1,449 matches
-
vedere faptul că formele în -là sau adverbul là se folosesc în mod curent pentru a desemna orice tip de obiect, indiferent dacă se află în apropiere sau în depărtare. Là neutralizează deci opoziția. De fapt, această opoziție primordială care disociază sfera eului și a elementelor care depind de el în mod imediat, de sfera non-eului nu funcționează decât în registrul spațial; ea este de asemenea valabilă pentru valorizarea și devalorizarea legată de o distanțare mai abstractă. În virtutea unei ambiguități ce
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de reperare a enunțurilor. Ține de "discurs" orice enunțare scrisă sau orală raportată la situația de enunțare (EU / TU / AICI / ACUM), altfel spus care implică o ambreiere. "Povestirea", în schimb, corespunde unui mod de enunțare narativă care se prezintă drept disociată de situația de enunțare. Acest lucru nu înseamnă, bineînțeles, că un enunț care ține de "povestire" nu ar avea un enunțător, un co-enunțător, un moment și un loc al enunțării, ci doar că urma prezenței lor este suprimată din enunț
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
sunt locuri presupuse de instituția literară, și nu un "eu" și un "tu" imediat. "Povestirea" nu implică doar o suprimare a reperajelor personale și deictice (reperaje referențiale), ea privește și dimensiunea modală a enunțării. Textele-"povestire" oferă doar aserțiuni, enunțări disociate de enunțător, în care relațiile cu co-enunțătorul sunt inexistente (nu există ordin, promisiune etc.); altfel spus, nu există structură de dialog. Distincția "povestire" / "discurs" nu trebuie confundată cu opoziția absență / prezență a deicticelor. Se dă enunțul: Paul s-a întors
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
baza momentului enunțării: un reper care ar fi situat atât în afara acestui moment al enunțării, cât și identificat cu el. Acest lucru ar explica nehotărîrea cititorilor în fata acestui tip de forme: ei le interpretează atât ca pe niște evenimente disociate de prezent, cât și ca pe o reactualizare, o "reînviere" a unor evenimente revolute. Anna Jaubert 115, la rândul ei, propune să considerăm că "prezentul își generează propria actualitate, își transportă propriul reper, cîștigându-și astfel autonomia față de mediu"; prezentul nu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
relief, recurgând la o metaforă picturală, atribuind unui prim-plan fragmentele ce conțin forme perfective și unui plan secund formele de imperfect și de mai mult ca perfect. Putem măsura divergența funcțională dintre aceste două planuri dacă încercăm să le disociem în același text. De exemplu, dacă eliminăm fragmentele ce aparțin planulului secund din pasajele citate mai sus din Regele arinilor sau din Străinul, obținem totuși un text coerent; nu la fel stau lucrurile în cazul operației inverse căci, izolate de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ale realității lumii exterioare"137. Proust adăuga: Există o frumusețe gramaticală ( așa cum există o frumusețe morală, dramatică etc.) care nu are nimic de-a face cu corectitudinea"138. Observație ce o completează pe precedenta: reînnoirea viziunii realului nu poate fi disociată de o reînnoire a folosirii limbii din partea scriitorilor. Lecturi recomandate ADAM J.-M., PETIJEANT A. 1989 Textul descriptiv, Nathan, Paris. (Cea mai completă sinteză referitoare la acest subiect; ea asociază analiza semiotică și analiza lingvistică.) BAL M., 1980 "Descriptions. Études
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
care se consideră responsabil pentru această operă, care își pune numele pe ea (fie el și un pseudonim), care o prezintă publicului. Aceste două accepțiuni au în comun faptul că înscriu subiectul în instituția literară. Pentru a clarifica lucrurile, vom disocia în "subiectul vorbitor", individul care a produs opera, două instanțe: omul cu stare civilă, cu o familie, cu sănătatea lui etc. și scriitorul care există în sânul instituției literare: el are aici o anumită carieră, reclamându-se dintr-o anumită
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în Pupitrul de Boileau; pastișa satirică, în care se imită un stil prin exagerarea lui. Genette consideră pastișa drept o specie a parodiei, separând-o de celelalte în baza caracterului său non-satiric. În principiu, o pastișă reușită nu poate fi disociată de enunțarea pastișată; cu alte cuvinte, doar elementele paratextuale (o indicație "pastișă", o semnătură distinctă de cea a autorului discursului parodiat) atestă duplicitatea acestui tip de enunțare. Parodia face să intervină două instanțe enunțiative: locutorul lasă să reiasă din spusele
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
prin intonație, decupaj... se poate deturna complet sensul unui text, care, din punct de vedere al literalității, nu se îndepărtează totuși de original. Provincialii lui Pascal sunt ilustrarea perfectă a acestui fapt. În discursul direct, citatul presupune ca raportorul să disocieze cele două situații de enunțare, cea din care citează și cea citată. Citatul face să coexiste două domenii enunțiative autonome: fiecare își păstrează EUL, TU-ul, reperele deictice, propriile mărci de subiectivitate. În scris, ghilimelele sau liniuța de unire delimitează
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cuvinte încet, când el era în capătul celălalt al sălii" (Chateaubriand, Memorii de dincolo de mormânt, I, III, 3). În schimb, discursul indirect precizează conținutul celor raportate, fără să propună totuși un simulacru al unui alt act de enunțare, fără să disocieze cele două domenii enunțiative, așa cum face discursul direct. Nu este discurs raportat decât prin sens, în măsura în care constituie un fel de traducere a enunțării citate. Din punct de vedere sintactic, nimic nu diferențiază Paul spune că Jean doarme de Paul vede
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cunoaște "lucrul în sine", spunea Kant, fără să ne spună prin ce revelație miraculoasă inteligența, dacă ea era capabilă să iasă din sine însăși, aflase de existența unui "lucru în sine"". Subtilitatea eseistului este evidentă, spre exemplu, în Libertatea, unde disociază "libertățile" care "au fost pretutindeni negate, încălcate, luate în derâdere înainte de a fi revendicate azi de tineretul din lumea întreagă" și "libertate", "adică puterea pe care o are omul, sau nu o are, de a acționa fără să fie predeterminat
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
adevărat un om liber. În volumul Întrebări despre Dumnezeu, Frossard răspunde unei întrebări ce se încheie așa: "unde este libertatea noastră?". Din răspunsul oferit de eseistul francez se desprind două aspecte importante. În primul rând e evidențiată subtilitatea eseistului, care disociază "libertățile" care "au fost pretutindeni negate, încălcate, luate în derâdere înainte de a fi revendicate azi de tineretul din lumea întreagă" și "libertate", "adică puterea pe care o are omul, sau nu o are, de a acționa fără să fie predeterminat
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
o schimbare a modei, înțeleasă ca variație în sânul unei norme, ci la una a normei înseși. Procesele tranziției devin astfel cu atât mai vizibile, iar semnificația lor cu atât mai profundă. Este locul, pentru un spor de claritate, să disociem două noțiuni, pe care uzul curent le confundă: demodat și anacronic. Redingota lui Nicolae Golescu ne apare astăzi ca demodată. Binișul lui Dinicu Golescu e, în schimb, anacronic. În primul caz, confruntăm mental două variante ale unui tip vestimentar unic
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
prin cele latine - alfabet „civil“, „de tranziție“ sau „mixt“. Dar termenii „bisericesc“ și „civil“ suferă de o dublă ambiguitate: 1. sugerează mai curând destinația textelor (religioasă sau laică), iar nu alfabetul utilizat de ele; 2. în privința alfabetului în sine, nu disociază două laturi distincte: „conținutul“ (inventarul de semne) și „forma“ (configurația literelor). Pentru a depăși impasul, se impune să adoptăm termeni noi. Vom vorbi așadar de vechi sau modern sub raportul formei literelor și de integral sau simplificat sub raportul inventarului
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
conducă relațiile dintre indivizi și dintre grupuri, conform canoanelor multiculturalismului. Privită în înțelesul ei global, această sacralizare a eterogenității care încearcă, la modul ideal, să ofere șanse de viață celor ce erau cetățeni de al doilea rang, sfîrșește de a disocia cadre de existență stat, piață, societate, rețele de solidaritate ce n-au acoperire. Și mai fățiș încă, ea solemnizează astfel închiderea definitivă în ele însele a minorităților etnice, religioase sau chiar regionale deja constituite, așteptînd ca altele noi să se
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
etc.). Maniheismul doctrinei comuniste este evident, opțiunea te plasează fie de partea făpturilor demonice, burghezia și admiratorii ei, fie de partea agenților binelui, comuniștii, cale de mijloc nu există. Eugen Barbu va transfera această viziune maniheică personajului său, care se disociază în termeni radicali de tot ce înseamnă câștigarea onestă, prin muncă, a existenței. Ca agent malefic, Manicatide, ca și proprietarul Tipografiei, acest basileu al Reacțiunii, domnul Bazilescu, este ireconciliabil în privința opțiunilor sale destinale și a felului în care alege să
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
în Brahmana. Evident, autorii Brahmanelor se refereau la cunoașterea ezoterică a omologiilor implicate în operația rituală. Necunoașterea misterelor sacrifâciale era ceea ce, după Brahmana, îi condamna pe oameni la o a "doua moarte". Dar rși-i au mers mai departe; ei au disociat "cunoașterea ezoterică de contextul ei ritual și teologic; gnosa este socotită capabilă să surprindă adevărul absolut, dezvăluind structurile profunde ale realului. O atare "știință" sfârșește prin a aneantiza literalmente "necunoașterea" (ăvidyă), care pare să fie apanajul oamenilor ("ne-inițiații" Brahmanelor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
5, a avut destul de mult succes, poate și datorită faptului că pare mai potrivită epocii moderne, în care literatura e în continuă schimbare. Polimorfismul vieții literare face imposibil de fixat scriitorii unui secol între granițele unei singure mișcări culturale. Romantismul disociase în marea masă individualul, excepționalul. Dacă până la acest moment, accentul cade pe tipic, pe ceea ce e general valabil, pe ce e peren, secolul al XIX-lea aduce o schimbare de viziune. Se produce o inflație a eului, diferită într-o
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
după standardele de atunci, mai coborîte decît cele de acum: D. Nanu (27 de ani în 1900), D. D. Pătrășcanu (28 de ani), G. Ibrăileanu (29 de ani), L. Veniamin (37 de ani). Desigur, versul nu-i permitea poetului să disocieze între unii și alții. Aplicîndu-le însă tuturor aceeași etichetă, Bacovia a comis, cum am spus la început, dacă analizăm caz cu caz, o nedreptate. El a evitat totuși să fie considerat un denigrator al școlii în care n-a prea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ori de cîte ori se produce o atingere cu viața inconștientă. D-l Solomon Marcus a mai vorbit despre „stuctura propagatoare” a operei lui Bacovia, despre capacitatea ei de a genera noi semnificații. Aci cred că ar fi trebuit să disocieze între semnificațiile reale, verificabile și atribuirile hazardate de semnificații, cam multe în ultima vreme. în timpul unei scurte plimbări prin centrul orașului (dintre băcăuani, alături de mine mai era poetul Octavian Voicu), profesorul Marcus m-a întrebat dacă îl cred în stare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai adesea melancolice, care ajung să alcătuiască o rețea densă, inextricabilă. Gîndindu-mă la mine încerc să-mi înțeleg (cum cred că a făcut și Bacovia) situația în locul și timpul în care trăiesc, mă compar, mă raportez la cunoscuți și necunoscuți, disociez între adevăr și minciună, între aspirații și posibilități. îmi trec prin minte devize, formule, vorbe tari, ironii, care mă urmăresc și în casă și la plimbare, de unde, nu o dată, mă întorc la fel ca poetul, „pierdut”, „cu brațele învinse”. Gîndindumă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
indirectă nu este solubilă, nu este eliminată prin urină și este transportată în plasmă legată de albumină. Ficatul are trei roluri fundamentale în metabolismul bilirubinei: preluarea, conjugarea și excreția. Bilirubina neconjugată este prezentată la polul vascular al hepatocitului, unde este disociată de albumină, apoi este conjugată la nivelul reticulului citoplasmatic și transformată în glucuronat de bilirubină sub acțiunea unei enzime - glucuroniltransferaza. Bilirubina conjugată, care este solubilă în apă, este transportată printr-un proces activ, consumator de energie, la polul biliar al
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
peptidic este furnizată prin desfacerea legăturii aminoacilul inițiator-ARNt. Etapa necesită prezența unor factori de elongare. 4. terminarea sintezei lanțului polipeptidic. Procesul presupune hidroliza legăturii polipeptid-ARNt, cu eliberarea secundară a polipeptidului și a ARNt specific ultimului aminoacid. În plus, ribozomul se disociază în cele două subunități și ARNm, ce a servit ca matrice pentru sinteza proteinei, se degradează. 5. prelucrări posttraducere ale proteinei sintetizate. Această etapă implică modificări ale lanțului polipeptidic sintetizat în scopul obținerii unor proteine funcționale (ex. atașarea unor grupări
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
Proteinele LDLR fixează moleculele LDL acumulate în invaginațiile membranare prin intermediul apo B100 din învelișul lipoproteic. Complexul LDLR-LDL format se separă de membrana plasmatică și formează o veziculă de endocitoză cu rol de transportor către endozomi. La nivel endozomal, LDLR se disociază de particula LDL, care va fi ulterior transportată în lizozomi, locul scindării sale în aminoacizi și colesterol liber. Colesterolul eliberat este esterificat celular via ACAT (acetil-CoA colesterol transferaza), în timp ce receptorul LDL este transportat prin vezicule de reciclare la suprafața celulei
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
a unei unități politice și culturale europene plecând de la tradițiile comune venerabile ale bătrânului continent. Aceste tradiții comune nu pot fi altele decât, în mare parte, valorile creștinismului. Încercând să găsească rădăcini medievale actualei construcții europene, Jacques Le Goff se disociază de istoricii, dar mai ales de oamenii politici care văd în imperiul lui Carol cel Mare o prefigurare a Europei actuale. Aceștia din urmă au instituit cu un soi de nostalgie postmodernă cunoscutul premiu "Charlemagne", decernat anual la Aachen pentru
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]