care străbat publicistica, conferindu-i unitate și coerență semantică: trecut/ prezent, naționalism/ cosmopolitism, liberal/ conservator, suzeranitate/ vasalitate. Fiecare dintre aceste dihotomii descrie cadrul desfășurării semanticii limbajului politic
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
vină ca remediu contra lui estremul fonetismului absolut, a iubirii nemărginite a limbei numai românești și esclusivitate față cu limba latină și cele surori"408. 5.2.4. Dihotomii semantice fundamentale Structura profundă a limbajului politic eminescian permite identificarea unor dihotomii semantice care străbat publicistica, conferindu-i unitate și coerență semantică: trecut/ prezent, naționalism/ cosmopolitism, liberal/ conservator, suzeranitate/ vasalitate. Fiecare dintre aceste dihotomii descrie cadrul desfășurării semanticii limbajului politic eminescian, favorizând exprimarea opțiunilor și atitudinilor politice ale jurnalistului. a) Trecut/ prezent
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cele surori"408. 5.2.4. Dihotomii semantice fundamentale Structura profundă a limbajului politic eminescian permite identificarea unor dihotomii semantice care străbat publicistica, conferindu-i unitate și coerență semantică: trecut/ prezent, naționalism/ cosmopolitism, liberal/ conservator, suzeranitate/ vasalitate. Fiecare dintre aceste dihotomii descrie cadrul desfășurării semanticii limbajului politic eminescian, favorizând exprimarea opțiunilor și atitudinilor politice ale jurnalistului. a) Trecut/ prezent. Acuzat frecvent că proiectează asupra trecutului o perspectivă idilică, Eminescu transformă istoria în element de referință pentru actele prezentului, convins fiind că
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
publicistic al vremii. Analiza vocabularului s-a sprijinit pe tehnici ale lingvisticii computaționale care ne-au permis procesarea întregului corpus publicistic, în vederea stabilirii unui inventar lexical specific scrisului jurnalistic eminescian. Analiza semantică a evidențiat polarizarea limbajului politic eminescian în jurul unor dihotomii semantice fundamentale, care conferă unitate și coerență scrisului jurnalistic. În acest sens, dialecticile trecut/ prezent, naționalism/ cosmopolitism, liberal/ conservator, suzeranitate/ vasalitate circumscriu dimensiunile fundamentale ale problematicii articolelor, favorizând, în același timp, exprimarea gândirii politice a jurnalistului. Caracterul polisemic al limbajului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
mass-media etc. Ca un rezumat al acestor încercări de instanțiere a apariției termenului și a începuturilor utilizării sale, este interesant de menționat efortul sintetizator al Margaretei Rose, care în Parody, ancient, modern, and postmodern (1993) construiește o diagramă bazată pe dihotomia negativ/pozitiv, inventariind astfel atât lucrările care au marcat consolidarea termenului în mai multe domenii, cât și conceptele de bază care s-au dezvoltat o dată cu acestea. Cu toate neajunsurile inerente acestui tip de demers care se folosește de doar două
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de a reflecta asupra cauzelor interne ale destrămării modernismului și de a-l lectura și rescrie din perspectiva asumării acestui final inerent (final pe care susținătorii acestei orientări îl citesc din "declinul istoriei", pierderea unității, a autonomiei individuale etc.). Urmând dihotomia continuitate ruptură, Best și Kellner 160 disting între două tipuri de teorii postmoderne: teoria extremă sau "puternică" ("strong postmodern theory") și teoria moderată ("modest mode of postmodern discourse"). Prima dintre ele postulează ruptura modernism postmodernism, care se răsfrânge și în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a societății"279. Se observă aici premisa ce subîntinde acest raționament, premisă tradițională conform căreia limbajul oral este originea limbajului scris. Dar presupoziția va fi răsturnată de însuși Barthes în lucrările sale ulterioare; astfel, în Variațiuni pe tema scriiturii, în legătură cu dihotomiile oral/scris, limbă scrisă/limbă vorbită, ni se atrage atenția că "este necesar să amintim, de fiecare dată când este posibil, disparitatea și, dacă se poate, independența celor două limbaje: cel de-al doilea nu derivă pur și simplu din
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
să descrie deteritorializările dorinței și să elibereze fluxurile sale, pe care le văd deopotrivă fixate în forme opresive prin intermediul familiei, economiei, statului etc. Pentru Deleuze și Guattari, dorința este revoluționară prin însăși esența ei, fiind o mașină productivă, ce deconstruiește dihotomiile tradiționale dintre subiectiv și obiectiv, bază și suprastructură, realitate și aparență etc. În dezvoltarea acestei teorii, cât și în aceea a rizomului, Deleuze și Guattari procedează convergent cu efortul lui Derrida de a interpreta filosofia occidentală în termenii logicii binare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
centralitate, dispare și instanța puterii, sursa ei nu mai poate fi identificată cu exactitate, fiind de o asemenea manieră diseminată în societate, încât reperarea în termeni de emițători sau poli a devenit imposibilă. Hiperrealitatea conduce la indiferențiere, la colapsul tuturor dihotomiilor și contradicțiilor, astfel încât lumea în care trăim ne este prezentată ca aflându-se în plin proces de implozie, de ștergere a diferențelor clasice. Caleidoscopul social prezentat de către Baudrillard este, probabil, temeiul caleidoscopului literar și al vitezei resimțite în textele sale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ci indistincția dintre activ și pasiv"451 (s.a.). După cum au remarcat exegeții săi, conceptele de hiperrealitate și simulacru ocupă un rol-cheie în scrierile lui Baudrillard, asigurându-i baza multiplelor deconstrucții pe care le va efectua și a colapsului categoriilor și dihotomiilor subiect obiect, suprafață adâncime, aparență realitate etc. Chiar dacă și alți autori au utilizat conceptul de hiperrealitate, el nu a dobândit forța și amplitudinea pe care le observăm în textele baudrillardiene, unde a luat forma unei condiții generale a societății postmoderne
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pace. Cassian înțelege natura umană sub cele două stări ale ei: natura originară, după cum a vrut-o Dumnezeu pentru noi, și natura așa cum a devenit ea naturală ca urmare a căderii. În antropologia lui Cassian, cele două perspective explică aparenta dihotomie prezentă între discuțiile dintre har și voința liberă aflată în ton cu teologia creștină răsăriteană. La el accentul se pune mai ales pe programul ascetic și pe puterea patimilor. Astfel, natural este războiul dintre trup și duh. Condiția umană e
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a fi consolidată, între 1945 și 1948 fiind relativ precară și până la neutralizarea politică a Anei Pauker și a susținătorilor săi Vasile Luca și Teohari Georgescu, survenită la începutul anului 1952, instabilă. În istoriografia perioadei 1945-1952 se întâlnește uneori o dihotomie pernicioasă, aceea dintre comuniștii așa-zis "locali" sau naționali, conduși de Gheorghiu-Dej, respectiv comuniștii ajunși după 23 august de la Moscova, denumiți "internaționaliști" sau simplu "moscoviți", a căror figură emblematică era încarnată de Ana Pauker, secondată de Vasile Luca și de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Deletant (2001, 118; 2006: 129-130; Deletant, Pearton: 1998, 177) sau de Vladimir Tismăneanu (2005: 123; Tismăneanu, Vasile: 2008, 20-21, 32, 96), respectiv Liviu Țîrău (2005: 334-337) și Liviu Rotman (2004: 158-159). Și fostul redactor al Scânteii, Sorin Toma, opinează că dihotomia mai sus analizată nu are nici un sens atunci când se pune problema înțelegerii haoticei lupte pentru putere care a convulsionat comunismul românesc în faza sa incipientă de dezvoltare. Acesta afirmă că Gheorghiu-Dej a început să fie remarcat în manieră pozitivă la
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
soarte unui Rajk, Kostov, sau, în mai mică măsură, Gomułka, datorită protecției care îi era oferită de persoane care aparțineau anturajului lui Stalin însuși (Granville: 1995b, 34-35; Granville: 2002, 544). Este demonstrată astfel din nou, dacă mai era nevoie, inconsistența dihotomiilor "comuniști nativi" sau patrioți, moderați și orientați înspre reforme, respectiv "comuniști moscoviți", străini și responsabili de utilizarea metodelor post-revoluționar leniniste. O altă figură importantă a revoluției maghiare, de data aceasta mai puțin cunoscută, este aceea a colonelului Pál Maléter. În
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
acestea din urmă alimentându-se dintr-un fascism pe care l-am putea numi matur sau maturizat, dezvoltat atât din punct ideologic, cât și politico-organizatoric. Se poate observa cum fascismul încorporează teme ideologice leniniste, oferindu-le însă o amprentă proprie. Dihotomia proletariat-burghezie sau proletariat-imperialism este transpusă pe coordonate naționale, transformându-se în dihotomia "națiuni proletare"-"națiuni imperialiste"; foarte interesant, distincția va apărea și în discursul maoist sau al leninismului asianizat (Tsetung: 1971, 476-478), care își demonstreză astfel, și nu numai, după cum
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
putea numi matur sau maturizat, dezvoltat atât din punct ideologic, cât și politico-organizatoric. Se poate observa cum fascismul încorporează teme ideologice leniniste, oferindu-le însă o amprentă proprie. Dihotomia proletariat-burghezie sau proletariat-imperialism este transpusă pe coordonate naționale, transformându-se în dihotomia "națiuni proletare"-"națiuni imperialiste"; foarte interesant, distincția va apărea și în discursul maoist sau al leninismului asianizat (Tsetung: 1971, 476-478), care își demonstreză astfel, și nu numai, după cum vom vedea, filiația fascistă. Gregor analizează judicios maniera în care fascismul face
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
țara. Se căuta deci adevărul despre trecut, dar, atenție, este vorba de adevărul "burghez", nu de cel leninist. Moscova avea toate motivele să fie îngrijorată, așa cum se arăta reticentă și față de programul internațional al echipei reformiste, care urmărea să surmonteze dihotomia est-vest și să colaboreze liber cu orice stat ar fi dorit, în baza intereselor naționale, nu a intereselor mișcării comuniste mondiale. Dubcek a încercat în permanență să convingă conducerea PCUS, ca de altfel și pe el însuși, că nu urmărește
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
mai ales în țările dezvoltate, pentru a-și facilita inserția pe piața muncii. Au fost elaborate, în diverse țări, cadre naționale de calificare și standarde ocupaționale, pentru a acredita experiența anterioară de învățare; - în relație cu tendința anterioară, pentru reducerea dihotomiei dintre învățarea formală și cea non-formală, s-au creat și cadre naționale de acreditare a ofertelor educaționale care îndeplinesc criteriile de calitate necesare. Este o măsură pentru încurajarea participării la educație, prin realizarea de oferte mai atractive și mai calitative
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
mai ales în țările dezvoltate, pentru a-și facilita inserția pe piața muncii. Au fost elaborate, în diverse țări, cadre naționale de calificare și standarde ocupaționale, pentru a acredita experiența anterioară de învățare; - în relație cu tendința anterioară, pentru reducerea dihotomiei dintre învățarea formală și cea non-formală, s-au creat și cadre naționale de acreditare a ofertelor educaționale care îndeplinesc criteriile de calitate necesare. Este o măsură pentru încurajarea participării la educație, prin realizarea de oferte mai atractive și mai calitative
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
articol publicat În La libre Belgique, spunea că „romii sunt folosiți ca un exemplu negativ, Însă acest lucru e nesemnificativ pentru țara noastră” și că „românii sunt onești și cinstiți” (Nicolae, 2006, p. 48). Astfel, s-au creat premisele unei dihotomii: ei (romii), care creează probleme țării la nivel internațional, și ceilalți (românii), care sunt cinstiți și onești. Nu pun În discuție afirmațiile ministrului (ce ar putea fi tratate mai pe larg Într-un alt studiu), ci modul de diferențiere Între
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
ține de maturitatea și capacitatea reprezentanților romi de negociere a propriilor poziții din interiorul grupului astfel Încât, În exterior, să apară un mesaj unitar și coerent. Blocajele există, Însă și datorită mecanismelor de excluziune din societatea românească ducând la crearea unor dihotomii false: noi (români) vs. ei (romii). Rolul instituțiilor statului ar trebui să fie de reprezentare echitabilă a intereselor fiecărui grup etnic din societate, nu să promoveze politici care, În cele din urmă, duc la formarea unor altfel de oameni; nu
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]